445 matches
-
căzînd În tine ca o apă Într-o peșteră, odaia ta se va umple cu zborul untdelemnos al unor lilieci uriași [...] Planete și sori, ca niște vaste păduri incendiate, se vor apropia de zenitul ochiului nostru” (Pădurile orchestre). Toate aceste „apoteoze rupte din aerienele iluminări” cresc Însă, la autorul Actului de prezență, pe fondul unei conștiințe a Însingurării poetului Într-o lume deschisă, totuși, tuturor promisiunilor „revelației”. Titlul Însuși al cărții, (reluîndu-l pe cel al unui text Încheiat cu semnificativa Întrebare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al oceanului de la marginea orașului. Din cînd În cînd sirenele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului, maladiile de destin sânt tot atâtea carențe ale ei. Educarea cunoașterii de sine în vederea secvenței de depășit-de atins, educarea libertății deci, nu este însă o faptă a singurătății. Ea se face prin preluarea celuilalt în sfera libertății mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un transfer de autoritate. Tocmai asta este neplăcut în sfârșitul lui Socrate: el rămâne protagonist până în ultima clipă și, în felul acesta, nu-i lasă pe ceilalți să înceapă să fie. Discursul final despre moarte rostit în fața discipolilor este o apoteoză a autorității sale și el îi transformă pe aceștia în simpli figuranți. Lui Socrate nu-i tremură mâinile, nu face pipi pe el, nu-și uită vorba. Pentru că nu regresează, pentru că nu cere ajutor și nu are nevoie de el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rolului statului care deține încă funcția de a asigura solidaritatea și unitatea națională. Concluzii referitoare la reflecțiile asupra contextului schimbării Este evident din analiza făcută mai sus că au existat schimbări importante în configurația statului-națiune tradițional care și-a atins apoteoza sub forma statului bunăstării sociale postbelic. Chiar dacă nici statul-națiune, nici statul bunăstării sociale nu au fost "abolite", au existat schimbări importante în ceea ce privește natura, rolul și funcțiile acestora, în mod deosebit cu privire la forma lor internă de organizare teritorială. A fost o
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fie un eșec În plan public. Cum procedăm atunci? Căruia dintre cadre Îi oferim prioritate? 4 Pentru a ilustra acestă problemă, mă voi Întoarce la un personaj care ne-a mai Însoțit În această carte: Napoleon Bonaparte. Admirația contemporanilor atingea apoteoza. Monsieur de Norvins, care a ocupat mai multe posturi În administrație, a scris o biografie a Împăratului, ce s-a bucurat de mare succes. Potrivit lui, Napoleon a suferit tragedia lipsei de măsură. A trebuit să Îndure prea multă genialitate, prea
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Să nu uităm însă că Partidul Comunist a decretat această "uitare" ca opțiune politică, dar nu a reușit să o impună și în registrul rememorărilor neoficiale. 244 Gheorghe Anghel, Alba Iulia, Editura Sport-Turism, București, 1987, pp. 53-63. 245 Vezi articolul Apoteoza unei lupte de veacuri, în "Magazin istoric", din noiembrie 1968, p. 2. Unii observatori consideră aniversarea din 1968 ca fiind și cea mai semnificativă din întreaga perioadă comunistă. Argumentele lor se referă la grandoarea festivităților publice, la studiile istorice publicate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rolul jurnalistului continuă să fie cel de promotor al misiunii de servicii publice, de mediator al forumului democratic (B. Dagenais & F. Sauvageau, 1996: 144-145). A existat tentația de a asimila cultura "postdatoriei" (Gilles Lipovetsky) cu un grad zero al valorilor, apoteoză a nihilismului modern. Încă din 1960, Cornelius Castoriadis considera că opinia generală ar fi: orice este acceptabil, nimic nu e rău cu condiția să te descurci ("to succeed to manage, arriver à se débrouiller). Totuși, pe un fond generalizat de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
stadiul de caricatură, ca la Seneca). Prin corespondența stil-titlu se explică și preferința istoricilor literari care i-au atribuit opusculului titlul de Apokolokyntosis, însemnând, în limba greacă, prefacere în dovleac, deși manuscrisele nu îl atesă, conținând o denumire de genul Apoteoza divinului Claudiu descrisă de Annaeus Seneca, formulată însă diferit. Istoriograful Dio Cassius (secolul al III-lea e.n.) este cel care, se pare, a introdus primul titlul sub care lucrarea circulă și astăzi; în privința episodului care ar putea descrie evenimentele trebuind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
