888 matches
-
ziua de 27 ianuarie 2013, la o întâlnire a publicației Observatorul din Toronto cu cititorii săi, când s-a înfățișat înaintea noastră un om a cărei personalitate puternică s-a impus din primul moment prin statura sa monumentală, prin pasul apăsat și sigur, prin vocea bine timbrată, clară, prin gesturi, prin aerul pe care-l degaja. Înalt, doar patru centimetri îi lipsesc din doi metri, cu mișcări care surprindeau prin dinamism pentru anii purtați cu destoinicie, cu părul alb, vâlvoit, cu
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
încurcat ca un ghem de mohair. -Abe, m-am hotărât. Dacă expoziția are succes, aș dori ca un procent din vânzări să meargă spre donații și fundații de caritate! Numai așa semnez contractul. S-a sprijinit intr-un cot.. Sărutul apăsat, prelung, fără sfârșit, era plin de tandrețe: -Minunat! L-am cuprins în brațe, îndeplinind un moft...mi-am lipit buzele de vena groasă de sub ureche sărutând apăsat. *** Era târziu. În holul mare încercam să ne despărțim fără scene lacrimogene. Unul
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
cineva..., a îngăimat Valentin îmbrățișând-o cu privirea. - Sssst! Nu vorbi, ca să auzim, a șoptit Olga și s-a răsucit încet către el cu buzele pregătite pentru sărut. A primit-o cu brațele deschise și a sărutat-o lung și apăsat, pătruns de emoție și dorință, stârnit de ruga ei exprimată cu privirea și gura ușor întredeschisă. "Doamne, suntem nebuni amândoi și mai mult eu decât ea. Dar cât e de frumoasă! Ce trup și ce sâni și cât de dulce
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
vârfuri. Buzele lor s-au atins ca într-o adiere. Mâinile ei au coborât cu încetineală de pe piept și au trecut pe sub brațele lui, cuprinzându-l cu palmele pe sub omoplați într-o strânsoare din ce în ce mai puternică. Sărutul a fost lung și apăsat. Anca nu gândea în acel moment. Strângea pleoapele și frământa cu degetele omoplații ce păreau a fi imenși, lăsându-și buzele să fie zdrobite și supte. Deodată s-a blocat. Palmele au slăbit strânsoarea și au revenit pe pieptul lui
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
pe ceilalți ciobani din sat. “Bădie Nică, îl necăjeau sătenii, ai iernat la stână?. Pesemne că ai de-acum leasa plină di caș ... Și ca mâine-poimâine tunzi oile ... Nică nu era prea vorbăreț dar avea pentru fiecare vorbă scurtă și apăsată: “Măi flecarule, La vorba ta o să-ți răspundă bâta mea ... ”. Și, cu capul în pământ, puțin șchiopătând cu dreptul, de la o trântă din copilărie, își vedea de treaba lui. . Unii spun că ciobanul ăsta vrednic e morocănos de câteva luni
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
pe vârful mirării. M-am născut în decorul unui străin, expulzată de țipătul infernal al materiei. Am înfipt mâinile, precum o criminală, în pleoapele adevărului, în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe demente și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt în mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
ochii și a strâns cu putere pleoapele din cauza amețelii și durerii ce o simțea la cap și picior, încercând să realizeze ce i se întâmplă. Totul a fost neașteptat și s‑a petrecut fulgerător. În acel moment, o voce bărbătească, apăsată, plină de răutate, aproape de urechea ei, a articulat câteva cuvinte de amenințare: - O vorbă dacă scoți, ești moartă, nenorocito! Paralizată de frică, a simțit doar cum i se smulge telefonul din mână și, parcă în același timp, portiera închizându‑se
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
canapeaua confortabilă. O mână drăgăstoasă mi-a înconjurat gâtul și un sărut cu miros de fructe exotice am simțit pe buzele mele pline de dorință. Nu fiorul transmis de vin mi-a încins întregul corp, ci acest sărut lung și apăsat, care căuta cu vârful limbii buzele mele, înfometate de dragoste. Piciorul ei căuta să se strecoare printre picioarele mele, mângâindu-le de sus în jos. Mâna mea ajunsese, avidă, la perișoarele scăpate din strânsura cupelor de la sutien. Le simțeam cum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Fiecare cuvânt pus unde trebuie mângâie pulsul inimii chiar și când suferința sapă adânc. Uitarea ne va îmblânzi durerea, vom trăi mai departe-n culorile timpului așezat pe umerii tot mai apăsați. Deși orizontul se apropie ochii devin tot mai orbi și întunericul înghite distanța. Cine să oprească această evoluție predeterminată? Noi îmbogățind fiecare clipă cu lumina înțelegerii și acceptării. Știu nimeni nu va opri timpul dar îl va prelungi în suflet
