376 matches
-
sculat și m-am apropiat de mare. Era acum rece ca gheața, ceea ce mi s-a părut cu totul de neînțeles.” (O. Paler) • pauza; însoțește elementul de relație ceea ce; • topica; propoziția apozitivă este totdeauna termenul secund în desfășurarea relației de apoziție. Prin această complementaritate, apoziția se distinge de alte funcții realizate propozițional, introduse în frază prin pronumele relativ compus ceea ce: • apozitivă: S-au întâmplat în dimineața aceea lucruri incredibile, cu mult sub limita umanului, ceea ce nu va putea uita niciodată. • subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apropiat de mare. Era acum rece ca gheața, ceea ce mi s-a părut cu totul de neînțeles.” (O. Paler) • pauza; însoțește elementul de relație ceea ce; • topica; propoziția apozitivă este totdeauna termenul secund în desfășurarea relației de apoziție. Prin această complementaritate, apoziția se distinge de alte funcții realizate propozițional, introduse în frază prin pronumele relativ compus ceea ce: • apozitivă: S-au întâmplat în dimineața aceea lucruri incredibile, cu mult sub limita umanului, ceea ce nu va putea uita niciodată. • subiect propozițional: Ceea ce s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structură, V. Guțu-Romalo (lucr. cit., pp. 36-45) identifică două mari categorii: de dependență și de nondependență. În prima categorie este situată și relația de interdependență (numită și dependență bilaterală), iar cea de a doua categorie cuprinde relațiile de coordonare și apoziția (numită relație de echivalență). Iorgu Iordan și Vladimir Robu (Limba română contemporană, București, E.D.P. 1978, pp.553-558) grupează diferitele relații sintactice în trei tipuri principale: nondependență (care include coordonarea și apoziția), dependență și interdependență (în care, în afara relației subiect-predicat, se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de a doua categorie cuprinde relațiile de coordonare și apoziția (numită relație de echivalență). Iorgu Iordan și Vladimir Robu (Limba română contemporană, București, E.D.P. 1978, pp.553-558) grupează diferitele relații sintactice în trei tipuri principale: nondependență (care include coordonarea și apoziția), dependență și interdependență (în care, în afara relației subiect-predicat, se include și relația de incidență, sub denumirea de relație de interdependență bilaterală mediată). 6. Condiționări identificabile, în interpretarea gramaticală a enunțului, prin testul omiterii (Cf. și V. Guțu-Romalo, lucr. cit., p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mircea la meci”, doi termeni (aici pronumele l și substantivul Mircea) trimit spre același obiect din realitatea extralingvistică, V.Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 45) consideră „dubla exprimare a unei funcții sintactice un caz special al relației de echivalență (= relației de apoziție). Între unele cazuri de „dublă realizare” a unei funcții sintactice și relația de apoziție există similitudini, dar acestea privesc numai planul semantic. În planul expresiei, identitatea relației de apoziție are mărci distincte: pauza, adverbele adică, anume, aspect asupra căruia autoarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiect din realitatea extralingvistică, V.Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 45) consideră „dubla exprimare a unei funcții sintactice un caz special al relației de echivalență (= relației de apoziție). Între unele cazuri de „dublă realizare” a unei funcții sintactice și relația de apoziție există similitudini, dar acestea privesc numai planul semantic. În planul expresiei, identitatea relației de apoziție are mărci distincte: pauza, adverbele adică, anume, aspect asupra căruia autoarea atrage, de altfel, atenția. 11. Autonomia acestor enunțuri are caracter relativ și trebuie înțeleasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții sintactice un caz special al relației de echivalență (= relației de apoziție). Între unele cazuri de „dublă realizare” a unei funcții sintactice și relația de apoziție există similitudini, dar acestea privesc numai planul semantic. În planul expresiei, identitatea relației de apoziție are mărci distincte: pauza, adverbele adică, anume, aspect asupra căruia autoarea atrage, de altfel, atenția. 11. Autonomia acestor enunțuri are caracter relativ și trebuie înțeleasă dintr-o perspectivă strict sintactică. Altfel, d.p.d.v. semantic, unii constituenți pot cere, pentru înțelegerea exactă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regent; articularea cu articol hotărât și dezvoltarea funcției de atribut sunt două modalități simultane și interferente de individualizare a sferei semantice a substantivului regent. 43. Categoria atributului în nominativ este individualizată în mod argumentat de M. Mitran în articolul Despre apoziție și raportul apozitiv, LR, 1963, nr. 1. G.A. și alte lucrări de gramatică interpretează atributul în nominativ, expresie a denumirii, profesiunii, poziției sociale etc., ca atribut substantival apozițional. Noua ediție a Gramaticii Academiei interpretează, însă, aceste structuri (profesorul Popescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