i se aducea pe vârful unei săbii o coroană pe care neofitul trebuia să o împingă să cadă spunând în auzul celorlalți că Mithra era singura coroană pe care o râvnea. Simbolismul din cadrul ceremonialului voia să reprezinte suferința ce anticipa apoteoza, iar lupta spirituală prefigura victoria pe care ar fi repurtat-o inițiatul încununat, ca un simbol al triumfului Soarelui asupra tenebrelor. Al treilea grad de inițiere, al soldatului, recruta neofitul în oștirea sacră a zeului invincibil, pregătindu-l pentru lupta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajunsese stăpân) n-a izbutit să-i pervertească sufletul de copil sărac, capabil să retrăiască încă emoția sărbătorii, cu gândul la iarmarocul de altădată. Astfel, la momentul când ar fi trebuit să guste în sfârșit din roadele dulci ale propriei apoteoze, băiatul casierului începe să aibă, lucid, "noțiunea limpede a drumului străbătut din vremea când umbla nopțile după fete". Iar prima treaptă în ascensiunea de neoprit a acestui erou debordând de vitalitate (altă caracteristică menită a-l plasa în contrast absolut
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
statului. Aceste culte ale morților inițiate în lumea așkenază au sfârșit prin a se generaliza în ansamblul lumii evreiești, cu variante. Totuși, atunci când, pe pământ așkenaz, sfințirea Numelui lui Dumnezeu este erijată în chestiune de viață sau de moarte, iar apoteoza sacrificiului de sine este glorificată și comemorată prin poeme, rugăciuni și rituri memoriale, se stabilește un model de răspuns la persecuția religioasă. Acesta lasă puțin loc apostaziei, în contrast cu ceea ce s-a întâmplat în lumea sefardă, unde convertirea s-a înfățișat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
periodice), cât și aparatcikii 28. Deschiderile de la Începutul anilor ’60 impun cenzurii valențe protectoare În spiritul efortului depus de partid pentru obținerea unui „front cultural unitar”29. Create ca forme de alianțe electorale Între partid și obște În momente de apoteoză și schimbare, „fronturile” legiferate din 196530 (pe când Gheorghe Gheorghiu-Dej mai trăia) și 196831 (după Plenara CC de demascare a abuzurilor săvârșite În timpul lui Dej) ratifică și completează această formă de mobilizare specifică regimurilor totalitare care Încearcă să devanseze prin fidelizare
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în fața ei, rămâne concretizată într-o formulă îngroșat expresionistă. George Alboiu "Câmpia eternă", E. P. L., 1968; "Cel pierdut", 1969; "Drumul sufletelor", Editura Albatros, 1970; "Edenul de piatră", C,R., 1970; "Joc în patru", 1970; '"Gloria lacrimii", Cartea Românească, 1971; "Cumplita apoteoză", 1973; "Stâlpii", Cartea Românească, 1974; "Poeme", Editura Eminescu, 1975. Marin Mincu în volumul "Poezie și generație" îl consideră pe George Alboiu un post-blagian original. Satul lui George Alboiu vine cu rituri străvechi, cu fondul folcloric specific spațiului mioritic, cu motive
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să nu mă știe" sau "Să-mi fi oiță bârsană/ să-ți fiu miel de neprihană/ Să-mi usuc botul la vânt/ și piciorul la pământ". Poetul este un damnat care trece printr-un lung calvar, pentru a atinge cumplita apoteoză. Așa se explica universul biblic prezent ca simbol al suferinței, al calvarului. George Alboiu caută "o lumină de ieri" care-a fost și care nu mai poate fi atinsă. (Lucian Blaga) Dumitru M. Ion "Iadeș", E. P. L., 1967; "Vânătorile",1966-1967
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
77. 28 Ibid., p. 78. 29 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 69. 30 Ibid., p. 87. 31 Nicolae Țurcan, Cioran sau excesul că filosofie, Ed. Limes, Cluj, 2008, p. 207. 32 Emil Cioran, Amurgul gândurilor, p. 78. 33 Lev Șestov, Apoteoza de temeiuri eseu de gandire adogmatica, Humanitas, 1995, p. 123. 34 Emil Cioran, Căderea în timp, Humanitas, București, 1998. 35 Emil Cioran, Caiete ÎI, Humanitas, București, 1999, p. 199. 36 Ibid., p. 267. 37 Blaise Pascal, Pensamientos, Traducere, Gabriel Albiac
