287 matches
-
mormonii locuiesc în Utah. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă afirmă că este singura Biserică adevărată a lui Isus Hristos de pe pământ. Mormonii cred că, în secolul I d.H., odată cu moartea apostolilor din vechime, a avut loc o apostazie a Bisericii din vechime. Anumite învățături și practici au fost denaturate și, de asemenea, autoritatea preoției a fost retrasă de pe pământ. Învățăturile și doctrinele denaturate nu puteau fi restaurate prin studiul scripturilor sau prin munca teologilor, ci era nevoie de
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
etern al omenirii. Mormonii cred că Evanghelia lui Isus Hristos a fost predicată lui Adam și Evei și altora de-a lungul istoriei, și că a trebuit ca Evanghelia completă și perfectă să fie reintrodusă de multe ori ca urmarea a apostaziei. Oamenii care cunosc, înțeleg și acceptă plenitudinea Evangheliei în timpul vieții lor trebuie să se supună învățăturilor acesteia pentru a fi salvați; cei care nu au cunoscut Evanghelia în plenitudinea ei vor fi judecați în funcție de cunoașterea de care au avut parte
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă () [Corola-website/Science/307599_a_308928]
-
ori Cruciada cathară (1209 - 1229) a fost o campanie militară de 20 de ani inițiată de Biserica Romano-Catolică, care avea ca scop eliminarea religiei practicate de catharii din Languedoc, religie pe care ierarhii catolici o considerau apostazie. Această cruciadă este importantă din punct de vedere istoric pentru mai multe motive: Biserica Romano-Catolică a avut tot timpul o atitudine agresivă față de curentele creștine considerate eretice, dar mai înainte de secolul al XII-lea grupurile religioase nonconformiste nu erau considerate
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
a provocat ruperea de către Biserica Anglicană, și nașterea unei noi formațiuni: Biserica Metodistă. În epoca modernă, anglo-catolicii au prins vigoare, prin Mișcarea de la Oxford, sau tractarienii. În 1827, Keble a scris "Anul creștin", apoi a ținut o renumită conferință numită "Apostazia națională", prin care voia întoarcerea Bisericii Anglicane la epoca patristică. Capul mișcării, John Henri Newman, a ajuns până la a rupe ascultarea anglicană în 1845, intrând în Biserica romano-catolică, ce l-a făcut cardinal nu cu mult mai târziu. Totuși influența
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
iar templele păgâne sunt transformate în biserici. Astfel, euharistia nu se mai săvârșește în case, ci în biserici. La prima parte a liturghiei participă toți, dar la liturghia altarului participă doar cei botezați, fără impedimente grave (cele trei păcate mortale: apostazia, uciderea, adulterul). Pentru prima dată se pune problema cuminecării zilnice. Apusenii, precum și copții, continuă cuminecarea zilnică, dar nimeni nu mai ia cuminecătura acasă, ci se face liturghie zilnic, la biserică. Răsăritenii, în afară de copți, continuă liturghia doar o dată pe săptămână, dar
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Cei care cad de la credință de la început nu au avut o credință adevărată, altfel s-ar întoarce la ea. Această doctrină diferă de opinia "o dată mântuit, mântuit pentru totdeauna" prevalentă în unele biserici evanghelice contemporane: în acea opinie, în ciuda aparentei apostazii, persoana este realmente salvată; în învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc și că niciodată nu au fost. În concepția populară, calvinismul e redus și mai departe la unul sau altul din cele cinci puncte. Doctrina alegerii
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
religioase se transmit din generație în generație, de la părinte la copil sau în cadrul unei singure generații prin meme de schimb între prozeliți. Cei mai mulți oameni vor împărtăși religia învățată de la părinți pentru toată viața. Multe religii implică elemente contradictorii că pedepsirea apostaziei sau demonizarea necredincioșilor. În cartea Gândul contagios, Lynch identifica memele transmise în Creștinism ca fiind deosebit de puternice în aplicabilitate. Cei credincioși consideră procesul de convertire al celor necredincioși ca fiind atât datorie religioasă cât și act de altruism. Promisiunea paradisului
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
fi frântă în mod desăvârșit și definitiv. În mod tradițional, se consideră că indiciile posesiunii demonice pot fi, printre altele: Tipologia biblică a posesiunii demonice cuprinde următoarele (Willem van Dam ): Conform unui autor catolic, păcatul poate "deschide poarta", în special apostazia (lepădarea de credință) sau recurgerea la vrăjitoare. Alte cauze pot fi blestemarea din partea altor persoane sau un pact cu diavolul, prin care se dă acestuia dreptul la posesiune. Însă chiar numai invocarea diavolului poate avea, uneori, același efect. Există practici
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
sine dificultatea mare va proveni tocmai de aci: împotriva lapșilor și a reprimirii lor în biserică s-a ridicat tendința rigoristă care-l avea în frunte pe episcopul Donatus. Aceștia vor duce disputa până la schismă și la acuze deosebit de grave ("apostazie") la adresa episcopului Romei (a lui Marcelin mai întâi, apoi și a celor trei succesori ai săi: Papa Marcel I, Papa Miltiade și Papa Silvestru I). "Liber Pontificalis", bazându-se pe "Actele sfântului Marcelin", (a căror text s-a pierdut) transmit
