356 matches
-
ca un veritabil Iov, toate nedreptățile venite asupra-i. Este un model demn de urmat, căci femeii în epocă i se cerea, ca de altfel până într-o perioadă târzie, o supunere desăvârșită. Dante Alighieri încheiase Divina Comedie cu imaginea apoteotică a divinității, ce fusese făcută accesibilă prin persoana Beatricei, întruchipare a perfecțiunii; 230 Ibidem, vol. II, p. 123. 84 Boccaccio, mare admirator al poetului, nu putea finaliza capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate să rescrie realitatea urmând niște impulsuri obscure, alterând sensurile evenimentelor. Poate să-și prezinte eșecurile drept mari triumfuri și neputințele drept superbe probe ale izbânzii apoteotice. Poate brava mascând lașitatea În curaj și spaima În vitejie. Însă el nu poate contraface sentimentul morții, Încâlcitele senzații care-l transformă din stăpân al textului În victimă a vieții. Orice Încercare de a contraface acest sentiment nu reușește decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
teritoriale suferite de România în iunie-septembrie 1940, ideea unității naționale a fost mult mai accentuată în manuale, sugerând viitoarea reîntregire prin luptă, în acord cu discursul militant al regimului Antonescu. Elevilor li se imprima, retrospectiv, imaginea unui sfârșit de război apoteotic, prin campania românească din Ungaria. În ciuda situației dezastruoase de la începutul anilor '40, ei trebuiau să fie mândri, căci "dintre toate armatele, câte au luptat timp de patru ani (1914-1918) contra Puterilor Centrale, numai armata română a reușit să intre biruitoare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
utile prin "recunoașterea internațională a unirii" decât prin faptul că puseseră capăt confruntărilor armate. Astfel descris, Marele Război nu se încheia, ci pur și simplu dispărea în umbra Marii Uniri. Totuși, în ciuda cantității impresionante de informații care amănunțeau preferențial și apoteotic Unirea, povestirea părea să își propună, de fapt, depășirea acestui moment fericit. Unirea era o împlinire, deci o încheiere istorică în sine, iar destinația finală a povestitorului nu era Transilvania, ci Statul român. Și astfel, războiul mondial, provinciile, unirea, entuziasmul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Război Mondial" și despre "Unire". Singurul amendament vizibil a fost enumerarea, încă din titlu, a tuturor provinciilor unite, aranjate după ordinea cronologică a evenimentelor în care fuseseră implicate. Era o manieră mai firească de acumulare a faptelor, care se încheiau apoteotic tot cu Adunarea unionistă de la Alba Iulia. O altă noutate se referea la "statul național unitar", numit acum și "România Mare"48. Pentru elevii de clasa a VIII-a, manualul descria evenimentele dintr-o perspectivă mai atentă la mizele locale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
unor titluri-rezumat de genul: "Păreri puțin lămurite despre Unirea Românilor. Ea nu a răsărit din dărnicia vreunei puteri lumești, ci dintr-o tainică și îndelungată pregătire istorică. Temeiurile ei sunt adânci și nesguduite"265. Relatarea sa începea cu invocarea momentului apoteotic: "1 Decembrie 1918 ziua în care s-a vestit lumii prin hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia Unirea tuturor Românilor sub sceptrul regelui desrobitor Ferdinand I (s.n. C.M.)"266. Dar Ferdinand nu mai era personajul principal al unirii, ca în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
participării României la Primul Război Mondial (s.a.)" (D. Almaș, G. Georgescu-Buzău și A. Petric, Istoria României. Manual pentru clasa a XI-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1960, p. 269). 37 O astfel de frază, bine integrată în relatarea finalului apoteotic al războiului când popoarele "asuprite", bineînțeles "în frunte cu clasa muncitoare", luptă "pentru eliberare", distrugând imperiile și exploatatorii aducea în atenție și "prăbușirea Imperiului Austro-Ungar". Cititorii puteau afla cu acest prilej că "Transilvania, stăpânită până atunci de imperiul respectiv, a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
eliberarea ei de sub jugul roman", "Răscoala țăranilor de la Bobâlna" (proaspăt adăugată la istoria răscoalelor și revoluțiilor autohtone), "Cum erau exploatați țăranii de către domni, de către boieri și de către cotropitorii turci", "Întărirea asupririi boierești și turcești", "Lupta P.C.R. ..." și, într-un final apoteotic, "Republica noastră luptă pentru pace" (s.n. C.M.) (Ibidem, pp. 197-200). 317 Istoria Patriei pentru clasa a IV-a elementară, (responsabil de carte, Constanța Teodorescu), Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1956, p. 63. 318 Manualul citat anterior, din 1954
