KorAP: Find »[drukola/base=apoptoză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...43 >

1,075 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

activitatea lui CAD; i) CAD pătrunde în nucleu și clivează ADN în fragmente de câte 180 perechi de nucleotide. Această cascadă proteolitică mediată de caspaze este punctul central al procesului apoptotic. CD 95 joacă un rol fundamental mai ales în apoptoză pentru trei tipuri de celule: deleția periferică a celulelor T mature la sfârșitul unui răspuns imun; distrugerea unor celule infectate de virusuri sau a celulelor tumorale; distrugerea unor celule inflamate. 30.2.3. DR5/3 ȘI TRAIL Receptorul morții DR5

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
rapidă a țintelor lor celulare. APO-2L are o omologie de 23,2% cu FAS L la nivel de structură primară. Ea prezintă o topologie proteinică transmembranară de tip II, cu un situs potențial de clivare în regiunea terminală. Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză Figura 30.2. Etapele inducerii semnalizării apoptotice de către CD95 (FAS/APO-1). FLICE se mai numește MACH, MCH5 sau caspaza-8; PARP - poli(ADP-ribozo) polimeraza; CAD - DN-aza activată de caspază; DED - domeniul efector al morții (adaptat din Muzio, 1998). Receptorul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
lui TNFR 1, însă în timp ce TNF este funcțional mai ales în limfocite și macrofagele activate, DR 3 este exprimat constitutiv în multe țesuturi. DR 3 are similitudine funcțională cu TNFR 1: activează NF-KB prin TRADD, TRAF 2, RIP și induce apoptoza prin TRADD, FADD și caspaza 8. DR 3 se leagă la APO 3 L, care este înrudit din punct de vedere structural cu TNF. 30.2.4. FADD FAS asociat cu un domeniu al morții (FADD) sau MORT1 este o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
methyl-CpG (mCpG) binding domain protein, adică domeniul de legare metil-CpG al proteinei 4]. Proteina MBD4 excizează timina din împerecherile eronate GT din regiunile metilate ale cromatinei. Prin urmare, FADD poate fi un factor de legătură între controlul funcționării genomului și apoptoză. Deși structura FADD se aseamănă cu domeniul morții din FAS, iar mutațiile în regiunea codificatoare a domeniului morții din FAS inhibă interacțiunile de tip proteină-proteină, ele au efecte mai reduse asupra funcționalității domeniului FADD. În schimb, o regiune hidrofobă din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Eberstadt și colab., 1998). 30.2.4.1. Proteina TRADD (de la TNFR1-associated death domain protein, adică proteina TNFR1 asociată domeniului morții) Proteina TRADD de la om conține 312 aminoacizi, are 34247 Da și este codificată de o genă localizată 16q22. Declanșarea apoptozei are loc prin trimerizarea lui TNFR1 indusă de TNF. Aceasta cauzează interacțiunea dintre domeniile morții TNFR1 și selectarea TRADD prin intermediul propriului său DD. TRADD interacționează cu capătul carboxi-terminal al domeniului morții FADD, care poate utiliza apoi propriul său domeniu efector

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aminoacizi, structură și specificitatea de substrat. La mamifere au fost identificate cel puțin 14 caspaze distincte. Numai în cadrul genomului uman au fost identificate 11 gene codificatoare de caspaze. La mamifere, șapte caspaze s-au dovedit a avea roluri importante în apoptoză; dintre acestea, patru sunt inițiatoare (caspaza-2, -8, -9 și -10), iar trei sunt efectoare (caspaza-3, -6 și -7). Caspazele inițiatoare (din amontele cascadei desemnate 2, 8 și 10) sunt activate prin interacțiunea cu DISC; caspaza-9 este activată de către apoptosom, iar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
2, 8 și 10) sunt activate prin interacțiunea cu DISC; caspaza-9 este activată de către apoptosom, iar caspazele efectoare (din aval) 3, 6 și 7 clivează proteinele implicate în evenimentele apoptotice (Shi, 2005). Zece dintre cele 11 gene umane legate de apoptoză prezintă omologie cu gena ced-3 de la nematodul C. elegans. Caspazele sunt exprimate ca precursori zimogenici de 30-50 kDa și devin proteaze active numai după clivarea lor specifică. În general, structura unei caspaze este conservată, conținând un prodomeniu la capătul amino-terminal

