89,637 matches
-
cum să dispară. În spectacol se pot descoperi stîngăcii de tot felul, de la cele, să le numim, regizorale, scenografice ( unele costume sînt de neprivit, pur și simplu; la urma urmelor, Felicia Dalu nu este nici regizor, nici scenograf) pînă la aparițiile unor actori, probabil nou sosiți în trupă, pe care nu i-am mai văzut și care nu reușesc mare lucru pe scenă. Interpretările actrițelor tinere marchează cu greu deosebirea între figurant și actorul profesionist. Nu mă îndoiesc că montarea are
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
ore de travaliu, pentru că, așa cum spuneam, nu există o pregătire specială pentru genul acesta. Rezultatele sînt de notat pentru cîțiva, puțini, din această întîmplare teatrală, la granița dintre spectacolul de revistă și ceea ce prețios am numi un music-hall. Am apreciat aparițiile lui Dan Cogălniceanu poate unul dintre cei mai interesanți actori ai trupei în acest moment ale Iuliei Popescu, un fel de nostimă Betty Boop, dar și contribuțiile Vioricăi Geantă Chelbea sau ale lui Dan Săndulescu. În jurul lor se coagulează și
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
polemice sau analitice ale unor istorici, scriitori, publiciști străini și germani: Benjamin Franzen, scriitorul american foarte la modă după succesul romanului său Corecturi, își manifestă rezervele față de actuala politică americană. Istoricul german Jorg Friedrich, cunoscut publicului larg mai ales după apariția cărții Pîrjolul ( o cronică a bombardării Germaniei de către aviația americană și britanică în timpul celui de-al doilea război mondial), își exprimă adeziunea la politica aliaților împotriva lui Saddam, distanțîndu-se de pozițiile guvernului german. Ulrich Baron semna o analiză a reflectării
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
găsește subiectul cel mai interesant, când, de fapt, cuvântul potrivit este verbul cu care își farmecă insoliții prieteni, iar subiectul cel mai interesant e el însuși, o operă necenzurată, neterminată, în derivă. De la jumătatea anilor '30 încoace, adică de la prima apariție a romanului Tropic of Cancer în Franța, la deja celebra editură Obelisk, și până acum, la peste douăzeci de ani de la moartea scriitorului, numele lui Henry Miller a rămas asociat cu "pornografia" - sau, cu un termen mai delicat, literatura erotică
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Miller. Supraviețuirea de zi cu zi, banii de mâncare, chirie și autobuz sunt subiecte esențiale, aproape la fel de importante în roman precum presiunea - internă și externă - de a scrie. Sexul e aproape absent aici, iar în puținele ocazii când își face apariția, e o viziune pasageră și grotescă. Steve Erickson spunea despre Tropic of Cancer că acest roman e văzut, în mod greșit, ca o carte despre sex. "De fapt", spune el, "interesul față de sex e doar intermitent - și tocmai acesta a
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
Steve Erickson spunea despre Tropic of Cancer că acest roman e văzut, în mod greșit, ca o carte despre sex. "De fapt", spune el, "interesul față de sex e doar intermitent - și tocmai acesta a fost lucrul care a șocat la apariția romanului; că vorbea despre sex nu aprins, ci normal, nu altfel decât vorbea despre supraviețuire în general... De fapt, ceea ce îl interesează pe Miller cu adevărat e o masă bună." Același lucru se poate spune despre Plexus. Mesele reușite sunt
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
distribuit-o, apoi, în Gertrude din Hamlet-ul său de la Cluj, o actriță cu date reale, foarte speciale. Pe celelalte - Carmen Culcer, Angelica Nicoară, foarte bună aici în Nina, Eva Crișan, Ramona Dumitrean - le-am mai văzut, dar pe nici una în apariții notabile, atît cît cunosc eu. Exercițiul orchestrat de Alexandru Dabija poate fi, pentru cele mai multe, o a doua școală de teatru, o redescoperire a profesiunii lor. Ca și lucrul alături de Victor Rebengiuc, un model pentru profesionalism, rigoare, dăruire și devotament pe
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
motivele să nu trecem ușor peste acest fapt. Rămîne însă o problemă și anume aceea dacă eroismul lui Adelin și Florin nu era cumva inutil. Cînd scriu acest comentariu, războiul e abia la început. Cei doi și-au făcut cîteva apariții, unele doar la telefon, și au putut fi chestionați de speakerii din studioul Antenei 1 asupra evenimentelor de la fața locului. Ne-am făcut și noi o idee de importanța și calitatea informațiilor furnizate de ei. Dacă am înțeles bine, au
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
