KorAP: Find »[drukola/base=aortă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...109 >

2,714 matches

Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283

similară, dar folosesc un traductor de presiune și afișaj numeric. Pulsațiile arteriale pot fi detectate palpator, prin compresia ușoară a arterei pe planul dur subiacent. Distensia ritmică astfel percepută (pulsul arterial) este produsă de expulzia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Ea este transmisă în peretele arterial cu o viteză de cca. 5 m/s (3 5 m/s în aortă, 7 10 m/s în arterele mari și 15 35 m/s în arteriole), spre deosebire de variația de flux sanguin arterial

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
arterei pe planul dur subiacent. Distensia ritmică astfel percepută (pulsul arterial) este produsă de expulzia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Ea este transmisă în peretele arterial cu o viteză de cca. 5 m/s (3 5 m/s în aortă, 7 10 m/s în arterele mari și 15 35 m/s în arteriole), spre deosebire de variația de flux sanguin arterial, care are loc tot datorită ejecției ventriculare ritmice, dar se propagă în masa sanguină, cu o viteza de 0,5

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
a pulsului se aplică un traductor piezoelectric conectat la un sistem de înregistrare, se obține sfigmograma (fig. 43), cu aspect similar tensiogramei; oscilațiile acesteia corespund temporal aproape perfect celor presionale, fiind determinate de propagarea în lungul pereților arteriali a distensiei aortei din cursul ejecției sângelui din ventriculul stâng. Pulsul arterial prezintă diverse aspecte în funcție de artera explorată și este modificat caracteristic în anumite situații patologice. Presiunea arterială prezintă variații în timp corespunzătoare ciclului cardiac (cca 70/min), dar și alte variații periodice

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
endopeptidază (enzima de conversie a ET, o protează neobișnuită, care poate fi o metaloproteinază neutră asociată cu plasmalema), rezultând ET1. Receptorii pentru ET fac parte din familia receptorilor cuplați cu proteine G și prezintă două tipuri. Primul (ETA; A de la aortă) are o afinitate mai mare pentru ET1 și ET2 decât pentru ET3, iar al doilea (ETB; B de la bronhii) are aceeași afinitate pentru diferitele ET. In patul vascular ETA de la nivelul celulelor musculare netede mediază contracția, pe când ETB există în

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
miocardul, tegumentul și sistemul nervos central. Particularitățile principale circulatorii în mușchiul scheletic sunt legate de activitatea musculară și sunt prezentate cu prilejul descrierii modificărilor circulatorii din efortul fizic. 14.5.1. Circulația coronară Cele două artere coronare iau naștere din aortă imediat după valva aortică (orificiile sunt menținute deschise în ejecția ventriculară prin curenți turbionari). Debitul este mai mare în coronara stângă la 20% din subiecți și în cea dreaptă la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
crește (de exemplu, în cursul efortului). Când toate capilarele sunt deschise, mai mult de 80% din aria alveolară este practic disponibilă pentru schimb de gaze. Plămânul are și o irigație sanguină de proveniență sistemică (arterele bronșice, care iau naștere din aortă), care se distribuie de fapt la nivelul arborelui bronșic; fluxul sanguin prin arterele bronșice este de ~100 ori mai mic în comparație cu circulația pulmonară. Există și un flux limfatic mic la nivel pulmonar, vasele limfatice soțesc căile aeriene mari și vasele

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
se realizează strict prin difuzie, în sensul gradientului presional. Difuzia asigură în condiții normale o creștere a pO2 în sânge până la 97 mm Hg, o valoare apropiată de cea a pO2 alveolare. Această valoare scade la 95 mm Hg în aortă din cauza șuntului fiziologic. Capacitatea de difuzie a plămânilor pentru oxigen reprezintă cantitatea de oxigen care străbate membrana alveolo-capilară per minut per diferență de pO2 (mm Hg) între aerul alveolar și sângele din capilarele pulmonare. Are o valoare de 20-30 (ml

Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068

computerizată a fluxului arterial. Mulțumesc pentru sprijin d-lui Erik Morre Pedersen de la Aarhus University Hospital, Departamentul de Chirurgie Cardiotoracică și Vasculară Aarhus N, Danemarca a cărui lucrare de doctorat “Velocity fields and wall shear stresses in the normal abdominal aorta” poate constitui oricând și pentru oricine un model. Mulțumesc pentru articolele trimise și numeroasele sfaturi acordate cu competență d-lui prof. Charles Taylor (Department of Surgery, Stanford University), d-lui prof. dr. David N. Ku (The George W. Woodruff School

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
risc geometric vizibile a lunii decât de a-i explora fața ascunsă (“Inflammation, atherosclerosis and ischemic events”) . Factorii de risc sunt sistemici în natura lor și nu explică localizarea aterosclerozei în teritorii particulare ale sistemului vascular (arterele coronare, bifurcația carotidiană, aorta abdominală și arterele femurale) iar aici cu localizări predilecte (bifurcații, curbaturi etc). În aceste condiții a renăscut teoria hemodinamică a aterogenezei (Gessner, 1973), cu originea în cercetările doctorului Jean Louis Poiseuille (1846), în care se afirmă faptul că tulburările de