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
comună cu a Bisericii Catolice, deoarece se întemeiază pe unele din speculațiile Părinților Bisericii vechi. Athanasius (sec. IV) vedea în arianism pe vestitorul lui Antichrist. În fața politicii și teologiei iconoclaste, Theodor Studitul (m. 826), a considerat procedurile lor ca fiind „apostazia care trebuie să vină înaintea invaziei lui Antihrist." După reformele patriarhului Nikon din 1652, nonconformiștii ortodocși l-au numit Antichrist pe țarul Petru cel Mare, care a încercat să europenizeze statul și să civilizeze Biserica Rusă ('jos barba, sus franceza
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
înjunghiat pe faimosul Rasputin, convinsă că acest om cu mare influență asupra casei imperiale era Antichristul. Dar există și poziții ortodoxe tradiționale, pornind de la interpretări patristice ale profețiilor Bibliei. Boris Molceanov (1976) spunea: „Antichristul poate veni doar ca rezultat al apostaziei universale, adică în urma abandonării solemne a lui Dumnezeu și a căilor Lui de către oameni.” Aceasta, spunea Molceanov, identificând pe Antichrist cu „porțile iadului” din Matei 16:18, se va produce doar când harul lui Dumnezeu se va retrage din lume
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
fi recunoscut Antichrist, a răspuns: „Când veți auzi că Christos a apărut pe pământ, să știți dar, că acesta este Antichrist." Ideea este preluată și de alți scriitori ortodocși. Demetrios Serfes, înțelegând starea generală de demoralizare din lume ca fiind apostazia prezisă, previne Biserica de apariția lui Antichrist, sfătuind-o, în cuvintele lui Ioan Damaschinul, să-și astupe urechile față de orice vine pe altă cale decât de la Sfinții Părinți și Sfintele Sinoade. Apoi le dă sfatul de a frecventa cât mai
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
de tânără, pe nume Perpetua, predica mesajul lui Hristos. Pentru că a refuzat să aducă ofrande zeilor romani, a fost arestată și condamnată la moarte.Tatăl ei, în vârstă, a vizitat-o în închisoare și a vrut să o îndemne la apostazie, amintindu-i de copilul ei, de numai un an. Dar refuză, doriind să fie martirizată în numele lui Hristos.Este aruncată pradă fiarelor din amfiteatru. Curajul ei a inspirat unul din gardienii închisorii, pe nume Pudens. Dar cu cât mai mulți
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
creat omul cu mâinile sale, și a suflat asupra lui cu suflare divină, și i-a pus totul la dispoziție pe acest pământ, atunci viața lui este sfântă. În lumea musulmană sunt însă permise, considerate întru dreptate crimele pentru adulter, apostazie și altă crimă. Islamul interzice uciderea copiilor de către părinții lor. În pre-islam, unii arabi aveau obiceiul de a îngropa de vii nou născuții fete, pentru a nu aduce rușine în viitor darCoranul condamnă acest tip de crime Islamul consideră ucigașul
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru califi ortodocși, dar și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității musulmanilor față de apostați era: să încerce să îi convingă să revină la
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pedepsit. În cazul unor comunități, era valabilă aceeași regulă ( cu excepția faptului că dacă aceștia reveneau la credință musulmană înainte de venirea trupelor ce aveau drept scopt aplicarea represaliilor, atunci rămâneau liberi doar bărbații, nu și femeile și copii). În Islamul timpuriu, apostazia s-a manifestat prin refuzul de a plăti impozitul prescris de seri at, în special zakat-ul. Rebelii erau definiți că persoanele care se revoltă împotriva suveranului, nu se supun ordinelor sale sau care atacă posesiunile sale. Cei care își renegau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
numit heterodox. De obicei, ereticii nu își definesc învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanți eretici în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
obiecte cu simboluri religioase, și altele. Mutaweenul din Arabia Saudită (în arabă: مطوعين), sau Comitetul pentru propagarea virtuții și prevenirea violenței (de exemplu, poliția religioasă) interzice practicile de orice alta religie decât Islamul. Transformarea unui musulman la altă religie este considerat apostazie , o crimă pedepsită cu moartea (pedeapsa capitală în Arabia Saudită), în cazul în care nu se dezice acuzat. Guvernul saudit nu permite clerului non-musulman să intre în țară în scopul realizării serviciilor religioase . Creștinilor, precum și altor non-musulmani, le este interzisă intrarea
Creștinismul în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/319666_a_320995]
-
lor de ași dovedi naționalitatea străină, sau de către adunările private în sălile de sport școlare situate în comunitățile închise pe motive Aramco. Procentul cetățenilor arabi din Arabia Saudită, care sunt creștini, oficial este zero, deoarece Arabia Saudită interzice conversii religioase la Islam (apostazie), având ca pedeapsă moartea.