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
proteinelor participante la reglarea funcției citoscheletului; e) alterarea funcției proteinelor care participă la replicarea și repararea ADN și la splicing-ul ARNm. Ținta caspazelor este poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), enzimă care participă la repararea ADN. Pe baza rolului lor general în apoptoză, caspazele au fost împărțite în două grupe: inițiatoare și efectoare. Caspazele efectoare asigură desfășurarea apoptozei și induc paleta de schimbări morfologice care au loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare sau apicale sunt responsabile de activarea caspazelor efectoare. O caspază inițiatoare se

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
repararea ADN și la splicing-ul ARNm. Ținta caspazelor este poli (ADP-ribozo) polimeraza (PARP), enzimă care participă la repararea ADN. Pe baza rolului lor general în apoptoză, caspazele au fost împărțite în două grupe: inițiatoare și efectoare. Caspazele efectoare asigură desfășurarea apoptozei și induc paleta de schimbări morfologice care au loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare sau apicale sunt responsabile de activarea caspazelor efectoare. O caspază inițiatoare se caracterizează printr-o regiune extinsă aminoterminală, care cuprinde unul sau mai multe domenii efectoare ce

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
polimeraza (PARP), enzimă care participă la repararea ADN. Pe baza rolului lor general în apoptoză, caspazele au fost împărțite în două grupe: inițiatoare și efectoare. Caspazele efectoare asigură desfășurarea apoptozei și induc paleta de schimbări morfologice care au loc în timpul apoptozei. Caspazele inițiatoare sau apicale sunt responsabile de activarea caspazelor efectoare. O caspază inițiatoare se caracterizează printr-o regiune extinsă aminoterminală, care cuprinde unul sau mai multe domenii efectoare ce sunt importante pentru funcționarea sa, în timp ce o caspază efectoare conține de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de la nematod, identificat la mamifere, a fost enzima transformantă a interleukinei 1β (IL-1β) (Xue și colab., 1996). Gena ced-3 prezintă omologie de 29% la nivelul structurii primare cu această enzimă. Liniile celulare stabilizate secretă forma matură IL-1β fără a induce apoptoza. Șoarecii cu mutații în gena Ice, care sunt incapabili de a genera IL-1β activă, nu manifestă un deficit apoptotic pronunțat. Într-un model apoptotic in vitro, extractele obținute din celulele DU249 de la puiul de găină nu au clivat substratul primar

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
P53 cu un domeniu al morții) (Tinel și Tschope, 2004). Nu este cunoscut mecanismul molecular prin care PIDDosomul contribuie la activarea caspazei-2. În contrast cu caspaza-9, caspaza-2 conține un situs de clivare între CARD aminoterminal și unitatea caspazică. Caspaza-2 este implicată în apoptoza indusă de stres și acționează ca un inițiator din amonte al permeabilizării mitocondriale. RAIDD are un domeniu amino-terminal de selectare a caspazei (CARD), care interacționează cu CARD al caspazei-2, și un DD carboxi-terminal, care acționează ca o punte între caspaza-2

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
are prodomenii similare cu caspaza-10 și interacționează cu proteina adaptoare MORT1/FADD, în cadrul cascadei de semnalizare a morții celulare, activate de către doi receptori strâns înrudiți cu TNF, CD120A (receptorul TNF P55) și CD95 (FAS/APO-1). Această interacțiune necesară pentru semnalizarea apoptozei, implică DED (MORT), localizat în regiunea aminoterminală a lui MORT1/FADD și în prodomeniile lui CASP-8 și CASP-10 în duplicat. CASH - un omolog caspazic, conține două DED amino-terminale cu care se leagă de: MORT1/FADD, CASP-8 și CASP-10. CASH acționează