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
personaje, intruși sau direct implicați în viața abației (axis mundi al romanului), prezentă chiar grafic în text, printr-o schiță care bănuim că-i aparține fie naratorului de grad secund, fie unei reproduceri ad hoc pentru mai multă credibilitate. Finalul apoteotic, din nou apropiat de imaginea infernală, acreditează și el ideea unei lecturi pluristratificate 347: de la schemele de compoziție specifice romanului polițist, care se desfășoară într-o mănăstire din Nordul Italiei, în secolul al XIV-lea, se glisează cu ușurință către
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s-a ajuns rapid la un raport foarte prost între el și sfera publică românească. Au existat și cazuri de întoarcere triumfală, între care cel mai spectaculos comparabil doar cu scurta vizită a Regelui Mihai I în 1992 este turneul apoteotic făcut de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, sub auspiciile Editurii Humanitas și ale lui Gabriel Liiceanu, pe la jumătatea anilor '90. Sau cazul lui Andrei Șerban, deși marele regizor a stat suficient în țară pentru a cunoaște suișurile și coborâșurile adorației
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
melancolie, e un liric îngândurat, de o ironie blând-amară, uneori bravând, alteori retrăgându-se în sinele rănit cum ne încredințează printre altele Elegia tristeții din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori de vreo preocupare ce ar putea-o degrada... Actorul și Echilibristul aparțin amândoi acestui timp al Sărbătorii, al unei sărbători concepute ca fiind momentul când fiecare dintre noi trebuie „să încerce să apară în propriii ochi într-o lumină apoteotică”. Într-adevăr, „preț de câteva minute, spectacolul schimbă ceva din ființa ta lăuntrică. La fel ca într-o străfulgerare, îți vedem mormântul, iar viziunea asta ne iluminează pe toți. E ca și cum, deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau ponant, în românește apus și în ungurește nyugat, semnifică în aceste limbi și locul de declin, de îmbătrînire, de epuizare... Occidentul este în declin sau îl așteaptă gloria finală, alt semn al sfârșitului? În ceea ce mă privește, prefer gloria apoteotică, deoarece unii o știu: „Orice imperiu piere”. Titlul acestei cărți de Jean-Baptiste Duroselle (este vorba despre Istoria relațiilor internaționale) poartă intuiția unei istorii desfășurate mereu în altă parte, deocamdată fără răspuns... La crepusculul vieții sale, Heidegger scria: „Doar un Dumnezeu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
niște fotografii cu gospodine sumar îmbrăcate între rețeta de ciorbă de perișoare și cea de plachie, să vezi cum le-ar mai devora lumea în metrou dimineața, la prânz și seara... Alta în locul meu s-ar fi mulțumit cu finalul apoteotic de la petrecere, dar eu, ambițioasă și dornică de afirmare, nu. Tânjeam să provoc în realitate ceea ce văzusem până atunci numai în filme: un licăr de satisfacție în ochii unui bărbat doar pentru că i-am pus în față o farfurie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în slăvi propriul concitadin, nu altul decât Al. Mușina, numindu-l "dușman" al postmodernismului și "partizan" al "unor prefaceri profunde, pentru a îndrăzni să crezi că ai putea lăsa generațiilor care vin memoria unor fapte pline de măreție și curaj". Apoteotic! Un capitol exploziv se intitulează "Condițional optativ trecut" ce demonstrează cum mulți intelectuali în viață, acuzând brusc complexul imitatio Christi, se folosesc de retorica ilicită pentru a obține poziții dominante în sfera publică. Asta în timp ce alții continuă să rămână usbeci
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
această concepție s-a format ca urmare a faptului că mass media oferă imagini frumoase fără să ofere și miros sau gust, dar și a educației greșite care înțelege prin igienă o stare obținută prin sterilizare. Dar, pentru a încheia apoteotic, iată un principiu important al relației sexuale: cei doi parteneri, luați împreună, trebuie să fie mai curați decât cel mai curat dintre ei. Respirația erotică Când te aflai în stadiu embrionar în burta mamei tale, n-aveai nevoie să respiri
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
