723 matches
-
mari. Ea poartă'n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii sei: Ea merge'n capul altor ginte, Vărsând lumina 'n urma ei. Întrebarea se pune de la sine: de ce merge'n, cu apostrof strâns, dar lumina 'n, cu apostrof larg? (Termenii strâns și larg sunt adaptați ad hoc; nu există o terminologie pentru că, după știința noastră, asemenea lucruri nu s-au discutat până acum. Prin apostrof strâns se înțelege, tipografic vorbind, semnul fără
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreț îndreaptă pașii sei: Ea merge'n capul altor ginte, Vărsând lumina 'n urma ei. Întrebarea se pune de la sine: de ce merge'n, cu apostrof strâns, dar lumina 'n, cu apostrof larg? (Termenii strâns și larg sunt adaptați ad hoc; nu există o terminologie pentru că, după știința noastră, asemenea lucruri nu s-au discutat până acum. Prin apostrof strâns se înțelege, tipografic vorbind, semnul fără spațiu, iar prin apostrof larg, semnul
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
pune de la sine: de ce merge'n, cu apostrof strâns, dar lumina 'n, cu apostrof larg? (Termenii strâns și larg sunt adaptați ad hoc; nu există o terminologie pentru că, după știința noastră, asemenea lucruri nu s-au discutat până acum. Prin apostrof strâns se înțelege, tipografic vorbind, semnul fără spațiu, iar prin apostrof larg, semnul separat prin spațiul tipografic al unui alt semn, sau prin blanc). Evident, spațiul grafic sugerează pauză în rostire/ recitare. Anticipând concluziile noastre finale (din necesități de spațiu
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
n, cu apostrof larg? (Termenii strâns și larg sunt adaptați ad hoc; nu există o terminologie pentru că, după știința noastră, asemenea lucruri nu s-au discutat până acum. Prin apostrof strâns se înțelege, tipografic vorbind, semnul fără spațiu, iar prin apostrof larg, semnul separat prin spațiul tipografic al unui alt semn, sau prin blanc). Evident, spațiul grafic sugerează pauză în rostire/ recitare. Anticipând concluziile noastre finale (din necesități de spațiu), vom spune că pauza implică intonație specială, deci accentuare în vers
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
implică intonație specială, deci accentuare în vers a cuvântului. În cazul dat, vărsând lumina 'n urma ei, și articularea termenului (și virgula după versul anterior) concură la aceeași evidențiere în vers a cuvântului lumina. În celelalte strofe ale poeziei predomină apostroful cu blanc. Sunt, însă, și câteva grafii unde blancul este redus la jumătate, spațiul apostrofului cerând rostirea împreună a cuvintelor în contact dar nu în formă sudată. Acest apostrof median, destul de des la Eminescu, este mai greu de înțeles și
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
urma ei, și articularea termenului (și virgula după versul anterior) concură la aceeași evidențiere în vers a cuvântului lumina. În celelalte strofe ale poeziei predomină apostroful cu blanc. Sunt, însă, și câteva grafii unde blancul este redus la jumătate, spațiul apostrofului cerând rostirea împreună a cuvintelor în contact dar nu în formă sudată. Acest apostrof median, destul de des la Eminescu, este mai greu de înțeles și restituit. Foarte vidente sunt, însă, cele două arătate: apostroful strâns și cel larg. Câteva mostre
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
în vers a cuvântului lumina. În celelalte strofe ale poeziei predomină apostroful cu blanc. Sunt, însă, și câteva grafii unde blancul este redus la jumătate, spațiul apostrofului cerând rostirea împreună a cuvintelor în contact dar nu în formă sudată. Acest apostrof median, destul de des la Eminescu, este mai greu de înțeles și restituit. Foarte vidente sunt, însă, cele două arătate: apostroful strâns și cel larg. Câteva mostre de apostrof din poemul 10 Mai 1881, de același Vasile Alecsandri, publicat în "Convorbiri
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
blancul este redus la jumătate, spațiul apostrofului cerând rostirea împreună a cuvintelor în contact dar nu în formă sudată. Acest apostrof median, destul de des la Eminescu, este mai greu de înțeles și restituit. Foarte vidente sunt, însă, cele două arătate: apostroful strâns și cel larg. Câteva mostre de apostrof din poemul 10 Mai 1881, de același Vasile Alecsandri, publicat în "Convorbiri literare", 15 mai 1881: Frumos, sublim spectacol e'n fața omenirii Când un popor se 'ntoarce din marginea peirii (...) Și
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