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și prin nuvele istorice. În domeniul publicisticii, s-a remarcat prin colaborarea literară la “Revista literară științifică,” la ziarul “Traian” al lui 9 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p. 28. 10 I. Mateiu, În apoteoză, în ,,Națiunea română”, an X, nr. 262, Cluj, 21 noiembrie 1936, p. 234. 11Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 13. 12 D. Braharu, Ion Al. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
să se aprindă pe o temă să nu rateze ocazia de a "se prăji". A-ți apăra pielea de orice risc de atingere este o iluzie pe care o capeți doar edificând în centrul EULUI arhaic întreaga construcție a Statului, apoteoza celui instituit prin legi, decrete, norme. Nu poți evita contactul, trebuie să fii însă în stare să nu accepți permanentizarea lui contractuală, supunerea ca modus vivendi. Lupta omului modern ar consta spun filosofii de la Hegel încoace în debarasarea de "Statul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și prin nuvele istorice. În domeniul publicisticii, s-a remarcat prin colaborarea literară la “Revista literară științifică,” la ziarul “Traian” al lui 9 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese. Articole, cuvântări, amintiri, Editura “Dacia”, Cluj, 1985, p. 28. 10 I. Mateiu, În apoteoză, în ,,Națiunea română”, an X, nr. 262, Cluj, 21 noiembrie 1936, p. 234. 11Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 13. 12 D. Braharu, Ion Al. Lapedatu. Note bio bibliografice, în (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
coagulează, pe spații reduse doar pe orizontala vederii, tensiuni extreme, fulgurații și viziuni, nostalgii, deliruri mistice și cataclisme interioare care își cer o textură poetică pe măsură. O textură adesea oximoronică, alăturând stihialul tihnitului și grandiosul hipocoristicului, într-o veritabilă apoteoză senzorială, al cărui principiu de construcție este, undeva, recunoscut drept o ,"Beție de spații/ nici o-ngrădire atotputință". Față în față cu divinitatea, subiectul poetic se definește practic ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ființe fundamental false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care îl tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale descriu constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
317 6.2.1. Etapa rituală a seducției. Seducție pură ritual, magie și ceremonial / 318 6.2.2. Etapa estetică a seducției. Seducție și provocare / 319 6.2.3. Etapa politică a seducției. Seducția ca practică / 321 6.2.4. Apoteoza lipsei de seducție: transpoliticul / 322 6.3. Seducție și retorică / 324 6.3.1. Legitimitatea seducției / 331 6.3.2. Seducție și minciună / 333 6.3.3. Seducție și manipulare / 334 6.3.4. Logica seducției / 335 6.4. Seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernă este "hi-fi" și "a devenit un proces general care tinde să regleze consumul, organizațiile, informația, educația, obiceiurile. Întrega viață a societăților contemporane este pe viitor comandată de către o nouă strategie care detronează primatul raporturilor de producție în profitul unei apoteoze a raporturilor de seducție"524. 6.2.4. Apoteoza lipsei de seducție: transpoliticul Întreaga etapă politică a condus la excrescențe, obezitate și metastaze în toate domeniile și a permis trecerea la o fază transpolitică ce marchează un punct de inerție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care tinde să regleze consumul, organizațiile, informația, educația, obiceiurile. Întrega viață a societăților contemporane este pe viitor comandată de către o nouă strategie care detronează primatul raporturilor de producție în profitul unei apoteoze a raporturilor de seducție"524. 6.2.4. Apoteoza lipsei de seducție: transpoliticul Întreaga etapă politică a condus la excrescențe, obezitate și metastaze în toate domeniile și a permis trecerea la o fază transpolitică ce marchează un punct de inerție, locul favorit al crizei, dar și al evenimentelor fără
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în acest sens fiind un desen al lui Marcel Olinescu, făcând parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări dedicate lui Eminescu, fiecare lucrare fiind însoțită de un vers. Cea de-a douăsprezecea lucrare se vrea și o apoteoză a ciclului, intitulată după ultimul vers concluziv al poemului Luceafărul: "Nemuritor și rece". Pe fondul unui cer înstelat sunt plasate monadic figuri culturale emblematice, desenate asemeni unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]