881 matches
-
cu degetele noduroase de muncă. -Ce fac, tataie? l-am întrebat veselă. -Nu faci nimic; mergi în urma mea și strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
-o nedumerită că nu înțelegea cât puteam să fiu de supărată. -Dacă te mai prind la gard să știi că te arunc la ei! mi-a răspuns nervoasă. Am îneput să mă plimb iarăși prin curte. Mamaia era în spatele bucătăriei aplecată deasupra unui lighean, spălând hainele mele. M-am dus de două ori până la poartă, m-am învârtit prin fața grajdurilor și m-am întors agale, fără zgomot. Deodată m-am gândit că, nu ar fi rău să-i fac o glumă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Liniștea coboară doar cu a Ta vrere. Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme Amintiri se-aștern peste a lui urme Se mai scriu dureri, uneori pe ceas, Ticăie algebric, asta i-a rămas... În livadă vișini au crengi aplecate, Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate Graurii mănâncă fără pic de teamă, Cei mai importanți nu îi iau în seamă. În biserici albe sunt icoane vii, Care țin Canonul și chiar Liturghii De veghe în strană șade busuiocul Să coboare Sfinții
DE VEGHE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357738_a_359067]
-
mărgele la gâtul unei codane prinsă în horă satului de pe maidanul din fața lui Safta Toader, zis și chiorul. Zorii încep să spargă liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu unde au dormit peste noapte. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și o zbughește pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește iar în urmă încep să se vadă snopii aruncați în dezordine. A avut
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne umblă pașii prin zăpezi imaginare Bezmetici, rătăcind printre dorinți, Ne plânge lacrima într-un tablou cu sfinți Și rugă mai culegem din izvoare... Și glasul ni-l sugrumă, neputința Atunci când,fruntea ne rămâne aplecată. Mai, adu-mi, Doamne, ruga înc-o dată Și-mbogățește-mi cu zăpezi , ființa! Să pot privi prin cerul tău de ploi Și cum mă ning poveștile din nou În iernile ce mai colindă un ecou Al amintirilor și pașilor în
ZĂPEZILE DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358887_a_360216]
-
de făcut. E clar? În plus, putem renunța la contractul ori înțelegerea noastră. Nimeni nu mă poate obliga să vă suport atitudinea. Am terminat! Vă rog, luați mâinile de pe biroul meu! l-a invitat doamna avocat pe omul ce rămăsese aplecat, rezemat pe mâinile ce-i tremurau a oboseală, surpriză ori supărare, privind-o tot mai buimac pe măsură ce-i vorbea. „Așa, așa! Nu poți să mă crezi, f...e-n gură, madam avocat! Te-ai făcut a dracului, rău, după cum observ
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
fermecat cu divizată-n / mii și mii de fulgi. Primul vers putea să vorbească tot de zăpadă, crengile albe de pildă. M-am gîndit însă să nu abuzez repetînd informația despre zăpadă și s-o las doar pentru final. Crengi aplecate ar fi sugerat, un pic mai discret, implicit, dar suficient de bine ninsoarea durabilă care le acoperise și le îngreunase de omăt. Crengi încărcate mi s-a părut însă și mai bun pentru că adăuga sugestii suplimentare: solicitarea, împovărarea, încordarea. Crengile
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
și cu restu' și nu știu ce s-a-ntamplat Dar te-am văzut pe tine și am rămas blocat Eram căzut în genunchi și tu m-ai ridicat Eram distrus și cu sufletu' plecat Cu privirea în pământ și cu capul aplecat Iar bunătatea sufletului tău e cea ce m-a marcat Încă nu înțeleg ce este sau va fi-ntre noi Tot ce sper însă e că vom fi amândoi Că vom fi împreună și că nu vor mai fi ploi
REVENIRE LA SENTIMENT de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360625_a_361954]
-
avea capul așa de aplecat spre telefon încât ai fi spus că mai are puțin și îl putea avea chiar între vârfurile încălțămintei.. J De asemenea, un film tot pe site arată cum un tip care având tot asa capul aplecat nu a văzut cine a trecut pe lângă el, o frumusețe, o jumătate - destinul lui! După cum tot filmul arată în a doua repriză, pe când omul nu mai avea capul atârnat de umeri și cu ochii în telefon, ci pe ei la
FACEBOOK BUCLUCAŞ...(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360056_a_361385]
