604 matches
-
Ba chiar mi-aduc aminte că, într-o seară, tocmai în clipa când deschideam ochii, împotrivindu-mă cu energie somnului ce mă cuprindea, am zărit ațintiți asupra mea ochii lui N[icolae]. I[orga]., care probabil se pregătea să mă apostrofeze. Dar am scăpat tocmai la timp! [19] Să nu se creadă însă că viața mea de copil refugiat se scurgea tihnită între lecturile ziarelor, „lumea” noastră și conferințele lui Niculae Iorga. Ne mai având servitoare, multe dintre atribuțiile exterioare ale
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ședinței s-a mai întâmplat un incident de care îmi aduc aminte. Pe când vorbea cu patimă Șerban Cioculescu, Crețu a aplaudat la un moment dat cu mare entuziasm ditirambele filosemite ale viitorului critic literar, ceea ce m-a făcut să-l apostrofez, strigându-i: „D-le Crețu, d-ta ca președinte ești chemat să fii imparțial. Dacă vrei să aplauzi, lasă pe altcineva să prezideze și atunci ești liber să aplauzi”. Mi-a dat dreptate, și-a cerut scuze și a prezidat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
dificultăți inerente în descâlcirea exercițiilor sau a problemelor, unii dintre năpăstuiți aruncau o privire spre profesor în speranța că vor descifra pe chipul lui un semn, un indiciu care să-i orienteze în strădania lor. În acel moment profesorul îi apostrofa: Nu te uita la mine, băiete! Pe fruntea mea nu scrie nimic. Uită-te la tablă, acolo se află soluția! Elevul în cauză se emoționa și mai mult, se bloca, nemaifiind în stare să judece. Din experiența proprie, Dumitru Dascălu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-i cunosc deliciile. Bine înțeles în mod platonic. Într-o duminică seara fusesem la teatru în companie, dar la ieșire ne opri răm în fața sălii Bossel. Era aproape miezul nopții: măștile, unele intrau și altele ieșeau. Pe stradă tinerii le apostrofau și „se legau de ele“. Măștile ripostau și mergeau repede. În serile de bal mascat, joile și duminicile, era un spectacol pe care nu-l mai vedem astăzi pe Calea Victoriei. Când am venit în București era un singur bal mascat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceea cel puțin 10 000 de oameni. Văzându-ne venind în număr mare, cei din piață prind curagiu și stri gătele izbucnesc. Un pantalon creț32, înalt, voinic, frumos, anume Dincă Puțureanu, se urcă pe zidul-balustradă al halei și începe să apostrofeze pe cei din Primărie: — Afară ciocoii! Ne-ați adus bătăușii etc. Pe fereastră zărim capetele lui Vava Ghica, candidatul guvernamental, a lui Alexandru Orăscu, senator și profesor universitar, care prezida biroul, și alții. Căpitanul Mărculescu, văzând că afacerea devine serioasă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu fi atacat pe din dos. Bă tăușii mă lovesc din toate părțile. Spre a nu fi lovit în cap, ridic brațul stâng și cu brațul drept lovesc cât pot. Pălăria îmi cade. Unul dintre bătăuși, tocmai agentul care mă apostrofase întâi, primește din parte-mi o lovitură 254 bucureștii de altădată 33. Medicul și sociologul francez Gustave le Bon (1841-1931), autor al cărții Psychologie des foules (1895), la care se referă Bacalbașa. în frunte, deasupra ochiului, și sângele curge. Ceilalți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că Vasi îi povestește istoria vieții lui și a celuilalt Babis, îl întreabă dacă nu cumva scrie "Sau scrii? ...Nu cumva scrii? mă tutuise deodată, glumeț, cu o amenințare glumeață, oprindu-se din nou în ninsoarea bogată 31. Altădată îl apostrofează cu apelativul autor: Ah, autorule, autorule! Îmi făcu el cu degetul, nu m-aș mira să aflu azi, mâine, că noaptea eu mă plimb cu un autor!...32. Înregistrându-i povestea pe bandă, Babis Vătășescu notează: Oricum, eram suveran. Amintirile
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în câteva înregistrări audio - înregistrări pe care prietenul său Adrian Coman le păstrează ca materiale pentru un roman - relația cu Ioana. Cei doi se întâlnesc prima dată la un club de dans, unde Sabin o salvează de agresiunile unui bărbat, apostrofându-l în jargonul polițiștilor. Secvența e prezentă în ambele romane). 2 Și acest episod este reluat în Drumul cenușii. Incidentul de la cabana din Corbeanca, în urma căruia Ioana ajunge la spital, este numai una din întâlnirile dintre cei doi care se
