270 matches
-
flori.../ Spre mai sus/ Am trăit de mii de ori.../ E destul că tu te-ai dus.../ Flori pe zări, în iarbă flori.../ Isus!”9) „Imn” e un excelsior de ins trecut printr-o fază atee (ca aproape toată generația), apostat reîntors la credință. în eseul „Isus în poezia cultă”, Ion Pillat îi citează pe Crainic, Blaga, Voiculescu 10), dar îl omite pe Bacovia, care, după părerea mea, e mai interesant decît toți prin cea mai umană înțelegere a mitului. El
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a aborda temele majore,/ am ajuns să vorbim despre calul/ amicului nostru, cal botezat Ventonică./ Numele acestuia semăna cu/ un diavol căzut într-o groapă postbelică// Saxonul Um era cel mai blond dintre/ Noi. Știa totul despre Filon și/ Iulian Apostatul/ Slavul Nidalov cânta mirabil, visându-l/ în fiecare noapte pe Marmeladov/ Hindusul Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre legendarul 2 Mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el este Domnul domnilor și Împăratul împăraților.” Dau în continuare și pe cei zece împărați geți, adepți ai creștinismului arimin sau mitraismului care au condus imperiul roman în perioada 268-378: Claudius, Aurelian, Probus, Dioclețian, Ga-leriu,, Constantin cel Mare, Constantius, Iulian Apostatul, Iovian, Valens. Pînă la Iovian, ei au făcut parte din același clan sau familie lărgită, avîndu-l ca strămoș pe Claudius. La 17,16-17, Ioan ne arată comportamentul acestor împărați față de cetatea Ro-mei, capitala imperiului roman. ,,Cele zece coarne pe care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
speranță se leagă de extrema eterogenitate a postmodernismului, din care se nasc din când în când și tensiunile creatoare, autocriticile, vectorii ieșirii din impas. Din acest motiv, ca în toate celelalte curente, câștigăm mai mult dacă urmărim marginile și rebelii, apostații și indecișii, ipotezele și nu concluziile, manifestele și nu anatemele. Dintre toți postmoderniștii francezi, Baudrillard a fost extrem de franc în afirmațiile sale publice despre Statele Unite, contând și pe faptul că americanii nu-i înțeleg până la capăt devastatoarea ironie (în care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
altul în Vest, eventual închizând ochii dacă oaspeții păreau a proveni din privilighenția (fiindcă aceștia puteau călători!), dezbaterile cele mai sonore din sfera publică occidentală asupra Europei de Est erau dominate de foștii comuniști vest-europeni, cu însemnate contribuții ale maoiștilor apostați. Cazurile și mai interesante sunt cele ale (filo)comuniștilor estici refugiați în Occident, primiți de occidentalii de stânga cu mare suspiciune, mai ales dacă erau revizioniști sau cel puțin critici prea aspri ai lumii din care fugiseră. De pildă, Habermas
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Is a devenit zeița Isis. Cultul lui Isis s-a bucurat de mulți adepți, care iau ridicat temple în Italia (Pompei), Franța, Spania, Pannonia, Germania, Arabia, Asia Minor, Portugalia, Irlanda și Anglia. Vom aduce în discuție un nou nume: Iulian Apostatul, al cărui unchi era împăratul Constantin, și care a crescut la curtea regală din Constantinopole, fiind educat în religia creștină, pe care Constantin o îmbrățișase. Nefiind atras de doctrina creștină, s-a arătat interesat de vechile culte politeiste, păgâne. Când
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
doi ani după ce a devenit împărat. În scrierile apocrife sunt menționate ultimile sale cuvinte, pe patul de moarte:„Vicisti, Galilaee“ (Ai învins în cele din urmă Galileanule, n.n.) (trad. n.). Ceea ce este important în argumentația noastră este faptul că Iulian Apostatul s-a bucurat de o mare prețuire în rândul populației Galiei (Franța de azi, n.n.) și că era un adept al cultului lui Isis. Continuând cercetările, descoperim o serie de simboluri ale lui Isis. Conform legendei este soția și sora
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
modificările survenite în numele IS și la simbolistica zeiței, să revenim la subiectul nostru, mai exact etimologia numelui capitalei Franței, din perspectiva apocrifă. După cum spuneam, din punct de vedere apocrif, orașul Luteția a primit numele de Paris în timpul domniei lui Iulian Apostatul și se consideră că ar însemna Par Is, adică„Pentru Isis“. Primele scrieri care vehiculau această idee au apărut în secolul al XVlea. Biblioteca Națională din Paris adăpostește un manuscris francez, datând din anul 1403 (Foto nr.12, Anexă). În
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în centrul evenimentelor. în continuare vom recapitula pe scurt informațiile expuse în paginile anterioare. Astfel, din punct de vedere istoric oficial etimologia numelui orașului Paris provine de la un trib galez care locuia în Luteția, iar prin edictul împăratului roman Iulian Apostatul a fost schimbat în Paris. Din punct de vedere istoric-apocrif, lângă orașul Luteția se afla un centru religios, pe care era construit un templu al zeiței Is, al cărei nume în greaca veche este Isis. Iulian Apostatul, ultimul mare împărat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
împăratului roman Iulian Apostatul a fost schimbat în Paris. Din punct de vedere istoric-apocrif, lângă orașul Luteția se afla un centru religios, pe care era construit un templu al zeiței Is, al cărei nume în greaca veche este Isis. Iulian Apostatul, ultimul mare împărat roman păgân, în încercarea de a înrădăcina acest cult, a numit orașul Luteția - Par Is care poate fi tradus prin:„Pentru Is“ sau„Lângă Is”. Din punct de vedere istoric oficial, cultul lui Isis o venera pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