-
stia.Familia Knight mai fusese chemată la sediul poliției din oraș pentru declarații,iar inspectorul nu aflase decât că victima mai avea un frate vitreg în Lake town,un orășel de provincie din apropiere. Stând în grădina,la umbră nucului aplecat,Karon se hotărî să nu se mai gândească la William.” Nu aș vrea să cred despre el că m-a uitat,sau că a intanlit pe altcineva acolo.In ultima scrisoare mi-a spus că va sta o lună și
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
simțea un miros liniștitor,iar lumina lunii pline,amplifica misterul.Zarind o fântână se apropie ușor și scotandu-si mănușile din mătase,lasă să îi cadă în palmă moale câteva picături de apă ce țâșneau din vasul unei muze ușor aplecata.Vazand în spatele fântânii o tufa de trandafiri albi,se gândi să rupă unul pentru a-l păstra restul serii lângă ea și pentru a-i simții prospețimea în răcoarea nopții,însă se zgârie pe mâna și renunță în cele din
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > RECUNOȘTINȚĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cât de bătrână-mi ești, până și timpul Prin fața ta când trece se înclină, De vreme aplecată, la trup tot mai puțină, Îmi spui că-i de plecare anotimpul. Dar ochii tăi sunt și-astăzi flăcări vii, La fel de dulce ți-este mamă vorba, Iar de povești de viață, tot plină-ți este tolba, Căci anii ce s-
RECUNOŞTINŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359603_a_360932]
-
Pentru toată bucuria, pentru anii frumoși. Spre semeni, spre confrați mă duce gândul Rugători și ei în moment de răscruce Să deie Domnul s-avem parte de Pământul Botezat cu iubire, sub luminătoarea cruce. Am stat sub platanul cu duioșie aplecat Într-o sublimă îmbrațișare a pământului! Pe cel mai falnic cu iubire l-am înconjurat Spre stânga, așa ca-n ritualul Începutului. Îmblânzită de frumusețe, de-atâta armonie Cu ochii spre cer, printre ramuri, înduioșată M-am cuibărit în iubire
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
cine stie Vă vrea-ntr-o zi că toată viața lui al meu să fie. Mai câine' mă privi la fel de trist că la-nceput, Îmi linse mâna, dar ca să plece n-a putut. Stătea-ntre mine și stăpân cu capul aplecat Ce să alegi și ce să lași așa, de-odat? N-am mai trecut vreo două zile,mergeam haihui Și nu înțelegeam de ce, mă durea, durerea lui!... Dar intro zi, venea încet cortegiul din capătul de stradă În urma lui 'Mai câine
MAI, CAINE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359177_a_360506]
-
care nu ajunge oricine, gândeam eu în mintea mea de copil. Odată iarna, alergam pe ghețuș unul după altul, ne împiedecam cădeam grămadă și nu știu cum s-a făcut că la un moment dat am fost prins între doi, cu gâtul aplecat că era gata gata să mi se rupă coloana. Mi s-a făcut frică și am fugit în clasă, ca cel mai cuminte dintre toți. Mergeam la biserică dar și acolo ne țineam de șotii. Când aveau loc deniile, ieșeam
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
destul de redusă. Stația în care cobor poate fi pentru unii călători stație de corespondență, stația din apropierea locului de muncă sau drumul către școală. Zilnic, în jur de ora 8, o doamnă pe fața cărei se citește tristețe și care merge aplecată ușor de spate își ține fetița de mână și o ajuta să pășească cu grijă în vagonul de metrou. Fetița de 9 ani, privește atentă pe toată lumea, zambește, după care își îndreptă privirea spre geam. Preț de câteva minute pare
Poveste de la metrou: O fetiță puțin diferită de ceilalți copii, într-o țară neprietenoasă cu cei ca ea () [Corola-blog/BlogPost/338263_a_339592]
-
-mi ridic tricourile valoroase. Am salutat și am stat așa acolo, în picioare, cam 5 minute. Doamna Dench purta un halat gri șobolan, iar în jurul gâtului avea aruncat neglijent un metru. Ochelarii îi atârnau puțin strâmb pe nas, așa cum stătea aplecată deasupra unor materiale, și avea mai multe ace cu gămălie în gură decât data trecută. Am văzut tricourile pe o masă, m-au trecut fiorii, parcă fusesem înțepată de un țipar electric. Mă vedeam deja trecând înfumurată pe lângă muritorii care
„- De ce vrei să le repari, fetiţă?” La croitorie „o doamnă de la TV cu o rochie superbă” mi-a luat fața precum Tăriceanu la permise () [Corola-blog/BlogPost/338913_a_340242]
