374 matches
-
Covrig și Lionel Scantéyé, Leș Artistes roumains en Occident (1986). Redactează, în această perioadă, articole depre artiștii români pentru o serie de dicționare și enciclopedii de artă și colaborează constant la publicații ale exilului românesc, între care „Revista scriitorilor români”, „Apoziția”, „Destin”, „Viața noastră”, „Limite”, „Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”. La 85 de ani, Academia Româno-Americană îl va sărbători prin realizarea volumului omagial Un om, o viață, un destin : Ionel Jianu și opera lui. SCRIERI: Cavalerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287673_a_289002]
-
structural indemne, creșterea suprafeței de coaptare elimină regurgitarea mitrală. Dilatarea inelară se elimină prin inelul de anuloplastie. În regurgitatrea mitrală, anuloplastia exagerează reducerea diametrului anteroposterior și subdimensionează inelul de anuloplastie, care tracționează cuspa posterioară spre partea anterioară a inelului, în apoziție cu cuspa anterioară-. Există situații care impun rezecția limitată a segmentului prolabat (P2 din cuspa posterioară). Pacienții cu afectare mitrală valvulară demonstrată prin examinarea clinică, anamneză sau angiografie urmează ETE preoperator în vederea evaluării regurgitării mitrale și HTP. Pacienții cu regurgitare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
își pierde viața o va câștiga: cine crede că o câștigă, o va pierde. Remus a câștigat-o”. SCRIERI: Testamentul din morgă, pref. Eugen Ionescu, München, 1981. Repere bibliografice: George Ciorănescu, Testamentul din morgă al unui supraviețuitor al temnițelor comuniste, „Apoziția” (München), 1982-1985, 8-9; Remus Radina, O mărturie, JL, 1994, 17-20; Popa, Ist. lit., II, 1041-1042; Manolescu, Enciclopedia, 584-585. M.P.-C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
este semantic, întrucât substantivul nu are trăsătura gramaticală de persoană. Referirea la persoana I se face lexical. Se poate presupune și că propoziția conține un pronume personal de persoana I nelexicalizat, iar substantivul (subsemnatul) are mai degrabă un statut de apoziție. Verbul poate fi la persoana I deși nu este lexicalizat pronumele personal subiect, româna fiind o limbă pro-drop, care admite nelexicalizarea pronumelui subiect datorită morfologiei verbale bogate: (81) Eu, subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele primite cu titlu de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
zice.ro). Conform GALR (II: 390), în propozițiile cu sintagma calitativă prostul de mine subiectul nu este exprimat (lexicalizat). Aceasta înseamnă că verbul la persoana I nu se acordă cu sintagma calificativă. Sintagma prostul de mine ar putea fi o apoziție sau o secvență incidentă. Dacă considerăm că sintagma calificativă este o apoziție, trebuie să presupunem că două enunțuri cu aceeași termeni, care diferă doar prin acord, au o structură sintactică diferită. Un enunț este cu subiect neexprimat și apoziție (prostul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mine subiectul nu este exprimat (lexicalizat). Aceasta înseamnă că verbul la persoana I nu se acordă cu sintagma calificativă. Sintagma prostul de mine ar putea fi o apoziție sau o secvență incidentă. Dacă considerăm că sintagma calificativă este o apoziție, trebuie să presupunem că două enunțuri cu aceeași termeni, care diferă doar prin acord, au o structură sintactică diferită. Un enunț este cu subiect neexprimat și apoziție (prostul de mine), ca în (152a), dacă acordul nu se face la persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o apoziție sau o secvență incidentă. Dacă considerăm că sintagma calificativă este o apoziție, trebuie să presupunem că două enunțuri cu aceeași termeni, care diferă doar prin acord, au o structură sintactică diferită. Un enunț este cu subiect neexprimat și apoziție (prostul de mine), ca în (152a), dacă acordul nu se face la persoana a III-a. Enunțul în care verbul este la persoana a III-a are subiect exprimat, sintagma prostul de mine, ca în 152b: (152) a. Eu, prostul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Organizației de Tineret din P.D.L. este un politician neconvingător / va candida la alegerile europarlamentare. (Ioana Popescu este secretarul general al Organizației de Tineret din P.D.L.) Exemplul (123) are două lecturi, după cum sau N2 este interpretat ca: - disjuncție exclusivă (doi referenți); - apoziție (un referent). Între conjuncția și cu lectură monoreferențială și conjuncția sau cu lectură monoreferențială există numeroase diferențe. De exemplu, sau monoreferențial nu poate fi înlocuit cu și în exemplul (123): (123) b. *Ioana Popescu și secretarul general al Organizației de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de la tipul B), relația dintre ei este una de coordonare. Suprapunerea nu este exactă, totuși. În enumerări, relația dintre termenii juxtapuși este clar una de coordonare. Mai dificil de încadrat sunt extinderile și corectările. Corectările ar putea fi încadrate la apoziții, deoarece avem a face cu un singur referent. Faptul că între cei doi termeni ai unei corectări se pot intercala aceleași elemente care funcționează ca apozeme este un argument în plus: (167) O fetiță de 15 ani, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea interpretării drept conjuncție, dar există și adverbe cu o topică fixă. Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin primul termen" (GALR, II: 620), putem considera că relația dintre sintagma reparatoare și primul termen juxtapus nu este una apozitivă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive exclusive, cei doi termeni se exclud, numai unul îndeplinește acțiunea exprimată de predicat, însă cei doi termeni au acces egal la predicație, ceea ce nu se întâmplă cu termenii unei corectări. Coordonarea și apoziția sunt fenomene sintactice, semantice și pragmatice, pe când corectarea este un fenomen discursiv, ține de producerea mesajului. Relația dintre termenii unei corectări este specifică registrului oral spontan. Caracteristicile enumerate mai sus ne ajută și să delimităm mai bine corectările de extinderi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un fenomen discursiv, ține de producerea mesajului. Relația dintre termenii unei corectări este specifică registrului oral spontan. Caracteristicile enumerate mai sus ne ajută și să delimităm mai bine corectările de extinderi. Extinderile pot fi încadrate și la coordonări, și la apoziții. Acordul predicatului ar putea fi un test pentru a determina numărul referenților implicați și tipul de relație dintre termenii juxtapuși. Acordul la singular favorizează interpretarea ca relație apozitivă, acordul la plural favorizează interpretarea ca relație de coordonare: (169) a. Pedepsirea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
170) a. Însuflețirea, avântul îi reveniră. (I. Agârbiceanu, Arhanghelii, apud Gruiță, 1981: 89) b. Îndoiala, nesiguranța, probabilitatea este exprimată de cele mai multe ori cu ajutorul prezumtivului. (GA2, apud Gruiță. 1981: 89). Acordul la singular nu este un argument incontestabil în favoarea interpretării ca apoziție. Nu există o suprapunere perfectă coordonare - acord la plural, apoziție - acord la singular. Există sintagme coordonate legate prin și care permit acordul predicatului la singular, în ordinea SVO: (171) a. Isteria și fanatismul s-a propagat și în rândul fanilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Gruiță, 1981: 89) b. Îndoiala, nesiguranța, probabilitatea este exprimată de cele mai multe ori cu ajutorul prezumtivului. (GA2, apud Gruiță. 1981: 89). Acordul la singular nu este un argument incontestabil în favoarea interpretării ca apoziție. Nu există o suprapunere perfectă coordonare - acord la plural, apoziție - acord la singular. Există sintagme coordonate legate prin și care permit acordul predicatului la singular, în ordinea SVO: (171) a. Isteria și fanatismul s-a propagat și în rândul fanilor. (Realitatea TV) b. Nu cred că scrâșnitul din dinți și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.1.1.) Motivele pentru care acordul se face la singular sunt diverse, unele fiind de natură semantică. În general, se oferă explicația că cei doi termeni coordonați formează o unitate semantică, un bloc semantic (GALR, II: 365). Dar și apoziția și baza sa formează o unitate semantică, referențială. Nici semantica nu poate furniza întotdeauna argumente pentru încadrarea la coordonare sau la apoziție. În unele structuri termenii unei relații apozitive pot fi legați și prin coordonare, acordul făcându-se tot la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
explicația că cei doi termeni coordonați formează o unitate semantică, un bloc semantic (GALR, II: 365). Dar și apoziția și baza sa formează o unitate semantică, referențială. Nici semantica nu poate furniza întotdeauna argumente pentru încadrarea la coordonare sau la apoziție. În unele structuri termenii unei relații apozitive pot fi legați și prin coordonare, acordul făcându-se tot la singular (pentru că termenii coordonați formează un bloc semantic)133: (172) a. Violența, agresivitatea, l-a caracterizat dintotdeauna. b. Violența și agresivitatea l-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau echivalenți semantic are o valoare stilistică, de reliefare, de insistență. Substantivele însuflețire și avânt pot fi considerate sinonime. Enunțul (170)a de mai sus este corect și cu acordul la singular, iar substantivul avântul ar putea fi interpretat ca apoziție: (173) Însuflețirea, avântul îi reveni. Dacă acordul se face la plural, nu mai putem considera că avem a face cu o relație apozitivă. Prin urmare, extinderile care impun acordul predicatului la singular permit două interpretări: ca sintagme coordonate sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