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
lui MORT1/FADD și în prodomeniile lui CASP-8 și CASP-10 în duplicat. CASH - un omolog caspazic, conține două DED amino-terminale cu care se leagă de: MORT1/FADD, CASP-8 și CASP-10. CASH acționează ca un atenuator și/sau inițiator al semnalizării apoptozei în CD95 și CD120A (Goltsev și colab., 1997). Caspaza-8 scindează direct pro-caspazele-3, -4, -7, -9 și -10, însă necesită componente suplimentare pentru a procesa pro-caspazele-2 și -6. Activarea pro-caspazei-1 în forma sa matură se realizează de către caspaza-8 prin intermediul caspazei-4. De

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu caspaza-10. Celulele de tip I produc cantități însemnate de caspază-8 activă la nivelul DISC și această cantitate mare de caspază-8 poate cliva direct caspazele efectoare, ocolind calea mitocondrială. Celulele de tip II sunt dependente de amplificarea mitocondrială pentru realizarea apoptozei și caspaza-8 produsă într-un DISC de tip II este insuficientă pentru a cliva direct caspazele efectoare. Cantitatea mică de caspază-8 clivează proteina BID și induce activitatea mitocondrială apoptogenică și, în final, activează caspazele efectoare (Barnhart și colab., 2003). În

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
într-un DISC de tip II este insuficientă pentru a cliva direct caspazele efectoare. Cantitatea mică de caspază-8 clivează proteina BID și induce activitatea mitocondrială apoptogenică și, în final, activează caspazele efectoare (Barnhart și colab., 2003). În tumori, mecanismul ocolirii apoptozei implică hipermetilarea regiunii genice care conține caspaza-8 și implicit blocarea expresiei genei pentru această caspază. În celulele tumorale, metilarea genei pentru caspaza-8 este înalt specifică; genele înrudite cum sunt cele care codifică pentru caspaza-10 și respectiv pentru c-Flip (ambele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
În celulele tumorale, metilarea genei pentru caspaza-8 este înalt specifică; genele înrudite cum sunt cele care codifică pentru caspaza-10 și respectiv pentru c-Flip (ambele făcând parte din același cluster genic) nu sunt hipermetilate (Fulda și colab., 2001). Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză 480 30.2.5.3. Caspaza-10 (MCH4, FLICE 2) Caspaza-10 umană conține 479 aminoacizi, are 54,6 kDa și prezintă două subunități: P23/17 și respectiv P12. Mutațiile în gena pentru caspaza-10 interferă cu inducția apoptozei prin supraexpresia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză 480 30.2.5.3. Caspaza-10 (MCH4, FLICE 2) Caspaza-10 umană conține 479 aminoacizi, are 54,6 kDa și prezintă două subunități: P23/17 și respectiv P12. Mutațiile în gena pentru caspaza-10 interferă cu inducția apoptozei prin supraexpresia CD95 sau a lui TRAIL. Acest mecanism indică faptul că supraexprimarea genelor pentru aceste proteine în tumori poate avea un efect dominant negativ. 30.2.6. FOLDERUL „MORȚII” Folderul morții este format din domenii proteinice de interacțiune: domeniul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Leu384, Leu385, Leu399 și Leu403 sunt conservate în cadrul întregii suprafamilii de domenii ale morții (Sukits și colab., 2001). Domeniile morții (DD) sunt alcătuite din repetiții lungi de 80-100 resturi, conțin diferite proteine (tabelul 30.1) și sunt implicate atât în apoptoză, cât și în semnalizarea supraviețuirii / proliferării induse de către activarea receptorilor morții. Aceste domenii se găsesc atât în proteinele citoplasmatice, cât și în cele transmembranare, incluzând membri ai suprafamiliei receptorilor TNF. Domeniile morții servesc ca module de selectare prin capacitatea lor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
FLIP (poate induce sau inhiba activarea caspazei). Există numai șapte proteine care conțin domenii DED (FADD/MORT-1, CASP-8, CASP-10, C-FLIPL, DEDD/DEFT, DEDD2/FLAME-3 și PEA-15/PED). Toate aceste proteine funcționează în etape esențiale ale căii de semnalizare a apoptozei. DEDD (death effector domain containing DNA binding - domeniul efector al morții care conține situsul de legare la ADN) este o proteină exprimată abundent ubicvitar. DED de la om prezintă >98% identitate de secvență cu cel murin. DEDD prezintă capacități de legare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care conține situsul de legare la ADN) este o proteină exprimată abundent ubicvitar. DED de la om prezintă >98% identitate de secvență cu cel murin. DEDD prezintă capacități de legare la ADN, se localizează în nucleoli în cazul supraexprimării și activează apoptoza prin clivarea caspazei-6, dependentă de localizarea nucleară. DEDD nuclear blochează transcripția dependentă de ARNpolimeraza I în nucleoli (Schickling și colab., 2001). 30.3. SUPRESIA APOPTOZEI MEDIATĂ DE PROTEINELE DIN FAMILIA INHIBITORILOR APOPTOZEI IAP Apoptoza joacă un rol major în timpul dezvoltării