rostirea împreună a cuvintelor în contact dar nu în formă sudată. Acest apostrof median, destul de des la Eminescu, este mai greu de înțeles și restituit. Foarte vidente sunt, însă, cele două arătate: apostroful strâns și cel larg. Câteva mostre de apostrof din poemul 10 Mai 1881, de același Vasile Alecsandri, publicat în "Convorbiri literare", 15 mai 1881: Frumos, sublim spectacol e'n fața omenirii Când un popor se 'ntoarce din marginea peirii (...) Și 'n foc redobândește a lui neatârnare. În viața
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
1881, p. 40): Și vreți ca astăzi omul să nu păcătuiască, Când grijile'l apasă, nevoile'l muncesc, Când el se vede'n lume menit să pătimească, Când relele'l frământă, - și poftele'l robesc! (în ultimul vers cele două apostrofuri sunt medii, și este posibil să avem indicația că în vecinătatea lui l/r conjuncția nu se sudează). Iată câteva versuri populare publicate în "Convorbiri literare": Păsărica cântă 'n earbă, Trece badea nu mă'ntreabă (C. L., 15 sept. 1881
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
versuri populare publicate în "Convorbiri literare": Păsărica cântă 'n earbă, Trece badea nu mă'ntreabă (C. L., 15 sept. 1881, p. 227) Sprincenele-i umblă'n vânt Ochii-i mă bagă 'n pământ (C. L., aug. 1881, p. 198; primul apostrof este mediu). Aceasta este realitatea textului, cum se spune. În poezia eminesciană ne vom întâlni cu foarte multe situații similare. Mai mult, pentru că vocabularul lui Eminescu este mai cuprinzător, metafora sa mai amplă, ritmurile mai complexe - cele trei forme de
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
este mediu). Aceasta este realitatea textului, cum se spune. În poezia eminesciană ne vom întâlni cu foarte multe situații similare. Mai mult, pentru că vocabularul lui Eminescu este mai cuprinzător, metafora sa mai amplă, ritmurile mai complexe - cele trei forme de apostrof vor fi mult mai frecvente decât la Alecsandri ori la alți poeți contemporani. Desigur, fiecare caz în parte necesită o analiză specială. Apostroful eminescian nu însemnează numai căderea unei vocale, ci și natura atingerii cuvintelor, formele conjuncte sau disjuncte. Apostroful
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
vocabularul lui Eminescu este mai cuprinzător, metafora sa mai amplă, ritmurile mai complexe - cele trei forme de apostrof vor fi mult mai frecvente decât la Alecsandri ori la alți poeți contemporani. Desigur, fiecare caz în parte necesită o analiză specială. Apostroful eminescian nu însemnează numai căderea unei vocale, ci și natura atingerii cuvintelor, formele conjuncte sau disjuncte. Apostroful larg arată, cum se poate vedea și din exemplele de mai sus, căderea unei vocale dar menținerea, totuși, a pauzei între cuvinte, adică
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
apostrof vor fi mult mai frecvente decât la Alecsandri ori la alți poeți contemporani. Desigur, fiecare caz în parte necesită o analiză specială. Apostroful eminescian nu însemnează numai căderea unei vocale, ci și natura atingerii cuvintelor, formele conjuncte sau disjuncte. Apostroful larg arată, cum se poate vedea și din exemplele de mai sus, căderea unei vocale dar menținerea, totuși, a pauzei între cuvinte, adică formele disjuncte se păsterază chiar dacă ritmul sau situația gramaticală cere eliziunea. Această pauză specială nu are reguli
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
face strict după voința autorului, după ce anume vrea el să comunice. Este prepoderent o notație paragramaticală - și nu credem că ține de scrisul propriu-zis ci mai degrabă de scrierea expresivă a poeziei. În cazul special al lui Eminescu, pauzele pentru apostrof nu sunt vizibile (sau sunt foarte greu detectabile) în manuscrise. Aranjarea textului în tipar ține preponderent de distribuirea (ultimă) a acestor pauze. Mai mult chiar: comparând cele două tipăriri ale Scrisorii III, cea din Convorbiri literare, 1 mai 1881, și
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
manuscrise. Aranjarea textului în tipar ține preponderent de distribuirea (ultimă) a acestor pauze. Mai mult chiar: comparând cele două tipăriri ale Scrisorii III, cea din Convorbiri literare, 1 mai 1881, și cea din Timpul, 10 mai 1881, observăm diferențe în privința apostrofului, ceea ce este un indiciu cât se poate de clar că poetul a revenit schimbând retorica poemului în câteva locuri. În rândul editorilor lui Eminescu, de la Titu Maiorescu până la Perpessicius, observăm că de departe cele mai "litigioase" diferențe dintre ei se
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