173) Însuflețirea, avântul îi reveni. Dacă acordul se face la plural, nu mai putem considera că avem a face cu o relație apozitivă. Prin urmare, extinderile care impun acordul predicatului la singular permit două interpretări: ca sintagme coordonate sau cu apoziție. Tipul C poate fi încadrat la fenomene specifice producerii mesajului oral spontan, apariția sa fiind favorizată de neanticiparea mentală a mesajului. Tipurile A și B se întâlnesc atât în registrul oral, cât și în registrul scris, neavând a face cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Je le vois Pierre. Această ipoteză nu este aplicabilă la limbile cu dublare, deoarece argumentul este complementul (iar argumentele sunt unice). Dacă argumentul ar fi pronumele clitic, nu este clar ce analiză am putea propune pentru complement. Poate aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele clitic trebuie să fie prezent în multe contexte în care nominalul poate lipsi. (ii) Jaeggli (1982, 1986) a susținut că pronumele clitic nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
elevii s-au adunat în hol, dar *Băiatul și fata s-au adunat în hol, *Ion și Andreea s-au strâns în fața clădirii. 94 Propoziția este corectă dacă se face o pauză înainte de sintagma coordonată, aceasta fiind interpretată ca o apoziție, nu ca un subiect postverbal: Este un cuplu frumos, Ion și Maria. 95 Predicatele reciproce pot fi verbe (intrinsec reciproce - a se asemăna, a coexista - sau contextual reciproce - a se saluta, a-și zâmbi), adjective (intrinsec reciproce - adiacent, asemănător, coexistent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se acordă să fie de tip morfosintactic, formal, nu semantico-referențial. În sprijinul acestei afirmației stau și exemplele cu substantive colective: *niște mulțime, *niște armată, *niște tineret, *niște grămadă de oameni etc. 141 Vezi 3.3. Numeralul. 142 Spre deosebire de exemplele cu apoziție / atribut izolat: Au venit mai mulți să viziteze apartamentul. Doi, băiat și fată, au vrut să îl cumpere. 143 Totuși, se pot imagina și contexte mai largi în care lectura de tip distributiv să fie posibilă: În seara asta o să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ineditul viziunii poetice se evidențiază chiar din titlu, care pune semnul identității între iubire și superba sălbăticiune. Analogia între sentimentul abstract și simbolul concret este uluitoare, fiindcă anulează opoziții multiple: imaterial/material, uman/nonuman, subiectiv/obiectiv, interior/exterior, abstract/concret. Apoziția de intitulare creează astfel o metaforă simbol pe care se structurează întreaga viziune poetică. Identitatea iubire- leoaică reliefează perfect mecanismul neomoder nist al construirii imaginarului poetic. Sentimentul erotic este obiectivat, proiectat în afară, materializat, corporalizat, ca o realitate palpabilă, copleșitoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază. Din această categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosite sînt parantezele drepte, între care se cuprinde un adaos făcut într-un text citat sau transcrierea fonetică a cuvintelor și grafemelor. Parantezele unghiulare se apropie însă prin funcții de ghilimele, iar parantezele liniare au rolul virgulelor care separă o apoziție, un element incident sau un alt determinant facultativ. Izolarea unui adaos prin parantezele tipografice este avută în vedere uneori și în vorbire, atunci cînd se fac mențiuni precum spun asta în paranteză, deschid acum o paranteză. Din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relație determinată între două sau mai multe entități. Definite astfel, predicatele semantice se suprapun parțial ca realizare morfologică cu clasa verbelor, la care se adaugă adjectivele (cu funcția de nume predicativ), substantivele (cu funcția de nume predicativ, predicativ suplimentar și apoziție), unele adverbe - relaționale (asemenea, aproape, departe, alături) și modalizatoare (desigur, firește) și clasa prepozițiilor. V. predicație, predicativitate COSERIU 1992; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; GA 2005. RN PREDICAȚIE. Accepțiile termenului predicație diferă în funcție de domeniul cunoașterii în care își găsește aplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]