430 matches
-
alteia dintre persoanele Sfintei Treimi (de exemplu, Tatăl sau Fiul). întreaga sferă a transcendenței divine poate fi definită însă ca „uniune” în opoziție cu „distincția” reprezentantă de procesele și manifestările divine, care sînt și izvorul a tot ce există; toate apelativele pe care le atribuim divinității se referă de fapt doar la puterile ce emană din aceasta și coboară către noi pentru a ne însufleți. Vorbind despre rugăciune ca mijloc de elevație spirituală, autorul îl evocă pe veneratul său maestru Hieroteos
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
etc.), toponimul Plătărești, format cu ajutorul sufixului -ești de la un nume de persoană pus în legătură cu tracicul Plator. Istoria limbii române, II, EA, București, 1969, nu dă nici un astfel de nume pentru că etimologia acestora „este adesea imposibil de stabilit din cauza necunoașterii sensului apelativului din care provin“ (p. 315). footnote> . Numele de persoane formate de la cuvinte autohtone păstrate (baltă, buză, copil, mazăre, mînz etc.) nu pot fi considerate ca păstrate de la traco-daci, pentru că nu se poate stabili cînd apelativul a devenit nume propriu. În timpul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
intrarea vocalei într-un diftong (marcat grafic sau mascat de un hiat): brezaie, copaie, droaie, alee, dropie, idee, meserie, nație, propoziție, revoluție. Substantivele terminate în vocala -i, foarte puține, sunt feminine (zi), masculine (colibri, substantiv însoțit, în mod obișnuit, de apelativul pasăre) și neutre (taxi). Substantivele terminate în consoană, în vocala u sau în alți diftongi (ai, oi, ei, ui) sunt, sau masculine (student, păr, măr, codru, ponei, cotoi, pui, Mihai, crai etc.), sau neutre (personaj, măr (fruct), nai, pai, cui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
naționalitatea unei ființe umane. Cei ce poartă aceste două elemente ascund, de fapt, o metastructura a unei etichete sociale și culturale. Decodarea numelui și naționalității poate fi interpretată prin conceptul de "triunghi din umbră" (Poruciuc 2005: 103-104): orice înțeles onomastic (apelativ) are un înțeles evocativ persistent (denominația unei persoane). Astfel, dincolo de orice individ unic se va afla întotdeauna un nivel al metasimbolului (Danesi 2002), pe care îl vom identifica în reprezentarea enunțului cu semnificațiile ascunse. Singură concretizare literară a numelui aparține
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
produce forțat, la presiunile internaționale, ale organizațiilor neguvernamentale și ale presei. În fața civilizării inevitabile, schimbările sînt mai întîi formale, de multe ori adoptate prin mimarea lor. Drepturile deținuților sînt subiect de frecvente ironii și batjocoriri din partea cadrelor. Deși sînt interzise apelativele jignitoare (bă țigane!) și înlocuite cu altele de politețe (domnule deținut), deseori sînt auzite cadre care îmbină ambele formule de adresare (domnule deținut, bă țigane!) spre distracția colegilor și ca o formă de apărare a culturii în fața agresiunii civilizației externe
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de internare sînt însoțite de botezul deținuților "care fac tot ce le stă în putere ca să-i arate cît mai limpede nou sositului în ce situație jalnică se află. În cadrul acestui ritual de trecere, nou sositul poate fi chemat cu apelativul "pifan" sau "boboc", cuvinte care îi arată că e doar un simplu individ instituționalizat și, mai mult decît atît, că are un statut mult inferior chiar și în acest grup, aflat oricum pe o treaptă inferioară"89. Botezul în celulă
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
destul de rar, pentru a naște emoții colective, datorită coloritului și pitorescului lor într-o existență cenușie, ternă. Mai puțin controlate sînt manifestările de protest fățiș, ostilitățile ce îmbracă forme violente. Cele mai frecvente sînt agresiunile verbale. În general, sînt folosite apelativele jignitoare, dar rar însoțite de reacții din partea cealaltă. Ele sînt inițiate mai ales în prezența altor colegi. De față cu alte cadre, un angajat se va adresa unui deținut cu expresia "mișcă, țigane!", însoțită chiar de îmbrînceli sau loviri ușoare
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prost!" atunci cînd de față sînt și alți colegi de celulă. Aceste apelative sînt atît de des folosite, încît nu mai stîrnesc reacții de protest decît atunci cînd individul este jignit în prezența colegilor de rang egal sau inferior. Familiaritatea apelativelor peiorative face greu posibilă menținerea unei distanțe sociale, mai ales în cazul persoanelor cu un nivel de instrucție școlară scăzut. Înjurăturile și amenințările îmbogățesc paleta agresiunilor verbale. Ele sînt numeroase și de intensități variate. Atunci cînd îi este călcată în
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