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
s-au folosit mixturi de bariu sau bismut ca substanțe de contrast. 1831 - Doctorul veterinar Jean-Francois Bouley descrie prima dată claudicația intermitentă la un mânz de 6 ani la care, în cursul disecției, s-a evidențiat prezența unui anevrism al aortei abdominale și ocluzia ambelor artere femurale (Archives générales de Médicine 1831; 27: 425). În 1846 Brodie descrie claudicația intermitentă la om iar Jean-Martin Charcot (fig.1.6) în 1858 descrie și impune acest termen în literatură. 1852 - Carl von Rokitanski

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
monumentale referitoare la vizualizarea circulației cerebrale (folosește thorium dioxid 25% Thorotrast)9. 1927 - Tot în Portugalia, Raynaldo Dos Santos (fig.1.17) (de specialitate urolog), inspirat de lucrările lui Moniz, a fost primul care a injectat substanța de contrast în aortă vizualizând acest vas precum și ramurile care pornesc din el. Charles Stent (1845-1901) (fig. 1.18) este dentistul englez al cărui nume, atribuit inițial unor suporturi dentare, a fost ulterior utilizat pentru a denumi dispozitivele endoluminale. Alexis Carrel (1873-1944)9 (fig

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
ulterior utilizat pentru a denumi dispozitivele endoluminale. Alexis Carrel (1873-1944)9 (fig.1.19) anticipează crearea stenturilor și a grefoanelor-stent încă din 1912 când se referă la “intubarea” vaselor sanguine (Carrel A. Results of the permanent intubation of the thoracic aorta. Surg Gyn Obst 1912; 15: 245-248 în aceeași revistă va publica în 1963 Fogarty articolul său referitor la cateterul de embolectomie). Felix Hoffmann (1868-1946) (fig.1.20) redescoperă (la 29 de ani) aspirina, pe care o denumește “a salicin” sau

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
Doar pe baza prezenței claudicației intermitente prevalența la bărbații sub 50 ani se situează la 1 1.5% crescând mult (5%) la vârste peste 50 ani17, până la 20% (!) la cei peste 75 ani. Claudicația intermitentă este produsă des de afecțiuni aorto iliace la pacienții tineri (sub 40 ani) și de afecțiuni femuro-poplitee la pacienții vârstnici, 20% dintre pacienții prezentând leziuni multisegmentare (McDaniel, Cronenwett, 1989). Distribuția arteriopatiei obliterante în funcție de grupele de vârstă în studiul Framingham a fost următoarea (tabel 2.3): Numărul

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
ocluziei aorto-iliace la femei cu antecedente de menopauză chirurgicală iar Weiss la femeile la care menopauza survine mai devreme de 43 de ani. La femeile tinere (media 42 ani), mari fumătoare, Jernigan și colab. descriu în 1983 sindromul aortoiliac hipoplazic (aorta distală < 14 mm diametrul, arterele iliace la origine < 7 mm - măsurători anatomice). Framingham Heart Study adaugă la factorii de risc prezentați, în categoria factorilor “predispozanți” încă două componente: caracteristicile etnice și factorii psihosociali 25. Într-un studiu recent 49 un

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
de factori de risc. Coexistența mai multor astfel de factori modifică semnificativ riscul. FACTORUL DE RISC GEOMETRIC. Factorii de risc sunt sistemici în natura lor și nu explică localizarea aterosclerozei în teritorii particulare ale sistemului vascular (arterele coronare, bifurcația carotidiană, aorta abdominală și arterele femurale) iar aici cu sedii predilecte (bifurcații, curbaturi etc). În aceste condiții a renăscut teoria hemodinamică a aterogenezei (Gessner, 1973), cu originea în cercetările doctorului JL Poiseuille (1846), în care se afirmă faptul că tulburările de flux

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
crescut studiul profilului velocităților locale în zonele în care survin deseori plăcile de aterom (ex. bifurcații). În 1981 Friedman evidențiază o îngroșare intimală mai importantă în regiunea cu stress parietal de forfecare redus de-a lungul pereților laterali ai bifurcației aortei abdominale. Cassanova și Giddens evidențiază în 1978 regiuni largi de flux recirculat și turbulent în aval de stenoze medii și severe în tuburi rigide, caracteristici ale fluxului care sunt un indicator important al prezenței leziunilor ateromatoase. Un studiu de o

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
și severe în tuburi rigide, caracteristici ale fluxului care sunt un indicator important al prezenței leziunilor ateromatoase. Un studiu de o valoare deosebită este cel realizat în 1990 de către Cornhill JE și colab. care a evidențiat topografia leziunilor sudanofilice în aorta umană. Astfel, Cornhill stabilește o serie de localizări cu probabilitate mare de apariție a leziunilor sudanofilice, regiuni cu stress de forfecare redus la pacienți tineri, regiuni localizate la nivelul peretelui lateral și posterior al aortei abdominale. Devine astfel o problemă