moderne, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 146. 53. Ibidem 54. M. Avram, Despre corespondența dintre propozițiile subordonate și părțile de propoziție, SG, I, pp. 141-164. 55. Finuța Dan, Propoziția apozitivă, LR X, 1961, nr. 4, pp. 312-316; M. Mitran, Despre apoziția și raportul apozitiv, L.R., XII, 1963, nr. 4, pp. 36-45; Ecat. Teodorescu, Curs de sintaxa limbii române (lit.), 1973, p. 73 ș.u. RELAȚIA DE APOZIȚIE 56. Cf. și L. Tesnière, Élémentes de syntaxe structurale, Paris, 1966. 57. Această interpretare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Finuța Dan, Propoziția apozitivă, LR X, 1961, nr. 4, pp. 312-316; M. Mitran, Despre apoziția și raportul apozitiv, L.R., XII, 1963, nr. 4, pp. 36-45; Ecat. Teodorescu, Curs de sintaxa limbii române (lit.), 1973, p. 73 ș.u. RELAȚIA DE APOZIȚIE 56. Cf. și L. Tesnière, Élémentes de syntaxe structurale, Paris, 1966. 57. Această interpretare în L. Bloomfield, Le langage, Paris, 1970, p. 176, V. Guțu-Romalo, lucr. cit., p. 43, Ecat. Teodorescu, Curs de sintaxa limbii române (litografiat), Iași, 1973, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
93 ș.u., I. Iordan și Vl. Robu, lucr. cit., pp. 556, 632 ș.u. (ca o variantă a relației de nondependență). 58. L. Bloomfield distinge în mod explicit echivalența semantică (prin care este caracterizată cel mai adesea relația de apoziție în lingvistica românească) de echivalența gramaticală, aceasta fiind adevărata natură a relației apozitive: „Se utilizează termenul de apoziție când două forme asociate prin parataxă sunt gramatical dar nu și semantic echivalente.” (p. 176). În același sens, I. Iordan și Vl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a relației de nondependență). 58. L. Bloomfield distinge în mod explicit echivalența semantică (prin care este caracterizată cel mai adesea relația de apoziție în lingvistica românească) de echivalența gramaticală, aceasta fiind adevărata natură a relației apozitive: „Se utilizează termenul de apoziție când două forme asociate prin parataxă sunt gramatical dar nu și semantic echivalente.” (p. 176). În același sens, I. Iordan și Vl. Robu vorbesc de echivalență structurală (lucr. cit., p. 632) 59. Cf. Ecat. Teodorescu, Curs..., p. 94. 60. Considerând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când două forme asociate prin parataxă sunt gramatical dar nu și semantic echivalente.” (p. 176). În același sens, I. Iordan și Vl. Robu vorbesc de echivalență structurală (lucr. cit., p. 632) 59. Cf. Ecat. Teodorescu, Curs..., p. 94. 60. Considerând apoziția (apozitiva) termenul al doilea al unei variante a raportului de coordonare, V. Hodiș interpretează (st. citat) sintagma apozitivă ca „funcție sintactică (...) multiplă exprimată prin doi sau mai mulți termeni în raport apozitiv” (CL, 1966, nr. 1, p. 55). Cu această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a raportului de coordonare, V. Hodiș interpretează (st. citat) sintagma apozitivă ca „funcție sintactică (...) multiplă exprimată prin doi sau mai mulți termeni în raport apozitiv” (CL, 1966, nr. 1, p. 55). Cu această înțelegere, autorul realizează un inventar bogat de „apoziții ale părților de propoziție”, „apoziții ale propozițiilor” (CL, 1966, nr. 1), „apozitive ale părților de propoziție”, „apozitive ale propozițiilor” (CL, 1967, nr. 2). Ecat. Teodorescu, oprindu-se (Propoziția subiectivă, p. 102, ș.u.) la enunțuri de tipul „Cine se scoală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Hodiș interpretează (st. citat) sintagma apozitivă ca „funcție sintactică (...) multiplă exprimată prin doi sau mai mulți termeni în raport apozitiv” (CL, 1966, nr. 1, p. 55). Cu această înțelegere, autorul realizează un inventar bogat de „apoziții ale părților de propoziție”, „apoziții ale propozițiilor” (CL, 1966, nr. 1), „apozitive ale părților de propoziție”, „apozitive ale propozițiilor” (CL, 1967, nr. 2). Ecat. Teodorescu, oprindu-se (Propoziția subiectivă, p. 102, ș.u.) la enunțuri de tipul „Cine se scoală mai de dimineață, acela e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
independente posterior de cuspa dreaptă a valvei aortice. Fiecare cuspă a valvelor semilunare aortice prezintă o margine liberă numită lunulă centrată de o proeminență nodulară numită nodulul lui Arantius. Valva semilunară pulmonară prezintă noduli similari care întăresc porțiunea centrală de apoziție a cuspelor în timpul diastolei. Există lunule adiacente interconectate prin comisuri ce asigură scheletul fibros al marginilor cuspale. * Joncțiunea atrioventriculară Din perspectivă atrială joncțiunea atrioventriculară definește un complex structural anatomic format din următoarele entități: valva aortică, valvă mitrală, valvă tricuspidă, artere