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
reacționează cu mai mare întârziere: bărbatul sau femeia? Diferența dintre sexe în intenția de a răspunde acțiunilor agresive Reacții întârziate... vă sună familiar? Atunci imaginați-vă situația următoare: vă aflați la serviciu, în bar și, din senin, un coleg vă apostrofează. Vă crede responsabil de o greșeală care l-a făcut să piardă mult timp. Rămâneți perplex și bâiguiți un „Nu am fost eu...”. Apoi, el vă întoarce spatele și pleacă. Faceți la fel și, ajuns la biroul dumneavoastră, rămâneți un
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc 1. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o discuție privată și i-a spus că trebuia să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, explicându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
căreia chetam, acest mijloc fusese mult compromis, dându-se cazuri de escrocherii și tot felul de abuzuri. Deci umblând pe stradă să aduni un ban pentru lupta pe care o porți pentru neamul tău, nu arareori aveai ocazia să te apostrofeze oricine, jignindu-te ca pe un cerșetor. Aceasta e lumea românească și mai cu seamă în București unde omul nu-și poate face prea multe scrupule în tratarea altui om. Îți spune o vorbă neplăcută și pleacă mai departe. Am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de un par de lemn smuls dintr-un gard din apropiere. V.A. încearcă să filmeze și el pe aleea mănăstirii un grup de femei îmbrăcate foarte strict, cu batic și fuste lungi. Acestea refuză, ba mai mult, îl și apostrofează pe V.A. Trebuie spus că el utilizează o cameră video de mici dimensiuni, asemănătoare cu un telefon mobil. Experiența lui de teren cu ajutorul aparatului de filmat este mult mai mare decât a mea, chiar îmi spunea că oamenii nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
interesant, datorat rândului care intră acum în contact cu țesutul urban al blocurilor comuniste din zona centrală a orașului Iași. O parte dintre locatari au ieșit la balcoane și ferestre pentru a privi „spectacolul” rândului, dar și pentru a-i apostrofa pe acei pelerini care caută să-și satisfacă nevoile biologice în zonă, căutând din priviri arbori, boscheți, orice, organizatorii nu au prevăzut toalete mobile pentru acea zonă, nu cred că au luat în calcul o asemenea afluență. O altă parte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de o prietenă din RFG, i-a solicitat chelnerului o masă în limba germană și a fost invitat imediat la o masă cu opt locuri (câți eram noi). Când însă chelnerul l-a auzit pe tânăr vorbind românește, l-a apostrofat răstit: Păi dta ești român! Ce, ți-e rușine să vorbești românește? Vă rog să părăsiți imediat masa!!!. Atunci am intervenit și eu și i-am spus: Atunci când eu am cerut o masă, mi-ai răspuns că sunt rezervate, iar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
alimente. Ni s-a restituit suma de 5.600 de șilingi austrieci și ni s a declarat că nu ni se permite intrarea decât dacă lăsăm toate alimentele în Ungaria. în același timp, vameșii s-au comportat foarte necivilizat, au apostrofat tot grupul cu gesturi și voce tare. De data aceasta ne-a ajuns. Ne-am hotărât să renunțăm la vacanța noastră în România. Nu eram de acord să intrăm în România fără o provizie de alimente, deoarece am aflat între
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prin care ei aduc informații suplimentare despre diferite elemente ale istoriei 293. Explicațiile respective sunt plasate, de cele mai multe ori, între paranteze, ceea ce constituie o particularitate a manierei scriitorului rus. În povestirea Mâna dreaptă, după replica eroului (eului-narat), prin care îl apostrofează pe bătrânul bolnav pentru că ceruse o țigară (apostrofare făcută de pe poziția unui om sigur pe sine, care nu este robul acestui obicei), naratorul furnizează cititorului o informație suplimentară, pe care Bobrov nu o știe: "Eu însumi renunțasem la acest nărav
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