a fost oferit de două asemenea greșeli "intelectuale", întâlnite din întâmplare într-unul din numerele "României literare", prestigios săptămânal de cultură bucureștean. Mi s-a părut nimerit să scriu despre ele, fiindcă le găsesc cu atât mai pilduitoare, cu cât apariția unor greșeli de acest fel este surprinzătoare în coloanele unei publicații ce cultivă, de obicei, o limbă română curată și îngrijită. Întâia greșeală privește scrierea unui cuvânt destul de rar folosit astăzi și aproape numai în varianta scrisă a limbii literare
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
mod expres, la serii întregi de cuvinte moderne, pronunțarea cu hiat, în vreme ce observațiile lingviștilor atestă de mai multă vreme transformări frecvente ale hiatului în diftong. Descriind acest fenomen, Th. Hristea aduce exemple ca hieroglifă și poliomielită, în care diftongii (deci apariția silabelor -hie-, -lio-, -mie-) constituie "rostiri aproape generale, dar neacceptate de limba literară" (Sinteze de limba română, ed. a III-a, 1984, p. 169). Asemenea pronunțări sînt tratate de obicei drept forme neglijente, inculte - dar, cum am văzut, pot fi
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
absolut insolită a autorului lipsit de "filiații". Cele nouă scrieri, opt antischițe și o fabulă fără de afabulație, nemaipunînd la socoteală cele cîteva "însemnări răzlețe" descoperite de Sașa Pană în celebrul cufăr plin de pagini re- și răs-copiate, fac obiectul primei apariții editoriale, în 1930, și rămîn ca mostră a unor inginerii lingvistice fără precedent la noi și aiurea. Mutațiile așa-zicînd informaționale se produc prin specularea echivocului, prin dereglarea "cu metodă" a raportului dintre semnificant și semnificat și, nu o dată, prin îndiguirea
MARTIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14116_a_15441]
-
cărți școlare frumoasa poezie a lui George Coșbuc. Deși sigur ar avea loc între cele mai frumoase 100 de poezii ale poetului. Poezia a fost scrisă în primii ani ai secolului XX, poate în ultimele luni ale lui 1902, în preajma apariției publicației din Transilvania, "Revista Bistriței", al cărei prim număr apare în 4/17 ianuarie 1903, și pe prima pagină e poezia poetului năsăudean stabilit la București. După această dată el a mai tipărit un singur volum de versuri, Cântece de
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
dreptul domniei sale să opteze pentru cine dorește. Așa cum și Gheorghe Grigurcu a susținut cu scrisul său (e drept, s-a dezmeticit repede) o putere care, analizată retrospctiv, nu s-a dovedit cu nimic mai performantă în planul democrației. Pînă la apariția unor probe irefutabile privind fapte reprobabile comise de el, Andrei Pleșu trebuie să se bucure de premisa de bună credință. În pofida reputației pe care i-au făcut-o unii dintre cei deranjați de incomodele sale pagini, Gheorghe Grigurcu nu se
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
literaturii române), poezia lui Marin Sorescu este perfect integrată în această arhitectură a civilizației lecturii. Poetul, dramaturgul, eseistul Marin Sorescu a avut parte de numeroase și diverse aprecieri. S-au scris articole cu zecile, studii, comunicări, mărturii, la fiecare nouă apariție, dar și pe delături și între apariții. Nu a cunoscut ocolire în apreciere. A aprecierii de circumstanță, adică. Scrisul lui nu îngăduie așezarea pe soclu. Contrastele, năzdrăvăniile, irespectuosul și înțelepciunea, mintea în necontenită fierbere de gânduri, căutările provocate de fanteziile
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
perfect integrată în această arhitectură a civilizației lecturii. Poetul, dramaturgul, eseistul Marin Sorescu a avut parte de numeroase și diverse aprecieri. S-au scris articole cu zecile, studii, comunicări, mărturii, la fiecare nouă apariție, dar și pe delături și între apariții. Nu a cunoscut ocolire în apreciere. A aprecierii de circumstanță, adică. Scrisul lui nu îngăduie așezarea pe soclu. Contrastele, năzdrăvăniile, irespectuosul și înțelepciunea, mintea în necontenită fierbere de gânduri, căutările provocate de fanteziile realității, verva uimirii, descoperirea sentimentului pierderii, a
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
privind la răul din alții. Considerată din perspectiva acestui întreg, prefața semnată de Eugen Simion este, pe cât analiză, pe atâta confesiune. Criticul fixează cu metodă timpul fizic al operei. Reține riguros datele, implicându-le fără uscăciunea cifrelor, totuși prin cifre. Apariția omului în lume, apariția poetului, descins din unica tipăritură a poeziei tatălui, scrijelită pe trunchiul copacului din bătătura casei, din Bulzeștii Doljului, crescând odată cu concentrica așezare a creșterii copacului. Dramaticul insuflat de liric și epic prin tensiune și conflict. Minuția
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
