73,900 matches
-
jucăușă. Era un teren pe care paradoxul putea executa tumbe. Oscar Wilde socotea că ar fi absurd a-i diviza pe oameni în "buni" și "răi", indivizii putînd fi doar "fermecători" sau "plicticoși". Iar Paul Valéry cocheta cu definiția moralei, apreciind-o drept "un fel de artă a suprimării dorințelor, a posibilității de slăbire a gîndurilor, de a face ce nu place, de a nu face ceea ce place". Relaxări ale unei lumi rezonabil așezate! La noi, jocul de-a morala a
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
interlocutori ai mei, nu puțini, pe această temă, înclin să cred că dacă evreii consideră în general inacceptabilă analogia (sau însăși comparația) dintre tragedia Holocaustului și aceea a Gulagului, este în bună măsură din rațiuni pragmatice mai degrabă decît teoretice, apreciindu-se cu dreptate sau fără, că aceasta ar urmări sau ar duce în mod implicit la minimalizarea primei, că ar da în mod practic "apă la moară" negaționiștilor Holocaustului din România. în spatele acestor poncife se află, cred, în primul rînd
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Marius Chivu Era întuneric, dar simțeam că ușa e mai aproape decât apreciam în acel moment. Am întins brațul și am pipăit-o. S-a deschis de la sine cu scârțăitul metalic binecunoscut. În bibliotecă, lumina roșiatică difuză amesteca fumul într-o inefabilă perdea. Un patefon îndepărtat răspândea întrerupt și cam hârâit ceva din
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
și de imaginea românului în lume, mereu evităm să discutăm despre acest lucru. Nu este una favorabilă. Mulți concetățeni, indiferent de etnie, au făcut prăpăd pe unde au trecut. În general, mai nimeni nu are vorbe bune despre români. Sînt apreciați programatorii și, oarecum, asistenții medicali, angajați pentru a îngriji muribunzi, măcelarii dispuși să muncească în camere frigorifice... Necalificații, pentru culesul căpșunelor, măslinelor, gunoaielor. Ce poate să scrie interesant un autor care vine dintr-o astfel de țară? se întreabă, firesc
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
în curenții ce parcă mă purtau în palmă, lunecam lin, în desăvârșita derâdere a legii gravitației. La jumătate drum spre sol mai aruncai o privire în sus: un șir sinuos de autobuze se pierdea în văzduhuri la altitudini imposibil de apreciat. Inima-mi bătea cu putere sub plicul care, încălzit, foșnea ușor. După mirosul reavăn al bulgărilor de pământ pe care-mi puneam tălpile goale, înțelesei că mă aflam în patrie, undeva prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
apărut anul trecut la Editura Humanitas în traducerea Monei Țepeneag, beneficiind de o ilustrare fotografică mult mai bogată decît ediția franceză. Astfel, având acum în față ambele ediții, putem să deslușim mai bine intențiile autoarei și, în același timp, să apreciem posibilele efecte ale demersului său. În Franța, volumul semnat de Marie-France Ionesco a fost lansat la Paris, în transmisiune directă pe Radio France Culture, cu ocazia unei dezbateri publice organizată pe 19 octombrie la El Sur și consacrată teatrului lui
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
fasciste? Pentru a răspunde detractorilor, Marie-France Ionesco a scris un fel de scrisoare de dragoste, dar și de punere la punct. Mai mult decât o hagiografie, este vorba de un eseu despre marele dramaturg, despre care se spune că nu aprecia o operă decât în funcție de Ťgradul de demonismť pe care îl conținea. Să fie vorba de o provocare? În momentul de față, când noile montări cu Regele moare și Rinocerii reprezintă adevărate triumfuri ale sezonului teatral, este salutară apariția acestui mic
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
non troppo de I. Minulescu și Meșterul Manole de Oct. Goga. Mai ales ultima piesă, a cărei premieră a avut loc în cadrul sărbătorilor oficiale de 9 mai, în 1934, a trezit în rândurile publicului slovac un ecou deosebit de favorabil, criticii apreciind atât surprinderea atmosferei din înalta societate, cât și frumusețea limbajului poetic. În aceeași perioadă, unii traducători încep să se orienteze spre literatura modernistă, mai "sincronizată" cu cea din Europa de Vest: așa, de exemplu, o reprezentantă a generației tinere Zuzka Dovalová vine
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