semnificativ mai mare decît cea existentă în afara zidurilor. Această centrare pe infracțiunile rromilor a fost deseori criticată, statul fiind acuzat de purificare etnică sau, mai blînd, de discriminare a minorității rrome. Că întreaga etnie este considerată infractoare reiese și din apelativele cu care autoritățile se adresează deținuților: "băi țigane", "mișcă țigane", "cioroiule", "coloratule" etc. Deși reprobabilă, centrarea excesivă pe delincvența unei etnii minoritare este întîlnită și în alte țări. În Statele Unite ale Americii sînt mult mai dur sancționate infracțiunile negrilor, hispanicilor
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
da un gust bun (condimente, ceapă, usturoi, bulion etc.), interdicția unor feluri de mîncare elementare considerate un lux nepermis (salate, cartofi prăjiți, pește, fructe) etc. Nu întîmplător în unele închisori sosirea mîncării e anunțată chiar de bucătari sau gardieni cu apelativele dizgrației: "vine voma!". Și nu întîmplător aceste disfuncționalități au fost cauza unor toxiinfecții alimentare colective și a numeroase alte boli. Citind pe Internet meniul dintr-un penitenciar elvețian, orice est-european încarcerat ar rămîne șocat: micul dejun: cîteva soiuri de cașcaval
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ani, Snagov pentru 5-10 ani, București, Craiova și temnițele județene pentru pedepse de la 6 zile la 2 ani, iar pentru femei: Schiturile Ostrov și Rătești. Una din cele mai importante măsuri pentru reformarea închisorilor a fost instituirea inspecțiilor, procurorii Curții apelative criminalicești fiind obligați să viziteze lunar temnițele, să se intereseze de soarta fiecărui arestat în parte și să facă un raport amănunțit despre starea închisorilor. Efectele acestei decizii s-au văzut imediat, rapoartele lui Constantin Moroiu 254 din Muntenia și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
din limbă, printre care se include și „hospodar” <ref id="3"> 3 Ibidem. </ref>. Credem că explicația i-a fost dată chiar de români pentru a se liniști temerile marilor puteri, care nu ar fi acceptat ușor o schimbare a apelativului oficial al șefului statului tocmai pentru că aceasta ar fi reclamat și altele, mai complexe, În viitor. De fapt, se Încerca găsirea unei titulaturi care să fie În corelație cu poziția de prinț de sânge a lui Carol și care să
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
este fără echivoc: există o imensă voință politică de a schimba statutul politic al României. Chiar dacă imposibil Încă, cel puțin, din punct de vedere mental, era foarte aproape de Îndeplinire. Indirect, se subliniază și acordul lui Carol, care nu se opune apelativului de „suveran” sau ideii de a fi proclamat rege. Agitația În jurul problemei lărgirii autonomiei, eventual, a obținerii independenței este mare, fapt pentru care rapoartele diplomatice revin insistent, mai ales În contextul evenimentelor din 1873-1874. Constatăm că, În mesajele sau În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
recunoașterea actului proclamării regatului, o dovadă a alterării relațiilor și a schimbării priorităților sale În 1881. Este exact contextul În care se circumscrie modificarea titlului avut de Carol, la 9/21 septembrie 1878, de când s-a hotărât acceptarea oficială a apelativului de „Alteță Regală”. Adevărul este că se impunea o lege care să reglementeze precis acest aspect, deoarece, dacă În adresările oficiale se foloseau „Monseigneur”, „Prince” sau „Sire”, În memoriile deschise adresate de români, formulele trădau doar o imensă creativitate, dar
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să mă gândesc la tine în fiecare clipă a vieții mele, la fiecare suflare, la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd.” (op.cit., p.159) Toate apelativele sunt capsule pline de dragoste dar și de adevăr. Imaginația nu mai contenește să izvorască noi formule mângâietoare, tandre. Tinerețea Monicăi, frumusețea ei, inteligența-i ascuțită, talentul, eleganța, vitalitatea sunt tot atâtea pricini de admirație febrilă. Iubirea năvalnică țâșnește prin
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
baza unui "model anterior (...) care servește la rândul său drept model pentru acte lingvistice ulterioare, asigurându-se astfel continuitatea diacronică a sistemului", volumul intitulat Lingvistică și terminologie. Hermeneutica metaforei în limbajele specializate familiarizează cititorul cu studiul dinamicii informative, denotative și apelative a limbajului, în general, a limbajelor specializate, în particular. Cunoașterea "obiectelor" lumii în care trăim și a "obiectelor" cu studiul cărora se ocupă știința contemporană se realizează, mai mult decât ne putem imagina, analogic. Este demonstrația pe care volumul o
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
