2,077 matches
-
puterea cuvintelor. Cu toate că, tot cuvintele, crede el, îl depărtaseră de iubită - o Euridice, lăsată într-o stare purgatorială. Îmblânzitorul apelor este o carte despre ramificațiile așteptării, despre cum amânările devoră teritoriile speranței. Tocmai de aceea lumile lui Deleanu sunt întotdeauna apocaliptice, iar atmosfera inaugurată încetul cu încetul oferă senzația că universul se poate desfolia cu tact până la miezul tainic, acolo unde respirațiile morții sunt zgomotoase. Un loc în care sugestia nu are alternative. A. R. Deleanu este un artist al stărilor
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
încetul oferă senzația că universul se poate desfolia cu tact până la miezul tainic, acolo unde respirațiile morții sunt zgomotoase. Un loc în care sugestia nu are alternative. A. R. Deleanu este un artist al stărilor depresive, un poet al elegiilor apocaliptice. Cu toate scăpările, nepotrivirile, uneori trecerile grăbite de planuri ori cu scufundările psihedelice nereușite. Toate acestea pălesc în fața întregului. Iar microromanul lui Deleanu este un pastel al morbideții domestice, în care prea puține discordanțe tulbură poemul morții individuale. Foarte inspirat
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
vine din dispariția Femeii, tot ea este percepută ca un agent al răului. În jurul misterului creat se țes, sistematic, ambiguitățile unei tensiuni întârziate. Debutând ca o proză scurtă despre așteptările și eșecul unui scriitor în devenire, romanul accelerează pe panta apocalipticului sudat în poetica așteptării, tensiunea amânării, în iritațiile inevitabilului. Sunt efectele preferate de scriitor. Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite, din care nu lipsesc temele specifice ruinelor sufletești. Foarte fidel vor fi înregistrate reprezentările
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
cele mai variate forme au reușit să realizeze echilibrul existențial în ultimele secole. În același tip de balans cognitiv și filozofic vede Virgil Nemoianu și lumea postmodernă a anilor noștri: asistăm astăzi la instalarea unei incertitudini grave, însoțită de previziuni apocaliptice (cum se întîmplase și la finele secolului al XVIII-lea), dar pe care umanitatea le va depăși probabil, așa cum a făcut-o de fiecare dată. După expunerea teoriei postmodernismului (epistemologic, cultural, social și istoric), secțiunile a doua și a treia
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga svârcolire. De unde se aruncau vietățile cu sutele și miile ca-ntr-o beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea devine un spațiu închis ("și intru în al pădurii cavou" El Burlador), însăși lumea ("Lumea devine temniță, spital" Nocturnă). Altarul cerului se prăbușește peste poet, conștiința lui este terorizată de surpări apocaliptice. Natura dușmană provoacă o prăbușire în microcosmos. Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol. (Aproape novembre) Dar în sine nu-i decât un gol, o temniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
orizontală are proprietatea de a "aspira", de a converti starea verticală sugerată aici de "cetini și munți", "arbori în delir". Arborii, pădurea constituie un "cosmos verticalizat" (Gilbert Durand), dar care va fi absorbit, "păscut" de "turmele apocalipsului". În contrast cu acest peisaj apocaliptic, apare un Dumnezeu mult prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
energiile verbale fără a le mai putea controla, la un moment dat. Somnul, spleen-ul, pe cât de inofensive păreau, pe atât de periculoase devin: Și plictiseala își înfipse colții, neurastenia începea să roadă și să destrame. (Trântorul) Somnul capătă proporții apocaliptice, ca în basmul cu pădurea și fata adormită. Numai că în basm prințul salvator sosește pentru că așa îi stă bine oricărui prinț, și nici o frumoasă nu va fi sacrificată vreodată, în nici un basm, pe când în degringolada malefică a unor personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