În optica lui Hamlet, tatăl se cuvine reinvestit postum ca erou solar (asemeni lui Danton, Fred Vasilescu și d-na T.) și ca deținător al peceților unor multiple divinități. Duhul regelui, ființă aparținând eminamente regimului nocturn, este scos în lumina apoteotică de discursul extatic, cu nuanțe de panegiric al fiului său. Shakespeare vrea parcă să ne reamintească de vechiul principiu elin al triumfului luminii în fața întunericului (Agapè), chiar dacă forțele obscure se dovedesc copleșitoare: "Privește-acest portret, și pe acesta;/Doi frați sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ale lui Doug Anderton, retrogradat, la ziarul prestigios unde lucrează, de la poziția de publicist comentator la cea de... redactor cultural. Philip Chase, Steve Richards și Sean Harding trăiesc, la rîndul lor, în contexte diferite, diverse forme de depersonalizare și alienare. Apoteotic, în final, Ben, divorțat și intrat în plină criză existențială, se reîntîlnește cu Cicely (bolnavă și îmbătrînită), devenind, oarecum irațional, sclavul ei domestic. The Closed Circle este, prin urmare, romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens și George
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ceea ce mă privește, această lectură nu a determinat o schimbare spectaculoasă, am avut bucuria să constat, o dată mai mult, că dezbaterea pe un subiect controversat, care balansează, în opinia teoreticienilor, între existență și neant, fiind tratat de comentatori în cheie apoteotică sau, dimpotrivă, nulificatoare, se dovedește cel puțin la fel de productivă ca și una despre valori statornicite. Mărturisesc, așadar, că am fost efectiv încântată de această carte în care am apreciat reculul obiectivant al autoarei față de un subiect care în niciun caz
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază a femeii fatale, se regăsește într-o viziune apoteotică a infernului, la picioarele unui tron pe care se află o divinitate malefică, un demon cu aripi care-i țâșnesc fie direct din brațe, fie sunt prinse de omoplați, iar picioarele sale se termină cu ghiare de pasăre. În spatele tronului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stând întins pe iarbă. Tabloul îi provoacă criticului un delicios derapaj stilistic de o plastică rafinată, diferită de abordarile convenționale, uscate ale subiectului în critica de artă a vremii, abordări bazate pe pe constatări și distincții cvasigenerale. Descrierea se termină apoteotic, criticul desfășurând tabloul propriei sale sensibilități estetizante, pentru care tabloul pictorului nu fusese decât un pretext. Bogdan-Pitești plonjează într-o mitologie senzuală, de rafinament decadent, cu rituri orgiastice, cruzimi orientale și mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca lui Dante deschide pentru neofit posibilitatea unei călătorii inițiatice prin infern către paradis, în excelsiorul poeziei. Salonul păstrează ambiguitatea unui spațiu liminal unde cele două lumi aparent ireconciliabile se întâlnesc oferind o viziune apoteotică căreia tronul îi conferă centrul de greutate al unei judecăți infailibile. Vizitatorii sunt "judecați" cu măsura poeziei, divinitatea în numele căreia Macedonski prezidează aceste liturghii estetice. Finalul primei etape inițiatice se încheie cu revelarea unuia din mistere, semnificația tronului cu întregul ansamblu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nici măcar aproximativ, deoarece scribul care întocmea aceste procese verbale, „uita” mereu acest amănunt: „...cum a crezut oare Antonescu că vom accepta prietenia perversă (sic!, n.n.) cu nemții, ci au știut doar să ne exploateze și rezultatul s’a văzut”. Finalul apoteotic și aproape delirant al oratorului ne dezvăluie, de fapt, rostul întinsului cuprins al discursului tov ei: „...Tineri și tinere! Astăzi când adevărul triumfă și când minciuna nazistă este descoperită, nu vă mai rămâne altceva de făcut decât, ca niște adevărați
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Buhăiești: „... secretarul organizației de bază Buhăești a refuzat să dea situația la telefon preferând să vie el la centrul Plășii pe jos”. Tov. Dărșoianu Ion, secretarul Plășii Pungești, nu i-a uitat, de asemenea, pe chiaburi, dând discursului un final apoteotic: „... astfel prin munca care s’a depus (...) am reușit să ne achităm cu cinste de sarcina ce-a fost trasată de către Partidul nostru reușind ca reînscrierea să fie făcută în bune condițiuni”. Secretarul Plășii Codăiești, Spiridon Gheorghe, a profitat de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu scîrnăvia, cu Liki Ganef" sau ministrul destituit Bădărău "L-au regulat boierii pe mojic"), pentru a termina apoteotic ("Omul e mai interesant și mai nepătruns decît opera") ceea ce ar fi putut nemulțumi pe doi mari contemporani ai lui Caragiale: Maiorescu (" Dacă n-am cunoaște niciodată omul dintr-un scriitor ce minunat lucru ar fi...") și Eminescu ("Avem multe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]