289 matches
-
în sens absolut, ori "particulă primară" poescă. În aceste spații "hipogeene", vom regăsi "întronat" Sufletul 9, prin care trebuie să înțelegem mai curând "o anumita preocupare cu viața"10, i.e., creația, si nu sfera riguros determinată a poeziei, așa cum decretase apodictic poetul american, în "Principiul poetic". Următoarea secvență din "Veghe" celebrează misterul maturației poetice, așteptarea plină de uimire a hazardului fecund, sentimentul poemului pe punctul de a se face: Stabile corpuri! Insolvate, în veritabilă vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Recuzând lumea exterioară, Rimbaud își întoarce privirea spre profunzimile propriei ființe, de aceea Ion Barbu vorbește de "infrarealismul" sau, un "infrarealism 68 care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea [principiile]". Procedeele folosite de poetul francez decurg (se deduc), "apodictic" am putea spune, din natură specială a referentei, în poezia să, pe care poetul român o circumscrie, inspirat, astfel: Increatul cosmic: adică existentele embrionare, germenii, peisajele nubile, limburile. Alegându-și că domeniul al operațiilor poetice punctele critice ale unei naturi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dar reprezintă o îndepărtare de la esența artei și nu pot da răspunsuri satisfăcătoare privitor la ceea ce este ciudat, nou, unic, excepțional în opera de artă. Criticul trebuie să aibă în vedere individualitățile și diferențierile și nu asemănările. Mioara Apolzan concluzionează apodictic: "Eșuarea criticii în "contemplarea misterului", șocantă la unul din autorii manifestului intelectualist și raționalist de la "Kalende", este tributul plătit de critic teoriilor iraționaliste, la modă în epocă." Conceptul de perfecțiune este înlocuit de critic cu binecunoscuta sintagmă dublete artistice, ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
freudismul" ori cel despre J.-P. Sartre, reflecțiile autorului examinau nu o carte, ci o idee. De aici caracterul incitant al dialogului pe care îl întreținea cu lectorul, ca și relativitatea bine temperată a dezbaterii (caracteristică spiritelor care eludează judecățile apodictice), la care se adauga o permanentă ispită a esențialului, un patos al lucidității, al ideilor clare și distincte, o plăcere a simplității demonstrațiilor, a observației aparent elementare, după cum aveam acolo și un evident simț al perspectivei istorice și al metamorfozelor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
necesar și nerevizuibil fixat pentru totdeauna; și b. constitutiv pentru conceptul obiectului), Michael Friedman argumentează că putem salva înțelegerea caracteristică lui Kant a principiilor a priori ca fiind constitutive, iar, în același timp, să abandonăm sensul de necesar, nerevizuibil, certitudine apodictică. Pentru asta este suficient, după Friedman, să înțelegem că teoriile fizice precum cea a lui Newton și cea a lui Einstein sunt alcătuite din două părți care funcționează asimetric: o parte empirică (conține legi precum legea gravitației, ecuațiile lui Maxwell
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
aparține, am nevoie de încă ceva în afara acestui concept. De cele mai multe ori acest "încă ceva" este experiența. Asta revine la a spune că (majoritatea) cunoașterii noastre sintetice este empirică, iar acest lucru nu stă bine deloc cu pretențiile de certitudine apodictică ale cunoașterii matematice. Deci, pentru ca afirmația de mai sus să aibă sens, avem nevoie de un argument pentru ideea că, deși sintetice, judecățile matematice sunt a priori. Pentru a oferi un astfel de argument, Kant se folosește de doctrina idealismului
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
începutul secțiunii a V-a a Introducerii la Critica Rațiunii Pure. Aici el atenționează asupra greșelii făcute de predecesorii săi care, plecând de la observația corectă că "raționamentele matematicienilor procedează toate conform principiului contradicției (ceea ce e cerut de natura oricărei certitudini apodictice), au ajuns la convingerea că și principiile ar fi cunoscute pe baza principiului contradicției" (CRP, p. 59) iar aceasta este clar greșită. După Kant, "nici una dintre axiomele geometriei pure nu este analitică" (Prolegomene, p. 66). Pentru a arăta asta, el