romanului tezist al lui M. Sadoveanu, Mitrea Cocor este publicat și la Bratislava, în limba slovacă. De un ecou mai favorabil se bucură însă romanul Desculț de Z. Stancu (tradus cu măiestrie de J. Hu�ková), în care cititorii slovaci apreciază expresivitatea realistă mereu confruntată cu incantații lirice - tendință existentă și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
a eroului cu indubitabil iz autobiografic și limbajul livresc de care face uz. O comparație plasticizează neajunsul astfel: "un fel de a vorbi sentențioas-pedant, care seamănă cu vorbirea adevărată ca o sonată cu un exercițiu Ťscolasticť din metoda de vioară". Apreciat sub raportul realizării fabuloase, al unei "halimale brăilene și bărăgănene", aduse "la zi" prin ambiția naratorului actual, "chinuit de-a scrie roman", Fănuș Neagu e, în optica lui Cornel Regman, un talent "mai ales de ordinul irepresibilei nevoi de expresie
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
primarul Rui Río, spre deosebire de Traian Băsescu, nu încurajează deloc lumea teatrală. Deci nu o sală plină, ci una cu oameni care iubesc teatrul. Nimeni nu a plecat la pauză, la 2 noaptea aplauzele nu mai conteneau. Actorii, obosiți, dar fericiți apreciau calitatea acestui public generos. Culeg câteva impresii din partea directorului José Luis Ferreira. "Oblomov este un mic diamant în acest festival. Tot ce am văzut aici m-a impresionat: un spectacol coerent, sensibil, bine construit. Dramatizarea după roman este foarte bună
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
polemică, ci dintr-o aspirație la obiectivitate, adică dintr-o umoare senină ce situează afirmația și negația pe un plan tensional al echivalenței. începem cu o opinie neortodoxă la o "capodoperă" ca și axiomatică precum Ion al lui Rebreanu, carte apreciată în epocă (o epocă ce nu s-a epuizat!), după cum precizează criticul, nu numai drept "simptomatică", ci și drept "providențială": "Dar prelungirea acestui statut dincolo de circumstanțele momentului nu-i conferă drepturi la admirația în perpetuitate a cititorului: o tot mai
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
cu înverșunare. Ciubik e de-al nostru. Ca întotdeauna. Turnătorul erudit dădea energic din mîini, descriindu-ne periferia Parisului, ultimele zile ale lui Nicolas de Staël. Prin fumegarea albăstruie, prin fum și prin cearta vocilor vanitoase, nu puteam să nu apreciez nesecata lui forță vorbăreață. Dar și ceilalți vorbeau. Ședeau pe scaune. Pe taburete. Pe dușumea. Parisul... Expozițiile americane... Buldozeriștii... Șelkov... Șemiakin... O sută de mii... Două sute de mii... (Noi, la timpul nostru, puneam jaloane, crestături în diamant: "Novîi mir"... Editare
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
întors pe dos buzunarele de la pantaloni și a scos de acolo niște hîrtii ferfenițite. Și cinci sute de ruble. - Parcă ăștia-s bani. Nici de amendă nu am! am rostit eu încet, în timp ce el lumina bancnota cu lanterna. Milițianul a apreciat asta (vocea mea). Pasămite, nu-i beat chiar de tot. Mi-a înapoiat bancnota. Dar tot învîrtea în mîini hîrtioarele mele care n-aveau nici o importanță: chitanța pentru lumina din apartamentul pe care-l păzeam, un bilet la trenul electric
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
înlăturarea inconsecvenței, soluția simplă ar fi redistribuirea materialului antologat în volumul III în compartimentele corespunzătoare din volumele IV-VII. Nici ediția din 2000 de Opere Ion Creangă (CXIX+1396 p.) nu este una fundamental nouă. Nu ar fi avut cum, dacă apreciem ediția critică Iorgu Iordan și Elisabeta Brâncuș, apărută în 1970 la Editura Minerva, ca una impecabilă filologic și științific. A fost de atunci de foarte multe ori reeditată. E un model de ediție cu adevărat critică: la 476 de pagini
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
Insulele Gran Canaria, iar compania mea a fost prezentă la Festivalul "George Enescu" din 1991. - Cum consideri tu această carte-document, ești mulțumit de modul în care ai colaborat cu scriitorul? - Consider că această carte este ruptă din inima mea și apreciez că autorul m-a înțeles atât de bine și a lucrat fructuos alături de mine, timp de patru ani, pentru elaborarea întregii lucrări. Cartea constituie pentru mine un adevărat document al unei vieți dedicate dansului.