râsul, naratorului îi fac greață ("o ceremonie care îmi face greață"): "Doctore, îl rugă ea nerăbdătoare, arată-mi cum face leul din junglă! Atunci vedeai cu stupoare cum macabrul personaj se așternea pe covor, cum începea să mugească, să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă, din care ieșea congestionat ca o sfeclă, gâfâind, ștergându-și sudoarea cu batista lui unsuroasă. Grotesc înseamnă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ, în care doar aplauzele se năpustesc asurzitoare pe scenă, pe scena unde nu s-a întâmplat nimic, aceasta este viziunea apocaliptică a poetului. Râsul tăcut, ca și vocea mută sunt atribute ale stării de umbră: Stau la umbră, domnule profesor, doar-doar umbra mă va asimila și pe mine. M-am săturat de substanță, vreau să mă prefac în umbră, tânjesc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cosașii intră de-a dreptul în visul cu ochii deschiși al Clarei, iar pe el îl „extrag” din negura viselor de adult pe care le-a savurat, le-a reprimat sau le-a uitat. Vise premonitorii, nostalgice, frustrante, absurde, monstruoase, apocaliptice ori numai evocatoare. În vis a mers alături cu cei care nu mai sunt. I s-a întâmplat să-i urmărească mișcându-se lent spre cimitir, pe un câmp fără hotare vizibile, purtându-și pe umeri, fiecare, sicriul. Altădată i-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu dispare ci doar trece dintr-o stare în alta”. și nemaifiind nimic în Calendarul mayașilor s-a hotărăt că a sosit sfărșitul lumii?! Evelin: Unii oameni, pentru senzațional, au prezis că Pămăntul își va inversa polii magnetici cu urmări apocaliptice pentru că oamenii vor fi prăjiți de căldura Soarelui. Alții vorbesc despre „Alinierea Pămăntului cu Soarele și Centrul galaxiei” care a mai avut totuși loc în anii 3000 î.Hr. și 1500 î.Hr. care n-a distrus Pămăntul. Profesorul: Totuși unii profeți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Plictiseală, nu-și mai amintea de valul de indignare al locatarilor și nici de jalba lor în proțap la Primărie, pe care el însuși o semnase printre primii. E drept, la îndemnul lor și la revederea lumii înconjurătoare în culori apocaliptice, după ce își revenise din pumnul ce-i fusese aplicat fix în vârful nasului, ca ultim argument. Dar faptul că nu-și mai amintea îi dădea oarecum dreptul să spună că nu știe nimic despre o asemenea poveste. Până la urmă, memoria
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de calculată, încât mi-a stricat puțin ziua. Tina la volan Tina conducea primejdios de prudent și lent. De câte ori ne apropiam de o intersecție cu stopul pe verde, ea frâna și încetinea, producând claxoane isterice în spate și multe scrâșnete apocaliptice în derapaj apropiat. „Nu vreau să frânez brusc dacă un stop trece pe roșu“, mi-a explicat serioasă. Cine a stat vreodată pierit într-o mașină condusă prin teritoriu necunoscut de o femeie cu harta în poală știe cât de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de frică încearcă să înnebunească și să ucidă revolta celor sătui de minciună, disperare și neant. Mă consider a fi centrul lumii, pentru că aici, într-un minimum de spațiu, se concentrează maximum de suferință și crimă" (vol. II, 416). Sentimentul apocaliptic rezonează cu cel din romanele lui Dan Stanca. Romanul mustește de polemici ideologice, posibil a fi conspectate și comentate marginal. Direcția cea mai fertilă ar fi în glosarea lui Marx, de la situația de clasic al... marxismului și al revoluției mondiale
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
are o anumită vrajă crepusculară Cum s-a întâmplat că pornind la debut împotriva curentului general, în clipa aceasta ești plasat de critici în "epicentrul postmodernității", ca promotor al principalei tendințe înnoitoare din literatura română de după 1989, "realismul vizionar și apocaliptic"? Au rămas ceilalți în urmă, i-ai depășit tu, cursul literaturii și al timpului cu miză istorică și-a schimbat albia și direcția? Eu vreau să integrez ceea ce las impresia că aș nega. Aceasta e o dovadă a faptului că
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
