384 matches
-
lui n-au nimic din ușurința grației, ci descriu linii complicate, asemenea unor flăcări cosmice. O trepidație universală zguduie totul ca într-un infern. Și toată lumea pare a se mișca într-un ritm accelerat și nebun, ca și cum s-ar apropia apocalipsul. Nu există un sentiment adânc al infinitului fără acea senzație ciudată a apropierii vertiginoase de sfârșitul cosmic, de sfârșitul universal. Paradoxul infinitului este de a-ți da această senzație de apropiere de sfârșitul absolut și de a face, în același
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gol, în atracția nelămurită pentru depărtările cosmice? Mă văd singur, în mijlocul unui peisaj nemărginit, sorbind prin toți porii aromele singurătății, încîntat de reveria extatică a melancoliei, îndepărtînd contururile ca pentru a face și mai ciudate depărtările, trăind euforia și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de vesel și de trist, încît lacrimile din mine au în același timp reflexe de cer și de infern. Pentru bucuria tristeții mele, aș vrea să nu mai existe moarte pe acest pământ, a cărei fatalitate este atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la o stare în care să nu mai poată suporta monotonia, platitudinea și vulgaritatea existenței obișnuite, atunci orice prilej de trăire absolută va fi un motiv de sinucidere. Imposibilitatea de a supraviețui exaltării aceleia infinite va consuma, ca în complicațiile apocalipsului, orice urmă de existență. Atunci, nu se va mai mira nimeni de ce, pentru o mare sensibilitate, se poate pune problema dacă mai are rost să mai trăiești după ce asculți unele simfonii sau după ce privești un peisaj rar și fascinator. Toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
54 Lumea în care nu se rezolvă nimic // 57 Contradicții și inconsecvențe // 60 Asupra tristeții // 62 Insatisfacția totală // 66 Baia de foc // 68 Dezintegrarea din viață // 69 Despre realitatea corpului // 72 Nu știu // 73 Singurătatea individuală și singurătatea cosmică // 74 Apocalips // 76 Monopolul suferinței // 78 Lirismul absolut // 84 Esența grației // 88 Eternitate și morală // 94 Moment și eternitate // 97 Istorie și eternitate // 101 A nu mai fi om // 103 Magie și fatalitate // 105 Entuziasmul ca formă a iubirii // 112 Lumină și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un spectacol cu conflicte familiare. Până acum nimeni n-a vorbit de națiuni morale și imorale; există numai națiuni puternice și națiuni slabe, agresive și tolerante. Apogeul unei națiuni presupune infinite crime; amănuntele loviturii în istorie oferă o imagine de apocalips. Dacă aș fi tentat de raționalism și de etică, ar trebui să văd în fiecare fapt o cădere. Istoria nu-și are o scuză în fața veșniciei, fiindcă ea scuză prea mult timpul. Specatacolul ascensiunii și al prăbușirii culturilor mari nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sistem de valori autonome, ci căutând ontologicul, temeiurile originare ale firii, au ajuns să asimileze cultura unui "simbolism" de forme artificiale, care închid accesul firii. "Rusia" este cea mai mare criză a culturii moderne. Existența ei ne-a convins că Apocalipsul nu este numai un capitol în Biblie. În proporții mai mici, noi românii ne-am simțit totdeauna anormalul soartei. Dacă sângele nostru ar fi fost animat de o pasiune mai violentă, dacă o febră puternică ar fi evaporat apa din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sens spiritual), ele ar putea să se facă ele însele responsabile. Așa, nimeni nu poartă vina falimentului nici unei revoluții. Istoria întreagă mi se pare un nonsens dacă revoluțiile nu sânt considerate puncte culminante, față de care războaiele se totalizează într-un apocalips, reversibil și multiplicat de imbecilitatea umană. Dacă aceea ce ne place a numi istorie nu este neutră semnificațiilor, atunci Revoluția franceză înseamnă pentru Franța mai mult decât sutele de războaie, prin care n-are rost să mai știm ce