funcțiile limbii în comunicarea mass-media. Funcția denotativă (de transmitere a informației) este comună tuturor speciilor discursului comunicării publice și private, are relevanță pentru speciile discursului tehnico-științific și poate fi identificată în specii ale stilului beletristic (S. Dumistrăcel, 2006: 49). Funcția apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și private, are relevanță pentru speciile discursului tehnico-științific și poate fi identificată în specii ale stilului beletristic (S. Dumistrăcel, 2006: 49). Funcția apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă conativă, utilizată în textele aparținând limbajelor juridico-administrativ și religios "ca expresie a unei autorități instituționalizate" (textele limbajului religios
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fi identificată în specii ale stilului beletristic (S. Dumistrăcel, 2006: 49). Funcția apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă conativă, utilizată în textele aparținând limbajelor juridico-administrativ și religios "ca expresie a unei autorități instituționalizate" (textele limbajului religios stabilesc norme, sancționează abaterile și fixează circumstanțele ispășirii). Mărcile interacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
apelativă (stabilește contactul dintre interlocutori) este studiată de profesorul ieșean, după criterii diferite (nuanțe, tipul de limbaj etc.): • apelativă fatică, utilizată în discursul privat și în limbajul publicității; • apelativă conativă + fatică, utilizată în textele aparținând limbajului publicității (fatic manipulator) etc.; • apelativă conativă, utilizată în textele aparținând limbajelor juridico-administrativ și religios "ca expresie a unei autorități instituționalizate" (textele limbajului religios stabilesc norme, sancționează abaterile și fixează circumstanțele ispășirii). Mărcile interacțiunii verbale în publicistică În studiile sale, Malinowski diferențiază câteva tipuri de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
imperativă (injonctivă sau conativă), prima fiind legată de faptul că omul comunică informații despre realitate, iar cealaltă are în vedere faptul că utilizarea limbii determină adoptarea unui anumit comportament. Karl Bühler distingea, în anul 1934, trei funcții ale limbii (expresivă, apelativă și reprezentativă), simbolizate printr-un triunghi care are în vîrfuri locutorul (persoana întîi), interlocutorul (persoana a doua) și obiectul (persoana a treia). Mai tîrziu, în 1963 (cînd a fost publicat textul unei conferințe ținute în 1960), Roman Jakobson a adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre persoanele Sfintei Treimi (de ex. Tată sau Fiu). Întreaga sferă a transcendenței divine poate fi definită însă ca „uniune” în opoziție cu „distincția” reprezentantă de procesele și manifestările divine care sunt și izvorul a tot ce există; și toate apelativele pe care le atribuim divinității se referă de fapt doar la puterile emanate din aceasta care coboară către noi pentru a ne însufleți. Vorbind apoi despre rugăciune ca mijloc de elevație spirituală, autorul îl evocă pe veneratul său maestru Hieroteos
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
seacă". În câteva ceasuri, sărăcenii sunt numai prea bogați de apă... Valea Seacă minte cu numele și spală tot ce-i pică-n cale. Numele de locuri din citatul de mai sus apar ca impuse de "valoarea impresivă"175 a apelativului care le determină prezența în textul narativ. Structura lor, mai ales că e vorba de toponimia minoră și de imitarea sistemului de denominație popular, confirmă regula după care toate "s-au născut și funcționează în strânsă legătură cu topicele denumite
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o bună cultură. Intrând devreme în administrație, unde îndeplinește diferite funcții, sub domnia lui Mihail Sturdza e făcut căminar. Se vede apoi numit președinte al Judecătoriei din Iași, iar după 1848 primește rangul de spătar, fiind și membru al Divanului Apelativ. Tot în această vreme i se acordă rangul de postelnic. Spirit agitat și revendicativ, își manifestă însă de câteva ori nemulțumirea. La 1846, amestecat în mișcarea subversivă a Asociației Patriotice, este arestat. Împărtășea, pe atunci, idealurile camarazilor de generație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
țarnă iar a cuvântului joc, popularul gioc. în loc de articolul hotărât lui se folosește forma populară lu : Poiana lu Vraghie, Pădurea lu Pușcașu, Hârtopu(l) Cheaptanarulu(i). Unele neologisme apar în vorbirea localnicilor cu o etimologie populară cum ar fi cazul apelativului cooperativă-cumparativă. O altă formă interesantă este expresia Pădurea Manolei care de fapt înlocuiește Pădurea lui Manole(fostul proprietar al moșiei și pădurii de la Mlenăuți). Merită a fi scoase în evidență și unele particularități ale vorbirii oamenilor din satul Alba față de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]