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ele ar fi să spunem că avem doar definiții verbale; și cum conceptele date a priori nu pot avea reprezentări clare, explicitarea analizei acestor concepte fiind "totdeauna îndoielnică și poate fi făcută numai probabilă prin numeroase exemple potrivite, dar niciodată apodictic certă" (CRP, p. 531), în legătură cu ele fiind mai de preferat termenul de expunere decât cel de definiție; "nu mai rămân altele decât cele [conceptele] gândite arbitrar" (idem) în legătură cu care putem spune că pot fi definite. Dar nu orice concept arbitrar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de unde ar putea lua experiența însăși certitudinea ei, dacă toate regulile potrivit cărora procedează ar fi la rându-le empirice, prin urmare contingente..." (CRP, p. 53). Am subliniat "cadrul", pentru că, la Kant, după cum se știe, principiile a priori sunt necesare, apodictic certe și nerevizuibile și, astfel, nu există decât un singur cadru alcătuit din acestea, iar el este fixat pentru totdeauna. Așa cum am văzut, însă, în secțiunile 1.2.1. și 1.2.2., principiile luate de Kant ca necesare și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
analiștilor rațiunii omenești, ba chiar pare să fie direct opusă tuturor presupunerilor lor, deși inontestabil certă și, în consecințele ei, foarte importantă. Căci găsindu-se că raționamentele matematicienilor procedează toate conform principiului contradicției (ceea ce e cerut de natura oricărei certitudini apodictice), s-a ajuns la convingerea că și principiile ar fi cunoscute pe baza principiului contradicției; în aceasta ei se înșelau, căci o judecată sintetică poate fi cunoscută fără îndoială potrivit principiului contradicției, dar numai cu condiția de a se presupune
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
trecerii de la părți la tot, de la exemple la specie; depășirea nu pretinde însă a constitui o doctrină științifică vrednică de a sta pe același plan cu științele speciale, ci alcătuiește un simplu sistem de ipoteze"700. Ea renunță la caracterul apodictic al metafizicii tradiționale, mulțumindu-se cu probabilitatea rezultatelor ei și supunându-se revizuirii. Din păcate, susține Mircea Florian, această metafizică nu este posibilă, pentru că "experiența nu poate indica direcția depășirii ei prin gândire, căci ar însemna să credem că experiența
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-se cu darul În brațe, proprietarul improvizat l-a vândut imediat cu celeritate. Cumpărătorul, un domn cu bani mulți, mă poartă prin tribunale Într-un proces de evacuare, echivalent cu o condamnare la moarte. Un memorial reușit ar fi legitimat apodictic dovadă că Alexandru Malin Tăcu a căzut, Într-adevăr, victima poliției politice. Ori, volumele DUI 84901, rămase fără raport de Încheiere În Operațiunea Venus, GOT 0544/225, perseverează să distrugă orice semn că Malin a fost asasinat. Indicația NK/003
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ivănescu sau la Ioanid Romanescu cu exprimările-i subtile: Să exiști fără să trăiești/ să spulberi totul într-o idealitate / din care abia dacă numele tău/ s-ar întoarce vreodată. Este posibil ca tonul poemului să fie tranșant afirmativ și apodictic, încât cititorului să-i scape miezul etic. Ipoteza e că lectura versurilor, până la urmă, va ajuta înțelegerea etică, iar efectul textului liric ar fi precum efectul legii morale asupra cititorului, îl va face să-și impună, deliberat, etica necesară existentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lipsa sensibilității artistice, proprie unei întinse clase de intelectuali. Din această frigiditate, cum o numește Călinescu, față de valorile artistice s-a născut știința împotriva căreia se ridică în Cursul de poezie susținut la Universitatea ieșeană, în anii 1937-1938. El stabilește apodictic: "Estetica este o știință care nu există", fără a anula, totuși, preocupările estetice pe care le crede necesare în raport cu arta. Apelează, după Platon, Schopenhauer, Schelling, și la Hegel și sistemul său dialectic, întemeiat pe teză, antiteză și sinteză (și exemplifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altă dată contactul meu, întâlnirea mea cu mediile literare franceze, dar ca un exemplu de aroganță, de trișerie critică, voi cita doar ampla cronică pe care mi-a făcut-o în importantul cotidian francez La Croix, exegeta Cela Minart, afirmând, apodictic, că „autorul a vrut să facă o biografie satirică a lui Ceaușescu și... n-a reușit!”. Fals, nu mi-a trecut prin cap să fac biografia nimănui, cu atât mai puțin a micului tiran de la București, de care mă despărțisem