a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să caute prin hăuri strigoiul muribund./ Cu urlete macabre cei ce-au adus din Est/ Ororile dementei În fum și-apocalips/ În cimitirul nopții sărbătoresc funest/ Ședința de adio În hainele de gips.” La Străulești ori În palate se Întâmplă În plin veac douăzeci fapte care zguduie omenirea: „Peste veacul douăzeci/ Preaîntunecate javre/ Duc la Străulești pe veci/ Șiruri negre de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Transilvanie a microarmoniei, neconflictuală, cum ar zice V. Nemoianu. Romanul acesta irigat de umor (negru, adesea) și de ironie e până la urmă un dialog pașnic, convivial aproape, cu Moartea, insinuată în fibrele cele mai delicate ale cărții. Un fel de Apocalips vesel à la Broch, dar asumat, ca singură cale de salvare. O conviețuire tandru-ironică cu Cea-mereu-învingătoare. Drumul meu până la această Transilvanie este nu doar estetic, ci și etic. Confruntat în propria mea familie cu situații dramatice, de care literatura nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
extinderea deșerturilor. Domnul Busbib simți cum începe să-l doară capul gîndindu-se cu cîte pericole era confruntată umanitatea în același timp. mai ales că ulti mele patru puncte mergeau mînă în mînă, de parcă ar fi fost cei patru cavaleri ai apocalipsului. ofensiva gunoaielor, dispariția pădurilor, dispariția albinelor precum și a mii de alte specii de plante și animale precum și înaintarea implacabilă a deșeturilor erau legate între ele. este ca și cum toate ar acționa în bandă organizată, își spuse. s-ar părea că 40
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
țară catalogați - chiaburi. Deportați În condiții groaznice În drumul spre Siberia, au murit În vagoane și aruncați apoi În lungul drum spre locul deportării. Drumul În vagoane Închise, fără hrană, fără apă, În zăpușeală sau ger era o scenă de apocalips. Echipei care sosise din țară Îndată după retragerea frontului de luptă, i se povesteau de către localnici scene Îngrozitoare organizate În special În zilele de sărbătoare de către delegații sovietici și grupuri autohtone În mare parte dintre minoritari. Față de autoritățile dezlănțuite, tineri
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
spații de inflorire a poeziei și locul unde ea a dobandit o rezonanță extraordinară, mântuitoare. A lumina infernal supraviețuindu-i spre a-l Învinge - iată unul din miracolele românești și una din armele folosite de români În lupta lor cu Apocalipsul veacului al XX-lea”. C. A. Munteanu L-am cunoscut pe C. A. Munteanu În tomna anului 1942, când și-a oferit colaborarea la revista „Licurici”, a elevilor Liceului „B. P. Hașdeu” din Chișinău al cărei redactor am devenit În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
vede din faptele riguros istorice pe care ți le-am înșirat, oamenii îndeobște stau mai prejos decât înțelepciunea în sine, care sălășluiește în lucruri. Nimic nu folosește celor răi; nimic nu folosește în aparență celor buni. Totuși între tragedii de apocalips și zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima mizerabilelor ființi care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți se întrebau de unde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Deși ești prea limitată ca să înțelegi, mamă, omul acesta este blestemul nostru. Nemesis care face să se răsucească roata în jos. — Roata? Domnu’ Mancuso e om bun. Ar trebui să fii bucuros că nu te-a dus la secție. — În apocalipsul meu personal el va fi tras în țeapă, folosindu-se în acest scop propriul său baston de cauciuc. În tot cazul, este de neconceput să-mi iau o slujbă. În momentul de față sunt foarte ocupat cu scrierile mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decât să-ți cumperi, spuse Ignatius. Dă-mi pace. — Știu că așa ceva nu poate fi cumpărat oriunde. Și totuși ar face să se cutremure pereții la o petrecere! — Presupun că petrecerile pe care le frecventezi sunt o adevărată viziune a Apocalipsului. Știam că societatea noastră merge într-acolo. În câțiva ani, tu și cu prietenii tăi veți pune stăpânire pe țară. — Chiar așa intenționăm, spuse tânărul cu un surâs larg. Avem cunoștințe la nivelul cel mai înalt. Ai fi surprins! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