aici, în București, bisericile sunt pline duminica, probabil ca și în alte orașe mari ale lumii, cred că oamenii au început să se întoarcă spre tradiția lor, depășind faza unui pesimism fără speranță. În ciuda disoluției și a delăsării, în ciuda scenariilor apocaliptice, omenirea se va întrema, puțin câte puțin. Insulițe și insule vor realcătui arhipelagul spiritual, dedesubtul căruia neantul va tălăzui zadarnic. Există încă foarte multe resurse spirituale în omul începutului de mileniu, fie el anemiat, fie abrutizat. Teoreticienii și teroriștii sunt
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
ai lui Langou, chiar doctorul Jekyll. Utterson însuși, intrînd în forță, la un moment dat, în camera prietenului Jekyll (alertat de către servitorii conștienți de prezența în casă a unei alte persoane decît stăpînul lor) observă înmărmurit cadavrul lui Hyde, schimonosit apocaliptic. O (altă) scrisoare lăsată de Jekyll (ultimul și, totodată, cel mai credibil narator), scrisoare descoperită cu aceeași ocazie, va lămuri enigma, confirmînd ipotezele narative ale primilor doi reflectori și întregind perspectiva printr-un scurt istoric al incredibilului fenomen. Suferind încă
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
se modifică e foarte sumar explicat în text; de ce ar fi făcut-o autorul incriminat - e o pură ipoteză). Analogia aberantă (cu A. Toma), singularizarea ("în toată literatura română știam pînă de curând un singur exemplu") și în genere tonul apocaliptic al textului transmit în mod repetat interpretarea ca ilicit a celui mai normal drept a unui autor: de a-și actualiza textul la o republicare. De atlfel, aflăm chiar din text că diferențele față de prima ediție au fost clar indicate
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
pentru mici simfonii, pentru degetul care se plimbă pe gura unui pahar, pentru suspine și pentru mirări, pentru înfruntări fantasice, pentru o găină care își cîntă izbînzile după ce voluptatea gesturilor lascive alternează cu cele ale frămîntării pîinii. Vaca-cimpoi din final, apocaliptică arătare coborîtă din cer, anunță în gemetele ei o stare de veghe parșivă. Oricînd nebunia poate să o ia de la capăt, ca într-un perpetuum mobile declanșat de muzică. Aud, des, în mine, aceste muzici. Și încă multe altele. Și
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
inundase șoseaua lângă vale, săpând un estuar în nisipul de unde mareea se retrăgea deja. Nisipul nu lipsea pentru isprăvile fantastice ale acelui cavaler care avea să devină crainicul meu. Atât descrierile tatei cât și ale cavalerului tauromahic concordau în privința aspectului apocaliptic al Plajei, al drumurilor blocate, al gropilor și râpelor și cavităților, al cadavrelor de viței și vaci pe jumătate îngropate, al unui cal mort, cu picioarele în aer și burta umflată, de un alb mat, printre plăci decolorate de tencuială
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri,/ mereu neliniștite, nu le mai înfioară scoarță" (Ceață în pădure). Cîteodată procesele discrete dar ineluctabile ale naturii șunt ridicate la treaptă unor aprige frămîntări, a unor convulsii. Timbrul devine terifiant, apocaliptic: "Cum am putea trăi de n-am fi surzi?/ De-am auzi asasinatele fără de număr/ ale copacilor ce se sugruma în lumina?/ O piatră lunecînd pornește strigătele/ pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea încete
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
dintr-o pornire extrem de serioasă, aceea de a-mi mărturisi, mie, în primul rând, dar cu fața spre public, ceva important: ratarea. În primul rând, ratarea relației cu Luca, fiul meu. Apoi, ratarea cu temele scrisului meu (pe rând: ironia, apocalipticul, politicul, teosoficul etc.). Mă tot refugiez în consemnarea actualității politice de sub nasul meu, în acest an 2007, care putea fi și altul, pentru că povara acceptării faptului de a fi ratat o am de mai multă vreme, din anii anteriori, când
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă e foar-te ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]