Creștinismul în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/319666_a_320995]
-
cu Ordinul. Câștigurile așteptate de la creștinare s-au dovedit a fi minore. Se crede că Mindaugas ar fi revenit ulterior la păgânism. Motivația lui de convertire este adesea descrisă de istoricii moderni doar din puncte de vedere strategic. Cazul pentru apostazia lui se bazează în mare măsură de două surse aproape contemporane: o afirmație în 1324 de către Papa Ioan al XXII conform căreia Mindaugas s-a întors la păcat, precum și Cronica Galiția-Volînia. Cronicarul scrie că Mindaugas a continuat să practice păgânismul
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
a scris poemul „Lead, kindly Light”, care, mai târziu, a devenit un imn religios englez foarte popular. John Henry Newman revine la Oxford, la 9 iulie 1833. La 14 iulie, John Keble și-a rostit la Saint-Mary predica privitoare la "„Apostazia Națională”", pe care Newman a considerat-o, în continuare, ca punctul de plecare al "Mișcării de la Oxford". Potrivit lui Richard William Church, privitor la "Mișcarea de la Oxford", «Keble a fost cel care a inspirat, Froude cel care i-a dat impuls
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
28,19.20; 16,13-20; 18,18; Efeseni 2,19-22; 1,22.23; 5,23-27; Coloseni 1,17.18). Biserica universală este compusă din toți cei care cred cu adevărat în Hristos. Dar, în ultimele zile ale istoriei planetei, când apostazia devine generală, Dumnezeu cheamă deoparte o rămășită care tine poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. Ea anunță sosirea ceasului judecății, proclamă mântuirea prin Hristos și vestește apropierea celei de a doua veniri a Lui. Această proclamare este simbolizată de
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
fiind fondatorii credinței Baptiste în America. Trebuie remarcat că Roger Williams a fost un Baptist doar pentru scurt timp. El a rămas numai câteva luni cu biserica mică în Providence. A devenit convins că orânduirile, după ce au fost pierdute în apostazie [când creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului Roman], nu puteau fi restaurate valabil fără un mandat special divin. El a declarat: „Nu este o biserica a lui Hristos în mod regulat constituită pe pământ, nici persoane calificate să administreze
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
a pierdut identitatea personală prin această trecere, comentează el la Ioan 1:14, ci însăși natura divină a fost transformată în natură umană. Pentru Merrit E. Cornell (Facts for the Times, 1858:76), doctrina Trinității era un rod al marii apostazii. J. Loughborough a afirmat (RH 5 Nov 1861) că doctrina Trinității este contrară bunului simț, contrară Scripturii și de origine păgână, fabuloasă. Uriah Smith (1865), în faimosul său comentariu la Apocalipsa explica, după traducerea KJV la Ap 3:14 („the
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
profetului, iar ultimii doi, ginerii săi. Abu Bakr, primul calif (632 - 634), a menținut comunitatea unită prin puterea autorității sale. Sub conducerea sa, a cucerit zone din Yemen și începe cucerirea teritoriilor Bizanțului . A impus represiuni asupra celor care comiteau apostazia și a jefuit locurile cu bogății, consolidând controlul musulman asupra peninsulei arabice. A declanșat o invazie asupra celor două imperii vecine, Bizanțul și Persia în mod simultan. Succesorul său, Omar( 634 - 644) a devenit fondatorul imperiului islamic. În 637, a
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]