746 matches
-
pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpăstii de iută, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și risipă, neliniști de veghe, ... Citește mai mult Ne-mbracă în dor cămașa de frunzeîn toamna ce vine apatic pe vârfuri, Te-ating cu licoarea livezii pe buze,Avid mi te cer în rugă de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard,În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai,Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
au crescut cumva în lumea sinelui lor, adică a tenebrelor. Ei nu vor dobândi niciodată cunoașterea luminii, a adevărului, a binelui, a dreptății, fiindcă sunt îndrumați de propria umbră, de umbra altora și împiedicați de vacarmul malefic. Chipurile lor pâlpîie apatic pe trupurile gargantuelnice sau pantangruelnice, cu ochi holbați, încețoșați, nesinceri, înroșiți de turbare, în strădania de a ascunde adevărul. Mercenarii Apocalipsei, politicienii puterii, ateii din România trăiesc permanent o continuă neliniște: îmbrățișând temerile din Lojele fraților din lăuntru cu constrângerile
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUNT OMUL... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
Duiosie > ÎNGERII DEGHIZAȚI ÎN OAMENI Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Întuneric, durere, suferință, pentru mulți asta-i viața Frig, umilință, sarăcie ,necazuri, fără soare doar ceața Copii fară vină ,triști, apatici,blazați fără șansa unui viitor Stau tăcuți așteptând minuni și privirile lor te dor. Sunt mulți oameni insensibili, avizi material Ce pun preț pe aparențe, bani,statut social Înfometați de dominare ,succes și putere Calcă pe suflete nevinovate ...în goana
ÎNGERII DEGHIZAȚI ÎN OAMENI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381343_a_382672]
-
și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare ... VIII. SUNT OMUL..., de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
aș dezbrăca de răni și de poveri, Dar n-aș uita că apa cristalină Un râu de smoală fost-a, până ieri... Citește mai mult Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic,Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri.Adeseori, în murmuru-mi apatic,E simfonia ultimei căderi.Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață,Văd noua mască a grăbitei luni.Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia,Aș pune-o scut la poarta din
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Aici e un colț de răi că la tine, de unde,În vis îmi apari, comoara mea din tainic sipet...... XII. PUNTEA SPRE TINE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016. Puntea spre tine... Îmi caut apatic, identitatea pierdută Ca pe- o frunză de castan, desprinsa După ce ploaia, din senin, apărută A făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă. Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte, Tăcute, adumbresc secrete uitate În parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapte Rostite sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
a legat Iubirea nu- i joc, trubadurii- au tăcut, Oricât de- ntuneric ar fi, pașii tăi i-am aflat. Târziu, prea târziu, s- a făcut, la apus Puntea spre tine, țesuta de ... Citește mai mult Puntea spre tine...Îmi caut apatic, identitatea pierdutăCa pe- o frunză de castan, desprinsăDupă ce ploaia, din senin, apărutăA făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă.Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte,Tăcute, adumbresc secrete uitateîn parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapteRostite sub picurii ploii de mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
paplitantă. Marius mă aștepta deja la parterul casei, pregătit să facă pe ghidul și să îmi prezinte orașul. Plecăm împreună cu mașina. Seară a plouat, străzile sunt puștii și umede. Orașul își trage leneș pătură pe fața-i morocănoasa și, ușor apatic, ațipește din nou, topindu-se în dimineața posomorâta și rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou și misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, mă face să rămân muta de uimire. Străbatem străzile, salutând cu încântare clădiri
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
mă îmbrâncesc, se plâng, se bat și se ceartă între ei... Fură, mă fură, se fură. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Ceilalți, cei mulți, muncesc cuminți, tăcuți, chinuiți de acei puțini care nu mai au nimic sfânt. Apatici, blazați, adormiți sunt mulțumiți doar să fie lăsați în pace... Anesteziați. Paralizați. Roboți. Trăiesc mecanic, pe pilot automat, fără conștiință, fără curaj, fără întrebări. De pe o zi pe alta. Supraviețuiesc. Izolați. Fără nădejde. Fără credință. Fără trecut. Cu prezent sumbru
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
etc. Se gustă și se bău într-o veselie. Se formaseră două grupuri. Cei nepăsători, mai flu-flu spre ale vieții, sporovăiau de-ale băieților, fiind necăsătoriți. Ceilalți, așezați la casele proprii, antrenați în griji maritale, inerente comentau împreună cu Șefu’ înviorarea apaticului Antonel de până acum. Împărtășiseră bucuria izbânzii camaradului, dar, ca tot românul, tare ar fi vrut să știe de-a fir a păr ce și cum avusese în vedere mai tânărul și mai nepriceputul camarad ca s-aibă o reușită
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
ar teleporta ca prin minune în România anului curent și ar arunca o privire dezinteresată asupra stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
ar teleporta ca prin minune în România anului curent și ar arunca o privire dezinteresată asupra stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la știri veșnicele lamentări pe marginea destinului nostru tragic, de popor situat la marginea dinspre prăpastie a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora opt fix se așeza în acest loc, se rezema