Viață de balerin - interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/12684_a_14009]
-
acestuia. Aceste speculații aiuritoare au fost demontate la timpul lor de Z. Ornea și N. Manolescu, dar se vede că demersul lor critic nu a convins pe toată lumea. Mă aflu în dezacord cu C. Stănescu și în legătură cu felul în care apreciază "cazul Eugen Barbu". Adică al unui scriitor pe care îl consideră printre cei mai mari ai literaturii române, dar îi cam trece cu vederea plagiatul dovedit. Mai mult, vede în "solidarizarea contra acestui mare scriitor" un "pretext pentru a scoate
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
pur și simplu, a lăsat-o pe Martha așa... R.: Și ea ce a zis? M.D.: Nu știu ce a zis, a înghițit povestea.( Râde amuzată). R.: De obicei, în cărți, Martha este prezentată doar în ipostaza de prințesă frumoasă, deșteaptă, foarte apreciată în epocă de către personalități ale lumii literare și politice europene .Însă după toate aceste informații și după alte cercetări, îmi dau seama că și ea, ca toată lumea, a fost înainte de toate un om, cu bune și cu rele. M.D.: Sigur
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
există și autori necontaminați de împrumuturi, reprezentanți ai spiritului românesc. îi cita pe Filimon și pe Eminescu, apoi pe Arghezi. Admirația nețărmurită pe care tînărul Fundoianu o arăta talentului lui Arghezi e de nezdruncinat. Dar nu e singurul scriitor român apreciat de fugacele critic. Din numeroasele articole publicate în presă se pot desprinde și alte figuri de autori prețuiți pentru culoarea locală a scrisului lor. Creangă, de pildă. De altfel, după Imagini și cărți din Franța Fundoianu proiecta publicarea unui volum
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
ce i-a mutilat și scurtat viața, apare drept un critic acerb al acestuia, un critic cu atît mai demn de crezare cu cît s-a văzut prins în vălmășagul evenimentelor, cu cît, fără a fi fost, așa cum l-a apreciat în pripă cineva, "gînditorul marxist de extremă stîngă", a avut o vremelnică deschidere spre "extrema" în cauză, aidoma atîtor faimoși anticomuniști din Occident, de la André Gide la Henri Bernard-Lévy. în materia luxuriantă a consemnărilor sale, referitoare la nenumărate persoane, evenimente
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are celebritate, glorie și trecere la "publicul larg". M.I. e, pentru liceeni și gospodine, un anonim, îl apreciază doar cunoscătorii (adică filologii "rasați", care-l citesc pe Ezra Pound), optzeciștii (sau o parte a lor, cei care flutură stindardul postmodern) pentru care e un "guru", un inițiat. M.I. e un fel de vagabond în zdrențe textuale, vorbitor al
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
în acela al componentei Curții Supreme, ci și în planul relațiilor internaționale. Impactul său asupra istoriei americane și mondiale în secolul XX poate fi comparat doar cu acela al lui Frankin Delano Roosevelt (un președinte pe care Reagan l-a apreciat în tinerețea sa). Aparent detașat și neinteresat de detalii concrete, dispus să delege responsabilități, mai degrabă decît să le concentreze autocratic, Reagan a luat în serios ideologia. Lupta împotriva a ceea ce el a definit într-un celebru discurs la începutul
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
poetului, iar cîteva fotografii sprijină din plin ceea ce spun criticii în dreptunghiuri albastre, cu literă ceva mai răsărită decît aceea a poeziilor. În una dintre imagini, chiar Nicolae Manolescu îi înmînează ceva poetului, iar legenda acesteia spune textual: ,,N. Manolescu, apreciind opera lui C.M. Spiridon". Sigur că da! (Răspunsul tipic pe care îl primește cel care a văzut cum marmota învelea ciocolata în staniol.) Se pare că dl Spiridon îi înmînează dlui Manolescu premiul acordat de Convorbiri literare revistei România literară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
în perioada 1933-1934, "pentru PCR și israeliți", dar în anii 1947-1948 a apărat PN} și în anii 1953-1958 a ținut partea ordinelor călugărești persecutate. în calitate de teoretician, s-a disociat din capul locului de "revoluționarii de profesie", pe care i-a apreciat astfel: "Acești oameni sînt mai fugaci decît vîntul, mai impreciși decît coca, mai neașteptați decît hazardul și mai stupizi decît pietrele. Seamănă cu habotnicii, cu adventiștii, cu valdimiriștii, cu dogmaticii. Au dogme, intransigențe pe fleacuri și stele polare pe care
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
o explicație. în lipsa unor documente care să înlesnească interpretarea, se pot face cel mult speculații sau simple presupuneri ipotetice. Trebuie luate în considerare două momente: când i-a mărturisit Lovinescu lui Monda conținutul și modalitatea formală de structurare a Agendelor (apreciate de ultimul ca alcătuind un Jurnal), destinate de critic unei apariții postume? Și: când și-a notat autorul lui Trubendal cele declarate de Lovinescu? Este neîndoielnic că Monda nu inventă pur și simplu spusele lui Lovinescu și că acestea au
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]