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
evidențiat topografia leziunilor sudanofilice în aorta umană. Astfel, Cornhill stabilește o serie de localizări cu probabilitate mare de apariție a leziunilor sudanofilice, regiuni cu stress de forfecare redus la pacienți tineri, regiuni localizate la nivelul peretelui lateral și posterior al aortei abdominale. Devine astfel o problemă importantă cartografierea arterei pentru studierea geometriei sale. Ö. Smedby și colab. au fost aceia care în 1996 au enunțat ideea “factorului de risc geometric” la nivelul bifurcației aorto-iliace59. Ei au studiat prin angiografie digitală un

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
o relație între geometria arterială și leziunile aterosclerotice. Analiza computerizată a imaginii a permis evaluarea parametrului ER (edge roughness). Concluziile studiului arată că valoarea unghiului bifurcației aorto-iliace este legată de ER la nivelul peretelui extern stâng și conturul drept al aortei. Localizarea zonei de diviziune a fluxului este în legătură cu ER a peretelui median al arterei iliace comune drepte și al conturului dreapt al aortei. În aceste două regiuni menționate există corelații semnificative ale leziunilor cu raportul între ariile de secțiune distal

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
valoarea unghiului bifurcației aorto-iliace este legată de ER la nivelul peretelui extern stâng și conturul drept al aortei. Localizarea zonei de diviziune a fluxului este în legătură cu ER a peretelui median al arterei iliace comune drepte și al conturului dreapt al aortei. În aceste două regiuni menționate există corelații semnificative ale leziunilor cu raportul între ariile de secțiune distal/proximal al bifurcației aorto-iliace. Bifurcația aorto-iliacă reprezintă o regiune cu o importanță patologică particulară, după Haimovici 24% dintre leziunile arteriale aterosclerotice apărând aici

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
grefonului de montat trebuie bine precizată. Spre deosebire de aceste diametre mari Zarins CK și colab. (Zarins CK, Glagov S. Artery wall pathology in atherosclerosis. În Rutherford RB (sub red). Vascular surgery (vol. I). Saunders Company, Philadelphia 1989) au măsurat la nivelul aortei distale un diametru de 14.88 +/0.7 mm. Valorile diametrelor aortei determinate de către Cronenwett și colab. au fost de 19 mm deasupra arterelor renale, 13 mm dedesubtul acestor artere și 10 mm la nivelul bifurcației. Această reducere treptată a

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
și colab. (Zarins CK, Glagov S. Artery wall pathology in atherosclerosis. În Rutherford RB (sub red). Vascular surgery (vol. I). Saunders Company, Philadelphia 1989) au măsurat la nivelul aortei distale un diametru de 14.88 +/0.7 mm. Valorile diametrelor aortei determinate de către Cronenwett și colab. au fost de 19 mm deasupra arterelor renale, 13 mm dedesubtul acestor artere și 10 mm la nivelul bifurcației. Această reducere treptată a diametrului spre extremitatea distală a vasului se numește “tapering” (îngustare conică). Pentru

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
determinate de către Cronenwett și colab. au fost de 19 mm deasupra arterelor renale, 13 mm dedesubtul acestor artere și 10 mm la nivelul bifurcației. Această reducere treptată a diametrului spre extremitatea distală a vasului se numește “tapering” (îngustare conică). Pentru aortă acestă “îngustare” este doar de 1-2 mm în porțiunea de la originea arterelor renale la bifurcația aorto-iliacă (Ures și colab. 1988, Horejs și colab. 1988). Încă din 1942 Leriche denumește creșterea lungimii și diametrului unei artere cu termenul de “dolico-mega-arteră” în timp ce

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
problemă legată de reglarea “timpilor” de expunere. Într-un articol din 1988 Thomas amintește de semnul “M” al arterelor iliace tortuoase care sunt dificil de cateterizat (corespunzător tipului D al bifurcației aorto-iliace din clasificarea propusă de noi). Deviația axială a aortei s-a determinat în funcție de un plan axial paralel cu axul coloanei vertebrale. Deviația axială pozitivă a fost considerată devierea aortei către stânga axei iar devierea axială negativă cea spre dreapta axei corpului (fig. 2.12). Justificarea acestei nominalizări se află

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
tortuoase care sunt dificil de cateterizat (corespunzător tipului D al bifurcației aorto-iliace din clasificarea propusă de noi). Deviația axială a aortei s-a determinat în funcție de un plan axial paralel cu axul coloanei vertebrale. Deviația axială pozitivă a fost considerată devierea aortei către stânga axei iar devierea axială negativă cea spre dreapta axei corpului (fig. 2.12). Justificarea acestei nominalizări se află în traseul paravertebral stâng parcurs în mod normal de aortă. Determinarea curbaturii vasculare. Se descrie linia de centru a traiectului

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]