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NUCI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului NUCI Coboară ceața-n toamnă, vălătuci, Purtată-n vântul rece și sălbatic, Dar noi mergem pe-același drum apatic, Pe sub castanii mari și pe sub nuci. Pe drumul trist, un suflet singuratic, Ieșit parcă din neguri și năluci. De unde vii și încotro te duci, Străine ponosit, cu chip hieratic ?'' Știu că te duci din nou la întâlnirea Cu toamna, anotimpul
NUCI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344799_a_346128]
-
poezie. El se dovedește a fi un curajos, dispus să-și organizeze în primul rând speranțele și încrederea, nu atât în alții, cât în propria persoană. Acest lucru reconfirmă, cu siguranță, spusele lui André Malraux: Curajul presupune organizarea speranțelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunță - la organizarea speranțelor. Și rămân cu brațele încrucișate, considerând că și răul, și binele se înscriu în fatalitate ... 4. FLORENTINA DANU (Brașov) - FOȘNET DE FRUNZE (versuri, 100 pagini, A5) GHEORGHE A. STROIA: Veșnic visătoare, îndrăgostită de
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
stârnite de amintirea unor fapte și întâmplări fără egal: mirul izvorât din fotografia părintelui Justin, piciorul care începe să-i crească unui copil șchiop, zidul de aer ridicat în calea securiștilor. Întâmplări grele, puternice, dumnezeiești, pe lângă care trecem adesea indiferenți, apatici și fără nicio reacție sau tresărire de conștiință - dovadă că trăim, cum spune și unul din capitolele cărții, într-o lume greșită, o lume pe dos. O lume pe care nu o putem lăsa așa copiilor noștri, ci, urgent și
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
de vrăbii se ciorovăiau pe un gândăcel. Am străbătut ulița în grabă, uitându-mă mirată la colibele de stuf și la câinii sfrijiți de la porți. Erau atât de hămesiți că nici nu mai lătrau, doar dădeau leneși din coadă, privind apatici cârdul de gâște ce traversa ulița, răscolind praful. N-am fost nevoită să merg prea mult, că am ajuns pe plajă, iar nisipul fierbinte îmi transmite fiori în tot trupul. Pentru câtva timp, luciul apei mă fură, astfel pășesc fără
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
dusă spre încovoiere, mai există verticalitate? Uimirea din semnul exclamării duce la verticalitate. Amândouă simbolurile au câte un punct așternut dedesubt. E fals? Dimineață bună cu vârtejuri de frunze ruginite pe margini și verzi în inima lor... Pe caldarâm, calcă apatic omul cu ochii din lemnul de abanos al tăcerii. Ridică o gâză înghețată și îi zâmbește. În palma lui, gâza se zbate o clipă, apoi adoarme cu aripile larg deschise cerului. Răsăritul lasă cortina vieții pe jumătate ridicată. Nehotărât, omul
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
-i sunt în cruce. e crucea zilelor și nopților de insomnii pline de bucuria singurătății asumate. din bucurie în durere, lacrima rodului transformă golul în plin. plinul fals o umple de feminitate, într-un spațiu al hohotelor de râs. cască apatic omul cu ochii din lemn de abanos. privește femeia și rodul uscat rugându-se pe ramura indiferenței lui. o atinge din când în când cu glasul lui ca într-o mimă perfectă a unui dialog mort de secole. viață în
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
din cuvânt ... De ce mai cântă cerul pe ramurile goale Când frunzele-și adapă o sete din tăceri? Mai murmură o floare ce și-a mutat agale Culoarea-n răstignirea apusului de ieri ... De ce un val de mare într-un reflux apatic Dezbracă țărmul nostru de pașii-mbrățișați? Și amintiri albastre într-un balans empatic Le strângem într-o rază din ochii-nlăcrimați * Ce-s martori la vânzarea iubirilor postume Dintr-o poveste scurtă de-o vară și o zi? Răspunde-mi
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
minunată, ca pe un venin, ca pe un filtru al lui Merlin vrăjitorul, ca pe o spadă cu două tăișuri, ca pe un vârtej. Un lucru este sigur și de aceea a fost Nae Ionescu un profesor-unicat: nu te lăsa apatic și indiferent"(24). În același mod acționează scrierile și expresia autorului unui volum precum Între viață și cărți, volum care are ca posibil efect surpriza. Nicolae Steinhardt însuși își propune să cucerească prin flexibilitatea raportării intelectuale la actul cultural. El
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
se-nălțau fiorii unici de plăcere, Ne întâlneam, doi muritori, timizi, cu timpul din răscruce, Îi mai cerșeam încă-un minut în infinitul ce seduce. Prin amăgiri, debusolați, ne rătăceam cu pași noptatici, Refugiați, apoi, în noi, ratam un răsărit, apatici. Azi încercăm, cu-același zel, să retrăim o amintire - Voalată e în nori târzii, în scurta noastră pribegire... Referință Bibliografică: ÎȚI AMINTEȘTI... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul VI, 04 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ÎȚI AMINTEȘTI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377937_a_379266]
-
amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... Citește mai mult Ochii mari sub sprâncene înaltescăpau lacrimi curbate.Preaplinul amestecându-se,în fumul țigării destinului...doar o mână-i dansa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
curbate.Preaplinul amestecându-se,în fumul țigării destinului...doar o mână-i dansa rarpe clapele plânse ale pianului,într-un vis temporar.Tresăritul ritmic al pleoapeisub bretonul rotund și copilăros,sugera viziunea inorogului luminos.Bărbatul...se-apropie abătut,mângâindu-i apatic buclele,în gânduri străineo sărută sub bărbie,șoptindu-i c-o privire inertă:O să-ți treacă!Clapele...... Abonare la articolele scrise de cristian pop
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]