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cu reconstrucția nervului facial [15]. Deoarece chiar și în cazurile în care mai mult de 50% din nerv este păstrat, rezultatele funcționale sunt foarte slabe, reconstrucția imediată a nervului facial trebuie avută în vedere. Indiferent de tehnica de microreconstrucție folosită, apoziție și sutură termino-terminală sau cu grefă interpusă din nerv sural, rezultatele sunt similare, singurul factor determinant fiind durata preoperatorie a parezei facial [10]. La o durată a paraliziei mai mare de doi ani, reconstrucția nu este indicată. Chiar și în
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
care califică plasat în incidentă ("copilul!") este atribuit locutorului citat; el marchează o abatere de la discursul indirect, conducând la discursul indirect liber care urmează. Vom nota că fraza "o ciudățenie (...) ca o capră" ar putea fi interpretată chiar ca o apoziție la fraza precedentă, și nu ca un discurs indirect liber. În mod vădit, autorul este preocupat să redea turnurile, ethosul locutorului din vorbele citate și nu mai amestecă formele de discurs raportat. În cele două exemple de mai sus, există
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
maniera discursului indirect liber ("Ele ar fi fost... numele"), fără să se rupă de discursul indirect. De fapt, discursul indirect este intermediar între discursul indirect obișnuit și discursul indirect liber: completivele sunt separate de verbul de vorbire ("spune"), oarecum în apoziție față de grupul nominal "minciuni". Se întâmplă chiar să avem de-a face cu fragmente a căror construcție este clar hibridă; astfel, în acest fragment de Barbey d'Aurevilly în care un notar normand povestește ce i s-a întâmplat unui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
factură clasică în care informațiile sunt introduse progresiv. Personajul este prezentat ca într-un film "peplum", filmat cu o cameră care, înainte de a trece la detalii, încadrează subiectul care înaintează în decor. Salammbô este mai întâi "o femeie" și doar apoziția "fiica lui Hamilcar" permite o identificare. Plasând un grup nominal în apoziția altuia, coreferința lor apare ipso facto ca o reamintire, oarecum laterală, fără a o explicita. Presupunând că cititorul știe cine este Hamilcar, asocierea se face imediat. "O femeie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
într-un film "peplum", filmat cu o cameră care, înainte de a trece la detalii, încadrează subiectul care înaintează în decor. Salammbô este mai întâi "o femeie" și doar apoziția "fiica lui Hamilcar" permite o identificare. Plasând un grup nominal în apoziția altuia, coreferința lor apare ipso facto ca o reamintire, oarecum laterală, fără a o explicita. Presupunând că cititorul știe cine este Hamilcar, asocierea se face imediat. "O femeie" este reluat printr-o serie de anafore pronominale ("ea..."), apoi apare ca
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-i duc nițeluș și bunicii, care-i bolnavă și slăbită, să mănânce și ea, ca să-și mai vină în puteri." (Frații Grimm, Scufița Roșie); * raportul de incidență: "Voi purta rochia de catifea roșie, spuse sora cea mare." (Charles Perrault, Cenușăreasa); * apoziție: "Eu sunt, Scufița Roșie, și-ți aduc cozonac și-o sticlă de vin." (Frații Grimm, Scufița Roșie); * construcții eliptice: "Și partea asta, a mea!" (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul); * construcții repetitive: "A fost odată un împărat mare, mare..." (Barbu Ștefănescu Delavrancea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
reperabile: * la nivel fonetic/ fonologic: sunetul Φ din cuvântul sufleur, sunetul ü din cuvântul tul etc.; * la nivel lexical: hamburger, mouse, reverie, a face knock-out etc.; * la nivel morfologic: terminația a în cuvinte precum coca-cola, agora etc.; * la nivel sintactic: apoziția în nominativ (în locul structurilor cu genitivul, specifice limbii române) Bulevardul Ștefan cel Mare (< Bulevardul lui Ștefan cel Mare). Familia lexicală a unui cuvânt (Zugun, 2000, p. 154) cuprinde toate unitățile lexicale formate de la cuvântul respectiv, constituit în cuvânt de bază
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
conform planului inițial. (substantiv în cazul dativ); * atribut substantival genitival: Cadoul bunicilor a fost cel mai inspirat.; * atribut substantival prepozițional: Volumul de poezii era preferatul lui.; Lupta împotriva nedreptății îi dă curaj.; Reușita multumită ajutorului primit de la prieteni îl bucura.; * apoziție 91: Ea, mama, te sprijină necondiționat. (substantiv în cazul nominativ); Pe ea, pe mama, o ai mereu în suflet. (substantiv în cazul acuzativ); Volumul este al dumneaei, al mătușii. (substantiv în cazul genitiv); Celuilalt, copilului din banca întâi, i s-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în cazul nominativ); Hotărârea este a amândurora. (numeral în cazul genitiv); Cărțile sunt pentru o treime dintre elevii clasei. (numeral în cazul acuzativ); Au fost doi arhitecți care au lucrat, iar reușita construcției este grație amândurora. (numeral în cazul dativ); * apoziție: El, al doilea din rând, va fi perechea ta în acest joc. (numeral în cazul nominativ); A lăudat-o tocmai pe ea, pe a doua dintre intervievate. (numeral în cazul acuzativ); Părerea ei, a celei de-a doua dintre invitate
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]