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
nucleoli în cazul supraexprimării și activează apoptoza prin clivarea caspazei-6, dependentă de localizarea nucleară. DEDD nuclear blochează transcripția dependentă de ARNpolimeraza I în nucleoli (Schickling și colab., 2001). 30.3. SUPRESIA APOPTOZEI MEDIATĂ DE PROTEINELE DIN FAMILIA INHIBITORILOR APOPTOZEI IAP Apoptoza joacă un rol major în timpul dezvoltării embrionare (Meier și colab., 2000), iar dereglarea balanței dintre inhibitorii și activatorii apoptozei în perioada postnatală, determină o serie de afecțiuni neurodegenerative și maligne (Friedlander, 2003). În cele mai multe dintre aceste afecțiuni s-a observat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de ARNpolimeraza I în nucleoli (Schickling și colab., 2001). 30.3. SUPRESIA APOPTOZEI MEDIATĂ DE PROTEINELE DIN FAMILIA INHIBITORILOR APOPTOZEI IAP Apoptoza joacă un rol major în timpul dezvoltării embrionare (Meier și colab., 2000), iar dereglarea balanței dintre inhibitorii și activatorii apoptozei în perioada postnatală, determină o serie de afecțiuni neurodegenerative și maligne (Friedlander, 2003). În cele mai multe dintre aceste afecțiuni s-a observat prezența unor dereglări funcționale ale proteinelor din familia de inhibitori ai apoptozei (IAPs - de la Inhibitors of Apoptosis Proteins) (Lotocki

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
iar dereglarea balanței dintre inhibitorii și activatorii apoptozei în perioada postnatală, determină o serie de afecțiuni neurodegenerative și maligne (Friedlander, 2003). În cele mai multe dintre aceste afecțiuni s-a observat prezența unor dereglări funcționale ale proteinelor din familia de inhibitori ai apoptozei (IAPs - de la Inhibitors of Apoptosis Proteins) (Lotocki și colab., 2002). Familia de proteine IAP constituie un grup relativ recent identificat de supresori apoptotici ce sau dovedit a fi conservați în seria animală. Primele proteine IAP au fost identificate în anii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
în anii 1993 și 1994 la insecte precum Cydia pomonella, infectată cu un Baculovirus inductor al granulozei virale și Orgyia pseudotsugata, infectată cu virusul poliedrozei nucleare (Crook et al., 1993; Birnbaum și colab., 1994). La aceste organisme, proteinele IAP inhibă apoptoza celulelor gazdă care au fost infectate și astfel este prevenită propagarea infecțiilor virale. Ulterior, proteinele IAP au fost identificate și la vertebrate (Rothe și colab., 1995). Prima proteină din această clasă descoperită la mamifere este NAIP sau BIRC1 (de la Baculoviral

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]