porți costumul ăsta fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost de pânză roșie, albă și albastră pentru steaguri, îl sfătui Ignatius. Mitingurile politice au întotdeauna așa ceva. — Voi avea zeci și zeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o văzură și izbucniră în țipete. Trebuie să evităm Apocalipsul. Să luptăm folosind focul împotriva focului. De aceea mă adresez vouă. „Despre ce vorbește oare?“ „Toate acestea mă deprimă îngrozitor.“ „Are niște ochi care te bagă în sperieți.“ „Hai la un bar elegant.“ „Hai la San Francisco.“ — Liniște, perverșilor, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și „slujirii idolilor”, ca în „Ikoana înfriko- șatei judecăți”, reprodusă de Simeon Fl. Marian (36, p. 456). Acest tip de reprezentări iconografice a fost influențat de texte apocrife și de legende hagiografice : Călătoria Maicii Domnului la Iad (171, p. 117), Apocalipsul Sfântului Apostol Pavel - tradus în românește în secolul al XVI-lea (37, p. 469), Viața și minunile Sfântului Vasile cel Nou - sfârșitul secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII-lea (27, II, p. 202) ș.a.m.d. În ultimul text menționat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești? (Flacăra sacră, II, 5, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul după Noul Testament" (XIII) Atât în cele patru Evanghelii, cât și în "Faptele Apostolilor", în "Epistole" și "Apocalips", la fiecare pas vine vorba despre "foc", prezentându-ni-se, când ca un mijloc de purificare; când ca pe o pedeapsă; când ca un instrument prin care lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, fie buni, fie răi (Matei III 10-13; VII 19
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mijloc de purificare; când ca pe o pedeapsă; când ca un instrument prin care lucrează Dumnezeu asupra oamenilor, fie buni, fie răi (Matei III 10-13; VII 19; Luca XIII 7-9, III 9 și 16; Marcu I 8; Ioan XV 6; Apocalips XIX 20; XX 10; VIII 1-13). Dacă-n vechiul Testament Dumnezeu nu găsește alt mijloc mai demn de El, decât focul, spre a Se arăta și vorbi lui Moise, apoi din Noul Testament ne-ncredințăm deplin, că Divinitatea numai prin foc
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cap. 37 v. 9-11). Dar după cele trei zile și jumătate, duhul de viață de la Dumnezeu a intrat în ei (cei morți), și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut" (Apocalips Cap. 11 v.11). "Să învieze, dar morții Tăi, dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este dătătoare de viață și pământul va scoate
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în atitudinea omului, nu în creația lui. Dar Liviu Rebreanu? Adam și Eva, Ciuleandra, Amândoi, Gorila etc. conțin ele neliniștea prevestitoare de cataclism? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. Descoperim azi în ele un sentiment al apocalipsului. E o lume care se strâmbă, se destramă și putrezește. Efectul se obține prin aglomerare, care exprimă probabil teroarea resimțită de poet la apropierea cutremurului. Dar asta e interpretarea noastră de acum. Mai degrabă oamenii de rând au avut presentimentul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Mulți au avut astfel de viziuni și cu toate acestea n-au ajuns celebri ca acest modest cioban. De ce? Pentru că mulțimea, pe care am văzut-o așteptîndu-l, avea nevoie de o soluție. Mulțimea, în acei ani, în 1937, avea sentimentul apocalipsului care se apropia, al sfârșitului lumii, când războiul, cu crimele lui nemaivăzute și abominabile, avea să se rostogolească și peste pământul nostru. Acest sentiment obscur trebuia într-un fel sau altul să fie canalizat. Și Petrache Lupu, l-am văzut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]