-
Domnul Gruber Îmi vine în minte un personaj insolit al Uzinei Viselor. Venea la mari intervale de timp, singur, bătrân, încurcat, cald, ezitant, politicos, aplecat, cu ochii sclipind, cu părul alb, îmbrăcat într-un costum simplu, purtat... Cum intră, nu știu. Era primit. Nu existau fotografii, si țarcuri pentru triere a personalului vizitator. Intra politicos în birou, isi scotea pălăria, spunea tremurat: Bună ziua, domnilor, sărut-mâna
Liviu Florian Jianu: Domnul Gruber. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339487_a_340816]
-
am reușit în cele din urmă să mă las de fumat. Din nefericire, nu am tehnoredactat acea scrisoare. Poate, s-a pierdut. Îmi aduc aminte. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Intrăm într-o Biserică, trecea preotul, cu cădelnița, eu, aplecat, cu nasul la pământ, trăgeam fumul de tămâie pe nas. Ba, mă bucurăm și când mă atingea, fără să vrea, preotul, cu pantoful. Ieșeam afară eliberat de arșiță din plămâni. Dar am început prin a ma spovedi. Cam tare. Unui
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
cu osânză. Trag din ea viermi și lăcuste, Trag, în pantaloni și-n fuste, Fară rușine, fară milă, Bătrani perverși de o copilă! La umbra ta au scris poeții Atâtea versuri minunate! Dar acuma dorm băieții Sub cruci de bârne aplecate. Se odihnea la tine, vântul Și păsări se-ntreceau cu cântul. Mai venea divina muză... Ce-i cu ea? O fi lehuză? Ori de noi acum se-amuză Cum tot dăm în van din buză? Vine toamna, iar, îndată, Frunza
ŢARA MEA E CA O FRUNZĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340801_a_342130]
-
citesc, ci și să îndur și să iert atunci când viața mă încearcă în fel și chip. Tanti Lida a murit tot într-o seară de toamnă. Fiul ei a găsit-o pe scaun, cu mâinile în aluat și capul puțin aplecat.. Frământa cornulețe cu nucă... Referință Bibliografică: Cornulețele cu nucă / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1028, Anul III, 24 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CORNULEŢELE CU NUCĂ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342020_a_343349]
-
Și nu știu dacă ai văzut vreodată ce face o pisică înainte de a-și mânca șoarecele. Parcă savurează anticipat momentul și se joacă puțin cu el, rostogolindu-l de colo-colo cu lăbuțele până-l amețește, pândindu-i apoi cu capul aplecat galeș într-o parte orice urmă de mișcare, orice respirație... Cuvintele pe care Angela le spunea, la început păreau să i se desprindă cu dificultate de pe buze, alunecând lent, precum stropii de ceară topită a lumânărilor, însă pe măsură ce vorbea, parcă
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
Articolele Autorului Își plimba obosită căruciorul cu iluzii. La o poartă un câine mârâia un "pe-aici nu se trece". Purta pălăria sprijinită de un gând, într-o doară, doar așa ca să fie. Cu ochii plini de umbre, cu umerii aplecați, părea că duce cu ea toate întrebările lumii. Făcea un pas, se mai oprea puțin. Număra pașii? Nu știu. Cerul își sprijinea piciorul pe grumazul ei, îngreunându-i lupta cu aerul pe care îl respira. Poate vroia să renunțe sau
NEBUNA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341117_a_342446]
-
salutului meu: - Be-e-eee... - Dar de ce a suferit? Îndrăznesc să întreb. - Ee, tată, poveste lungă... Jarul se mișcă în semicerc dinspre scrumieră înspre tăblia patului, se aprinde așa cum străluceau cărbunii de la fierăria lui nea Sile când acesta apăsa, cu tot trupul aplecat, pe scândura foalelor, zăbovește acolo sus cât să-și liniștească strălucirea apoi începe să se miște ușor prin aer, semn că tata gesticula, nu putea să rostească o vorbă fără a arăta cu mâna “ce și cum” chiar și așa
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
viitoare. - O să fiți un medic bun. După toracocenteză, a respirat mult mai bine. Venise cu dispnee în repaus, într-o stare sever alterată; cu toate acestea, era liniștită și scruta salonul cu ochii ei albaștri. Am pus-o în șezut, aplecată mult în față. Doctorul a șters spatele cu betadină, a injectat anestezic strat cu strat, a schimbat seringa cu una mare de 20 de mililitri, a extras un lichid gălbui pentru analize, apoi a montat un tub de plastic, ca
Inima doamnei Maria () [Corola-blog/BlogPost/337792_a_339121]