LINIŞTEA VEŞNICIEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369431_a_370760]
-
care nu le ridicaseră încă legiștii. Dar, om cu cuget trupesc și marcat de asaltul știrilor negative, mi aș fi dorit mai mult decât o slujbă săvârșită de un preot militar. Aș fi vrut o prezență a Bisericii atât de apăsată, de evidentă, de marcantă, încât să silească obiectivele înfometate de durere ale televiziunilor morții să țină cont și de ea, să ia în vizor și o reverendă îngenuncheată, așa cum se focalizaseră pe orice altceva. O reverendă sau - de ce nu? - mai
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului E înc-o toamnă gata de plecare Stoluri gălăgioase trec spre sud Ducând pe aripi umbre de schimbare Prin cețuri albe. Parcă te aud Venind pe țărmul dinspre rătăcire Cu pași mărunți, trudiți și apăsați. Scutur de ploaie norii din privire Și-alerg pe valuri. Ochi încercănați De insomnii cu zâmbet scânteiază Și-aprind chemări iar brațe se deschid Înspre povestea noastră și se-așază Pe umeri de tandrețe. Niciun zid Nu va mai sta
SCHIMBARE DE ANOTIMP de AURA POPA în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353273_a_354602]
-
în acele momente era un om liber. Îl atrăgea tot acel miraj al vieții ce îl vedea la fiecare pas, auzea cu plăcere vuietul mașinilor, cerceta cu interes fețele oamenilor ce îi întâlnea în cale. „Mulți dintre trecători sunt triști, apăsați ca de ceva straniu, ai impresia că toată viața lor e ca și cum ei ar participa la o înmormântare și nu la sărbătoarea vieții. Oare de ce nu se bucură oamenii că sunt liberi? De ce nu pot ei fi fericiți? Măcar doar
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
băț, cu care să amesteci tocănița de 1 leu, asta ca să dea o tentă de decență paharului. De data aceasta, pot spune că dorința de a mă desprinde mai mult ca niciodată de “treaba de la spital” a fost atât de apăsată, că era să-mi târăsc pe jos cățelul, deoarece prinsesem viteză la alergat. Huh!...am ajuns acasă! Restul zilei mele libere fusese normală, și, totuși, reușisem să uit pentru un moment de Liz. Chiar! Mai am o zi liberă -am
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
dar fără mofturi cazone care, dacă nu mă-nșel, era și mai mare-n grad. Șoapta asta s-a auzit, l-a făcut pe vorbitor să întrerupă și, doar după o mică tăcere, s-a redresat și a continuat cu apăsată convingere carieristă: „...congresul al douăsprezecelea care ne învață... congresul al douăsprezecelea care a trasat...”, „...congresul al douăăăsprezecelea care...”... Omul n-avea tată, n-avea mamă și i-ar fi trimis alături de țăranii pe care-i băgase în pușcărie și pe
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
nu-i greu Fiindcă ieri l-am găsit eu. Fără lanț și fără ciuturi Beau din el păsări și fluturi. Apa limpede și rece, Pentru lumea care trece, Din pumnul făcut cauș Am băut și eu, Fănuș. Cu pasul meu apăsat, Un brotac am deranjat ! Nu te teme brotăcel, Sunt și eu tot mititel. Nu te calc eu cu piciorul, Vreau doar să-mpărțim izvorul. N-apucai să-i spun mai multe C-a-nceput vesel să-mi cânte. Râde Mona
VREAU ŞI EU O BICICLETĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357268_a_358597]
-
radiourile de altădată, Dorin Anastasiu! În fiecare dimineață: „La microfon melodia preferată”. Apoi, necontenit, ani de-a rândul, întreaga ziuă și nocturn, aparatul de radio distribuia în eter un nedefinibil bine sufletesc, al cântecelor lui Dorin Anastasiu, pe care românul apăsat din toate părțile îl sorbea ca pe o supremație a rezistenței spirituale: „Plop înfrânt”, „Arlechino”, „Bibelouri de Saxa”, "Merçi Becaud”, „Un băiat dansa”, „Manuela”, „Cinema”... Cine nu îl asculta, cine nu îl știa pe Dorin Anastasiu?! Era un artist unificator
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