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a scris aceste minunate cuvinte; între timp, audiobook-ul este la mare căutare și destui poeți sunt înregistrați pentru uzul călătorilor pe autostrăzi fără capăt, acolo unde poezia nu poate concura maneaua sau un cântăreț la modă. Tot Enzensberger ne comunică apodictic faptul că în toate epocile se găsesc 1354 de cititori autentici de poezie ("constanta enzensbergiană"), o minoritate "radicală, însă stabilă", indiferent de țara unde scrie poetul (Islanda are tot atîția cititori buni de poezie ca și SUA, deși nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
clasici sînt un teritoriu sacru, inatacabil în oricare curriculă. Didactic vorbind, odată ce l-ai ocupat, doar pensionarea sau moartea te mai pot scoate din el. Neîndoielnic, siguranța aceasta a influențat comportamentul criticului. „Dicția” lui a devenit din ce în ce mai fermă, pe alocuri apodictică și cu evidente accente de superioritate. Aceste manifestări nasc însă nu numai admirație, ci și ostilitate. Dincolo de alura și gesturile de o anume clasicitate pe care le etala public, Mihai Drăgan era un om greu de mulțumit. Mai tot timpul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
funcții fără reprezentare : „judecăți sintetice a priori”, „lucru în sine”, „idee” etc. Dar mai cu seamă nu cedează prejudecății filozofice prin care nici un sistem de gândire nu poate porni decât de la un „punct arhimedic”, de la o afirmație primă, incontestabilă și apodictică, obținută prin reducție și luată ca bază pentru deducția tezelor următoare. Camil Petrescu respinge ceea ce se numește, peiorativ, „logismul”, ca un tic filozofic care siluește realul sau abate inteligența de la aprehendarea lui adecvată, concretă. Dau aici patru scurte citate din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
135) ; „Idealul raționalismului, de a porni de la date clare și distincte, e irațional, fiindcă în concret nu sunt puncte clare și distincte, clare și distincte sunt numai abstracțiile, care sunt iraționale” (ibid., p. 103). Respingând prejudecata „punctului arhimedic”, a startului apodictic și universal, care nu e decât iluzie sau tautologie, Camil Petrescu considera că filozofia își poate aborda obiectul plecând de la o experiență cu valoare suficient de generală ca să poată fi socotită ca absolută, acest „absolut” nefiind așadar decât unul funcțional
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vocea de cap”, cam stridentă, cu care-mi afirm judecățile. Sînt defecte pe care gustul meu de acum le condamnă. Azi străduința mea e de a expune calm și simplu ideile. Tînăr, l-am maimuțărit pe Călinescu, căutînd să fiu apodictic și abuzînd de neologisme. Călinescu m-a fascinat prin alegrețe, prin stilul său coruscant. El nu-ți oferă decît următoarea alternativă: ori te lași sedus, ori i te opui. în schimb, Lovinescu și Vianu te fac să meditezi la mobilurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și protestele și se gudură pe lîngă vînzătoare. Un lucru e sigur: chiar dacă nu s-au născut așa, ăștia au fost transformați în javre pentru tot restul vieții lor. *„Nu te aperi decît creînd” (Malraux). Și citind, aș adăuga eu. *Apodictic ca de obicei, tatăl lui Gelu a promulgat următoarea regulă: „Cine scrie istoria trebuie să fie un Iorga. Un Iorga nu citează decît anumite nume. Cine nu-i Iorga le citează pe toate”. A vrut să spună că scrierea istoriei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a trecut-o! *Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară cînd fac acest lucru) o cronică de acum douăzeci de ani. Am simțit un fel de jenă pentru cît de crispat puteam să fiu: fraze bățoase, reci, „apodictice”. N-aveam pic de ulei în stil. Eram „nervos”, fără motiv, și expeditiv. încercam să par eu, dar nu reușeam să fiu eu, adică un autor de „glose” și „portrete” literare. Eram subminat de următorul contrast: pe de o parte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ucenicie...? Recunoscându-mi, cu modestie și amar, „risipirea”, implicarea În „destinul comun”, discretele „efecte de solidaritate”, mă delimitam, deși admirativ și cu destulă invidie, de „Înalta tehnică a distanțării”. De scenariul intangibilității, adică, urmat cu „rigoare iacobină”. Reiteram, cam apodictic, convingerea mea că În colonia totalitară În care trăisem, „nimeni și nimic nu a putut, de fapt, scăpa de «atingeri», chiar când instantaneu le uită”. Știam ce mă atrăsese la Radu, de ce Înfruntasem scepticii la tipul său de literatură, știam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște siniștri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este, dintre toate, cea care contează cel mai puțin În evaluarea locului ocupat de romancier În conștiința publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constitruie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier În tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]