L-ați primit și tratat ca pe un rahat. Eu am fost profesoară de limba română. Stimată doamnă, am ieșit să iau puțin aer, să mă binedispun, vă rog, din acest moment încheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu rînjesc a mulțumire. Doctorul mă invită la o cafea și eu refuz politicos. Vă conduce Letiția, mă copleșește medicul cu politețe. Sigur, zîmbește micuța satrapă. Merg pe culoarul întunecat, dar n-o strîng de gît. Gurița aceea frumoasă mă apostrofează brutal: Ați picat-o la matematică la bac pe sora mea! Îmi pare rău, dar n-am fost anul acesta la bac. Dar ea mi-a spus că a trîntit-o Simirad. Era fratele meu. M-ați ciuruit degeaba. Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
celor doi certăreți. Ești regalist? mă abordează direct Dorin. Eu sînt un regalist înfocat de mic copil, dar mă angajez în joc. Cine plătește consumația? Eu, îmi răspunde regalistul. Atunci sînt regalist pînă în măduva oaselor, spun rîzînd. Regalistul! mă apostrofează oponentul. Nici nu te-au chemat la reuniunea Regelui cu amicii săi. După ce ai făcut tu și după bobîrnacele primite de la FSN-iști... Eu sînt un simplu supus și nu am pretenții exagerate. Dar l-ai invitat, i-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
genunchii. Încet, dar sigur individul ajunge la fetiță, o prinde ca un profesionist și în trei minute fetița este salvată. Părinții plîng, lumea respiră ușurată și fericită. Musculoșii pun coada între picioare și nu se mai grozăvesc. Lumea chiar îi apostrofează. Tînărul s-a pierdut neobservat tot așa cum a și venit. Nimeni n-a remarcat faptul că providențialul salvator a dispărut în anonimat. *** Examinasem un tînăr, destul de isteț și mă uit la notele sale din carnet. Note mari, dar la profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
furnică la fel ca-n alte dăți. Respir aer pur și expir năduf. Sufletul îmi este greu, ceva îmi lipsește și nu-mi dau seama ce. Frînturi de amintiri și fărîme de vagi dorințe neîmplinite. Dar și voci care mă apostrofează că mă las copleșit de mici dureri, pe care n-ar trebui să le încurajez. Tu crezi că a petrece Sfîntul Paște în Cuba este un motiv să suferi atît de mult? Nu știu nici măcar să ciocnească ouăle roșii, scîncesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că nu i-am dat atenție, și noroc de vale, că mult n-a mai putut fugi după mine. După ce am scăpat de el, la un fel de bufet am luat covrigei Liliput și un suc. În glumă, l-am apostrofat pe vânzător că aveau câini răi pe acolo, la care el m-a consolat că dacă nu m-a pișcat, e bine. În această a doua parte a drumului treceam prin sate frumoase, cu (lucru care mă interesa) cofetării și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Mocanu și pe un alt coleg, Eugen Șerbănescu, tânărul într-atâta de împătimit de Esenin, încât îl știa pe tot pe de rost. Ornaru ne surprinsese pe aceștia patru adânciți într-o partidă de șeptic, fapt pentru care ne-a apostrofat energic: — Caraghioșilor, lăsați cărțile (de joc!) și haideți la curse, la aer curat! A fost prima și ultima oară când am fost la cursele de cai, un spectacol palpitant, desfășurat pe hipodromul bucureștean de lângă Casa Scânteii nou construită, exact pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tovarăși de joacă, cum și familiile lor, erau toți amabili și con cesivi, nedând prilej de pricini nouă sau părinților. Nu cum am Întâlnit, mai acum vreo zece ani, pe acel ovrei agresiv din administrația ziarului Curentul, care m-a apostrofat și molestat În plină stradă Lipscani pe o chestiune de circulație automo bilă, intimidându-mă și lăsându-mă dus cu hai la Prefectura Poliției, unde „judecătorul de urgență“, un mucalit, cercetând pricina, l-a achitat pe inculpat, adică pe mine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În strada Puțul cu apă rece nr. 43, unde Lucreția locuia Împreună cu Olga, sora sa, și, zguduit de durere, și-a mărturisit greșelile. Mai târziu, căsătorit fiind, ținea fotografia Lucreției sub cristalul de pe birou și, când Costică Beldie l-a apostrofat: „Bine, mă, Mircea, tu ești nebun? Ce zice nevas tă-ta?“, el i-a răspuns: „Lucreția e Lucreția“ și a schimbat tema discuției. Din imperiul umbrelor, Lucreția l-a urmărit pe Mircea Flo rian până la moarte, luminându-i clipele de restriște
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]