alții. Considerată din perspectiva acestui întreg, prefața semnată de Eugen Simion este, pe cât analiză, pe atâta confesiune. Criticul fixează cu metodă timpul fizic al operei. Reține riguros datele, implicându-le fără uscăciunea cifrelor, totuși prin cifre. Apariția omului în lume, apariția poetului, descins din unica tipăritură a poeziei tatălui, scrijelită pe trunchiul copacului din bătătura casei, din Bulzeștii Doljului, crescând odată cu concentrica așezare a creșterii copacului. Dramaticul insuflat de liric și epic prin tensiune și conflict. Minuția demonstrației, prin exemple, a
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
între altele), scriitorul catalan e mai puțin cunoscut la noi, unde i s-a tradus pînă acum o singură carte, Ultimele seri cu Teresa (Editura Eminescu, 1998, în excelenta versiune a Tudorei Șandru Mehedinți). Romanul Vraja Shanghaiului (în curs de apariție la Ed. Polirom), din care vă prezentăm azi un fragment în avanpremieră, a obținut Premiul Național al Criticii și Premiul Europa pentru literatură în 1994, iar în 2002 a fost ecranizat de regizorul Fernando Trueba, filmul bucurîndu-se de aprecierea publicului
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
și renunță la poziția ei studiată; i se păru că aude pașii mamei și se băgă repede în pat, cu spatele sprijinit de pernele mari și trăgîndu-și cearșafurile și cuvertura azurie pînă la piept. Dar maică-sa nu-și făcu apariția. - Eu nu vreau să mă desenezi așa " adăugă fără să privească. În pat și tușind ca o proastă, în nici un caz! - Bine, dar ai putea sta lungită pe pat, ca și cum te-ai odihni... N-o să te fac foarte palidă, mă
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
în actualitate, a reașezării ierarhiilor. Nicăieri, nici cel mai mic semn de oboseală și, mai ales, nici urmă de complexe. Oricine vede asta, iar, dacă ai un sponsor, aproape orice vis e realizabil în materie editorială. Și, judecând după belșugul aparițiilor, nici sponsorii nu ne lipsesc! Cu atât mai puțin editorii, fie ei chiar... "editori"! Cu alte cuvinte, resursele, și umane și financiare, n-au secătuit. Întrebarea este cum se investesc. Mi-am îngăduit recent, în Cuvântul de încheiere la ediția
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
Margarethen - Carinthia), Peter Turrini este unul dintre cei mai mari dramaturgi austrieci, piesele lui de teatru fiind traduse și jucate în toată lumea. Volumul de versuri Ein paar Schritte zurück (Câțiva pași înapoi), a stârnit curiozitatea cititorilor încă de la prima sa apariție în 1980. Republicarea lui de curând (Editura Suhrkamp - Frankfurt am Main) într-o ediție revăzută și adăugită, dovedește încă o dată gustul pentru noutatea și caracterul aparte al scrisului său. Tragedii prezentate drept comedii lasă să se întrevadă identitatea unui mare
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
vă "bagă mâna în cap prin osul frontal și prin nări", zâmbește ca un drac, și ca și Umbra, care "nu tocmai tiptil" vă scoate "o bucată de creier și fuge cu ea într-un colț", în peisaj își face apariția Neliniștea, care "mârâie din lăcomie la piciorul Nebuniei de care e agățată" ș.a.m.d. Nu știu la ce vă folosește un astfel de exercițiu, cum probabil nici dvs. nu cred că știți. La fel de feroce la vedere sunt și cele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14152_a_15477]
-
Stimate Domnule Manolescu, Sunt cititoare a României literare, aș putea să spun de la apariția ei, în 1968, și de aceea nu pot să accept teoria după care cei ce au îndrăznit au făcut rău breslei și tot nu au reușit să fie demni. E ușor să vehiculezi teorii după încheierea războiului, așa cum fac tot
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14156_a_15481]
-
de la mijlocul deceniului șapte prin prisma experiențelor de viață ale unor femei de vîrste diferite. La rîndul lor femeile își definesc personalitatea în funcție de relațiile pe care le stabilesc cu bărbații care le înconjoară. În ordinea "intrării în scenă" își fac apariția următoarele prototipuri ale femeii române: tînăra dispusă să treacă prin orice pat pentru a-și clădi o carieră și pentru a obține un buletin de București, dar care o dată măritată devine un monument de devotament și fidelitate (Ursula - Ulla); femeia
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
în termenii următori: "Eu nu am fost dus la Auschwitz de trenul din roman, ci de cel adevărat." Oare Imre Kertész îi dă dreptate lui Sartre? Da și nu. Nu, în sensul în care un al treilea "eu" își face apariția, un fel de meta-eu, necomunicabil și din acest punct de vedere "inexistent", acesta fiind singurul adevărat, care scapă cuvintelor, care "se situează dincolo de cuvinte". În Neue Zürcher Zeitung, Andreas Breitenstein vorbește de un roman autobiografic depersonalizat, "ein entpersonalisiertes Ich-Erzählen". Iată
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]