custodes, Honoriu al III-lea i-a trimis pe Frații Minori și Predicatori [= dominicani] în «regatul lui Miramolino» (BF I, p. 24: FF 2718), acordându-le dreptul de a predica, a-i boteza pe sarazinii convertiți,a-i ierta pe apostați, a stabili pocăințe, a absolvi de excomunicare sau a o decreta pentru eretici. Ei trebuia să acționeze în toate și pentru toate ca niște adevărați lucrători ai lui Isus Cristos. În martie 1227, Honoriu al III-lea a murit. Lui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru cei puternici. Pentru ca să vă puteți exercita ministerul vostru cu o mai mare siguranță, vă concedem, dar numai în acea regiune, să puteți predica, să-i botezați pe sarazini ca ei să vină la religia noastră, să-i reconciliați pe apostați, să administrați pocăințe și să-i iertați pe cei care, fiind excomunicați, nu pot să ajungă cu ușurință la Scaunul Apostolic. De asemenea, vă este permis să pronunțați sentințe de excomunicare împotriva acelora care, în acea regiune, ar trece la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
noapte, cu un speech de să-nghețe galoanele: de unde pînă atunci CNSAS-ul era un lingău de dosare și un scormonitor în gunoaiele securimii patriotice, incomoda instituție devine, hop, demnă de tot respectul (partidului și guvernului); și, ca bonne bouche, apostatul dă o fugă și pînă la Sighet, să se prosterneze (tupeu, nu glumă!) în fața efigiei martire a unui Maniu ucis de înaintașii torționari. Ar fi extrem de comod să depistăm în invizibilul profesor de fitness al noilor gimnaști talentul cutărui antrenor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce mobiluri profunde or fi declanșat anularea, pur și simplu, a indubitabilei vocații? Cedînd analistului prim-planul. E drept, unul de certă probitate etică și profesională, dar... Răspunsuri la enigmă pot fi aproximate în fel și chip, doar cele ale apostaților ar putea conta cu adevărat. Numai că: subiectivitatea diagnosticului, deci autoamăgirea în clarificare de ce nu refuzul de a recunoaște ratarea ar fi extrem de incomode. Cum multe altele nu doar din sfera creației recunoscute, ar primeni aerul public. Dacă ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pegra iliesciană, creînd, neașteptat, speranța că, iată, se poate, că fals infailibilul sistem de extracție moscovită poate fi trimis la podea. Al doilea upercut și mai năucitor a venit din dreapta unui personaj, plecat culmea! din sistem, dar ca mai toți apostații de rasă, înverșunat în a-și face eficientă apostazia: zdrobirea ultimei redute dejist-ceaușist-iliesciene și instaurarea unei democrații fără urmă de colectivism anacronic. Cu toată alura lui gros populară, Băsescu a lucrat cu eleganță de ring, inimaginabilă pentru mohicanii ultimului comunism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mărturisire (I Tim. 6, 13)”<footnote Ibidem, cartea a cincea, I, 29-30, p. 185. footnote>. În Istoria bisericească, Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce în atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și înfricoșătoare petrecute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a poruncit ca Teodor să fie scos din închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l-au întrebat dacă a simțit durere, când a îndurat torturi cu înțepături foarte crude. El însă a răspuns
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
atât de pline de verdeață grădinile; cât de pline de credincioși au ajuns Bisericile stropite cu sângele mucenicilor!”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilie de laudă la Sfinții Mucenici Iuventin și Maximin care au suferit mucenicia pe timpul lui Iulian Apostatul, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 356. footnote>. Același autor menționează că cei mai mulți dintre împărații păgâni au aruncat pe creștini la diverse suplicii, și anume, în adâncuri, în foc, în prăpăstii, în
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
1940), caracterul, relațiile autorului cu Nichifor Crainic și ortodoxismul gândirist intră în criză. Spiritul liber al poetului față de dogmele creștinismului răsăritean îi atrag atacuri violente chiar în revista la întemeierea și afirmarea căreia avusese o contribuție esențială. Comparat cu Iulian Apostatul, e acuzat că „are pe dracu în el” și că se ridică împotriva lui Dumnezeu, dintr-un „păcătos” orgoliu intelectual. După ruptura de „Gândirea”, scoate revista „Saeculum” (1943-1944), unde răspunde criticilor aduse sistemului său. În anii războiului, publică ultima culegere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
miză literară specială, scrierea își conservă o miză personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
și care se Încredințează pe deplin h¶rbed-ilor, mowbed-ilor sau (hudșn³n p¶ș½b³y) „capilor credincioșilor Bunei Religii” (unul dintre acești mari preoți, Ârdurfarr½bay ș Farrokhz³d³n este unul dintre autorii D¶nkard; acest preot a polemizat pe teme religioase cu un apostat În prezența califului Ma’mun ș813-833ț, În micul tratat redactat În limba pahlavi Gizistag Ab³liș: cf. Boyce, 1968a, p. 44, nota 2; Menasce, 1967, p. 220), transferând Într-o perspectivă escatologică, În cadrul unei literaturi propriu-zis apocaliptice (Tavadia, 1956, pp. 121
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]