să stau pe gânduri, i-am replicat pe un ton ridicat: - Da? Dar, dacă aș striga „Jos Ceaușescu!”? Tăcere mormântală... Asistentul m-a fixat cu privirea preț de câteva secunde bune, după care mi-a spus cu voce joasă, dar apăsată: - Nu știu, nu mă-ntreba, nu te cunosc! Referință Bibliografică: UN STUDENT PROBLEMĂ / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
în aceeași măsură. „Ce-și imaginează omul acesta? Nu sunt în secția lui să-mi spună mie ce să fac și că timpul se consumă... Hm! Stăm noi de vorbă imediat, domnule!” Iuliana traversa holul uriaș cu pași repezi și apăsați. Se înfuria pe măsură ce se apropia de intrare. Era hotărâtă să ia o anumită atitudine față de „acest medic cu veleități de mare șef și cavaler de modă veche”, cum îl caracteriza ea în gând. Răspundea la saluturi fără să vadă persoanele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
nelăsându-i acestuia spațiu de manevră, îl sărută, lipinduse de el, după ce-și lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonașul gros, dezvăluind bustul golaș de sub rochiță. - Minodora! Exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor își reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verși paharul cu suc de portocală. - Haideți, domn’ profesor, nu-mi spuneți că nu v-a plăcut. Sunteți mai mult îngrijorat dacă se varsă sucul de portocală pe covor sau de sărut? Lăsați-l
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
pe renovarea limbajului și pe supraviețuirea ‘'prin urmași'', pe care și-i ‘'alege'' prin acel efect descris foarte limpede de H. Bloom, ca anxietate a influenței. Traiectul liric al acestui definitiv poet stă dovada. Poetul devine magicianul propriei sale vieți apăsate de luciditate, care este și suferința sa secretă. Este un poet al demistificării timpului, al ridiculizării acestuia- așa cum victima desfide în mintea sa călăul. Așa cum Nabokov vâna fluturi cu plasa, BURLUI, departe de a fi învinsul declarat, atacă timpul cu
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
DE-AJUNS.. Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului nu e de-ajuns cât mă prefac în carte, să-mi scrii pe pagini goale răni de gând. îmi torni furtuni, cu slove apăsate, mă descompui pe alb, rând după rând. nici nu mai știu să fiu, ce-am fost odată, te joci mereu, cu întregirea mea. mă tot citești, adaugi o erată, te miri, mă mir și eu, cum sunt a ta... pui
NU E DE-AJUNS.. de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360450_a_361779]
-
III. NU E DE-AJUNS.., de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1754 din 20 octombrie 2015. nu e de-ajuns cât mă prefac în carte, să-mi scrii pe pagini goale răni de gand. îmi torni furtuni, cu slove apăsate, mă descompui pe alb, rând după rând. nici nu mai știu să fiu, ce-am fost odată, te joci mereu, cu întregirea mea. mă tot citești, adaugi o erată, te miri, mă mir și eu, cum sunt a ta... pui
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
și-mi vii mereu, de nicăieri. fugi iar cu foi din mine, cu fragmente, ... Citește mai mult nu e de-ajuns cât mă prefac în carte,să-mi scrii pe pagini goale răni de gând.îmi torni furtuni, cu slove apăsate,mă descompui pe alb, rând după rând.nici nu mai știu să fiu, ce-am fost odată,te joci mereu, cu întregirea mea.mă tot citești, adaugi o erată,te miri, mă mir și eu, cum sunt a ta...pui
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
urma de pantofi ar fi putut să aparțină celor care au ridicat trupul,dar e putin probabil.Urma are toc mic și din cei care au fost nimeni nu poartă modelul acesta.Acolo mai e o altă urma,puțin mai apăsata pe partea dreaptă,aproape de locul unde fusese trupul.” Inspectorul mai dădu cu bastonul câteva frunze și observa că mai erau câteva urme că cele de dinainte care duceau spre pădure. „Totul pare mult prea previzibil”își spuse Arthur.” Ori criminalul
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
Publicat în: Ediția nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului IMPONDERABILITATE Pe neștiute te trezești într-o zi în mijlocul sufocantului nicăieri stăpân deplin pe-ntreg pustiul zilei risipind printre degete cenușa vechilor chitanțe pe care literele negre bine apăsate lăbărțează taxă dreptului la viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]