se referă la distribuirea acestor pauze. Practic, este o sarabandă de plinuri și goluri pe același vers. Titu Maiorescu însuși oscilează de la o ediție la alta: când mărind pauzele, când micșorându-le. Trebuie spus, totuși, că cel de-al treilea apostrof, acela pe care l-am numit mediu, nu se regăsește în ediții, ci doar în Convorbiri literare. Acest sistem de notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
apostrof, acela pe care l-am numit mediu, nu se regăsește în ediții, ci doar în Convorbiri literare. Acest sistem de notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului. O categorie întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului. O categorie întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de pildă, are în Almanahul România Jună, pentru Luceafărul, vv. 29-30: Și pas cu pas pe urma ei Alunecă'n odaie Lipsa spațiului nu dă loc la pauză cerând forme conjuncte sudate cu accent pe -ă ca pentru perfect
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
recită sacadat (sunt monosilabe), cu accent ușor pe pot - iar secvența ce nuuu'l mai pot cere accent prelungit pe nu, muzical chiar, ca pentru o uimire interioară. Acest accent este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct, cu sensul nopțile, cât despre ele. Sunt, repetăm, notații paragramaticale, adevărate indicații de lectură/recitare; țin de retorică, nu de scrierea propriu-zisă. Vorbeam despre schimbarea pauzei (apostrofului) de la Convorbiri literare la Timpul pentru Scrisoarea III. Doar un
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
este anticipat în versul anterior, unde nopțile înainte de pauză pentru apostrof se pronunță distinct, cu sensul nopțile, cât despre ele. Sunt, repetăm, notații paragramaticale, adevărate indicații de lectură/recitare; țin de retorică, nu de scrierea propriu-zisă. Vorbeam despre schimbarea pauzei (apostrofului) de la Convorbiri literare la Timpul pentru Scrisoarea III. Doar un exemplu: Convorbiri au " - Da 'mpărate!" - Timpul are: " - Da'mpărate!" Fără pauză, ca în Timpul, Mircea este mai ferm, mai pregătit de confruntare; cu pauză, ca în Convorbiri literare (unele ediții care
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
permit intruziuni grave în textul eminescian au chiar așa:" - Da, 'mpărate!"), arată vorbă așezată, bătrânească etc. În general tendința este aceasta: în Timpul Eminescu restrânge pauzele pentru a da dinamism, viteză discursului. Mai vorbeam de oscilațiile lui Maiorescu în privința pauzei pentru apostrof. Exemplul nostru este din Scrisoarea III, v. 21. Convorbirile literare și Timpul au la fel: Și cum o privea Sultanul, ea se'ntunecă... dispare. Maiorescu 4) preia: Și cum o privea Sultanul, ea se 'ntunecă, dispare. Observăm că apostroful larg
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
pentru apostrof. Exemplul nostru este din Scrisoarea III, v. 21. Convorbirile literare și Timpul au la fel: Și cum o privea Sultanul, ea se'ntunecă... dispare. Maiorescu 4) preia: Și cum o privea Sultanul, ea se 'ntunecă, dispare. Observăm că apostroful larg este completat cu virgula în locul celor trei puncte din Convorbiri-Timpul. Înțelegem că Maiorescu vrea să alinieze verbele se întunecă, dispare (ambele, la prezent). Ne dăm, însă, seama că cele trei puncte din sursele prime atrăgeau atenția tocmai asupra timpului
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
așadar, spațiul - dar elimină în continuare punctele de suspensie; nu ne putem da seama care a fost intenția criticului în acest caz, dar se pare că el acceptă perfectul simplu. Dintre edițiile următoare, Perpessicius 6) are: ea se 'ntunecă... dispare (apostrof larg de la Maiorescu și trei puncte din sursele prime) ca și Botez 7) ori Ibrăileanu 8) (și Scorpan 9)) - în timp ce G. Bogdan-Duică 10) păstrează neschimbat textul din Convorbiri (același intervine, însă, în alte locuri, cum ar fi la v. 135
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
Convorbiri (același intervine, însă, în alte locuri, cum ar fi la v. 135, unde interpretează: Și abia plecă bătrânul..., ca pentru adverbul de mod abia-abia, ca să arate că Mircea merge greu). Studiind cu atenție edițiile (din punctul de vedere al apostrofului) avem temeiuri să credem că se ajunsese la o mare confuzie spre mijlocul secolului al XX-lea tocmai în privința spațiului de sprijin. Practic, fiecare editor "apostrofează" cum simte textul, cum și-l recită interior. Astfel, reforma ortografică din 1953 vine
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]