289 matches
-
sistematic și obiectiv a unităților de semnificație și organizarea lor în ansambluri de orice dimensiune (de la sintagmă la text și dincolo de text, la cunoașterea comunităților culturale" Hénault: Vom numi acest demers care modifică înțelegerea faptelor de semnificație, structurînd modul de aprehensiune social al semnificației conștiință semiologică" Klinkenberg: "Această disciplină foarte generală care studiază obiectele (vestimentare, de mobilier, pictogramele, gesturile etc.) în măsura în care au sens...va fi semiotica; iar obiectul acestei discipline va fi modul în care sensul funcționează la oameni" 1.6
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
slabă" a rîde/a surîde). Descoperirea și dezvoltarea semioticii peirciene repre-zintă un cîștig epistemologic și metodologic indubitabil: textul ca hipersemn, abducția "tropism al spiritului către adevăr" ca tip valid de inferență alături de inducție și deducție, semioza infinită ca modalitate de aprehensiune a lumii ca totalitate sub semnul unor potențialități de dezvoltare. Semiotica nu este doar un simplu instrument noțional susceptibil să ne ajute în analiza diverselor semne care compun universul nostru social; devenim noi înșine locul și timpul în care se
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
poate merge de la o deficiență mentală lejeră (IQ = 65) până la o idioție profundă. După literatura de specialitate cei mai mulți mongoloidieni sunt în limita IQ = 35 - 50, dar se pot întâlni și cazuri de dezvoltare mentală normală. Dezvoltarea psihomotricității toate componentele stațiune, aprehensiune, mersul ca și toată gama de mișcări ale copilului cu maladia Down sunt întârziate ca apariție și cunosc un ritm de dezvoltare lent, la orice vârstă mongoloidianul este lent, apatic pasiv, poate sta ore întregi în aceeași poziție sau are
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
acesta capătă o șansă în plus regândirea legăturilor (formale) dintre filosofia lui Kant și cea a lui C. Rădulescu-Motru, ceea ce ne-am propus în această carte. I.2.b. Formula descriptivă a proiectului antropologic kantian "Eu sunt" constituie formula unei aprehensiuni de sine ("conștiință de sine", apercepție totodată empirică și transcendentală ?) care nu are nici poziția cartesianului "eu gândesc" (eu exist), ca un fel de axiomă într-un demers de legitimare a cunoașterii clare și distincte, nici pe aceea a formulei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fiind acest "eu sunt" de fiecare dată când "eu ajung" la o "intuiție" (intuiția posibilă potrivit lui Kant, adică una empirică, nu intelectuală). Desigur, "eu sunt" dă seama de unitatea omului ca subiect al cunoașterii, întâi, apoi, dată fiind originaritatea acestei aprehensiuni, de unitatea de "existență" umană ca atare. De altfel, omul poate fi totodată ființă rațională și ființă liberă numai ca unitate de existență; iar faptul acesta este întărit de Kant printr-un enunț care se află în planul "criticii facultății
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu un conformism prudent, procedeele expresive ale poeziei moderne, practică o lirică relativ „naivă”, artizanală, fără enormități, dar și fără sclipire, reușind să apară ca un fel de Panait Cerna întârziat. În mesajul lui se pot desluși o neliniște difuză, aprehensiunea - discret sugerată - a neîmplinirii, a senectuții, crâmpeie de revelații, de vaticinări ori imprecații (câteodată obscur-vindicative), plăcerea contemplației, uneori înfiorări convenționale pe teme istorice, considerații pe teme etice - totul schițat indecis și plat. Câteva caligrafieri intimiste nu sunt lipsite de oarece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
să conducă la o aproximare cât mai exactă a semnificațiilor încifrate în el: "Veghea lui Roderick Usher stabilește un raport între cel care o semnează [Ion Barbu] și valorile cosmologice și cognitive [s.n.] ale lui Edgar Poe"3. Platoniciana noastră aprehensiune față de înrâurirea fatidica a afirmațiilor poeților pare să mai dăinuie și, din această pricina, binevenită lămurire adusă de poet a rămas, de prea multă vreme, neverificata. "Veghea lui Roderick Usher" reprezintă, iar subtitlul ("parafrază") nu pare decât să întărească această
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
individuale și raportul acestora cu ființa celui care le-a trăit, este calea care ne conduce către înțelegerea „fenomenului omenesc” sub toate aspectele sale. Autorul citat, a numit această metodă „comprehensiunea hermeneutică” (hermeneutisches Verstehen). Prin aceasta se urmărește înțelegerea sau aprehensiunea trăirilor interioare, într-un dublu sens: „de la sensul trăirii la persoană” și „de la persoană la sensul trăirii”. Ceea ce rămâne în final, este cunoașterea intimă a trăirilor concepute în interior, precum și înțelegerea „momentelor centrale” ale ființei umane (H. Tellenbach). În felul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comportament de către bolnavi, lipsite de un substrat organic; c) simptome generale, mai mult sau mai puțin măsurabile, difuze, inconstante și incerte, rău sau deloc localizate. Din punct de vedere clinic, simptomele mai au și următoarele caracteristici: - se constată printr-o aprehensiune imediată; - se evidențiază prin referirea lor la normal sau la starea obișnuită de sănătate a individului; - sunt expresia unor schimbări de ordin spațial, temporal, calitativ sau succesiv, fiind corelate cu schema corporală și ca ideea de evoluție raportată la imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
teamă fără obiect, frica de un pericol imprecis. Aceste caracteristici disting anxietatea de teamă, care este o emoție analogă anxietății, dar legată de un pericol obiectiv și real. Această opoziție schematică face din teamă un sentiment comprehensibil pentru celălalt, pe când aprehensiunea anxietății îi apare ilogică, irațională și disproporționată în raport cu riscurile menționate de bolnav. Trebuie făcută diferența dintre „anxietate” și „angoasă”. Termenul de „anxietate” desemnează neliniștea, teama fără obiect precis; pe când cel de angoasă desemnează senzațiile fizice de constricție și de opresiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desuet romantică și mașinăria retorică. În Spre ziuă se distinge un halou de lirism autentic, susținut îndeosebi de toposul căminului, mai consistent în ultimul volum, În valuri. Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie aprehensiuni profunde. Sensibilitatea față de soarta oropsiților și de nedreptățile sociale, reală, nu izbutește să ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
oricărui sport. Cercetătorii din domeniile psihologiei sportului și a medicinii sportive, relatează că la ultimele ediții a Jocurilor Olimpice s-au înregistrat peste 150 de cazuri de tulburări anxioase. Anxietatea reprezintă o stare emoțională negativă caracterizată prin nervozitate, îngrijorare, teamă și aprehensiune care se asociază cu un nivel mai ridicat de activare a organismului.Această stare apare atunci când individul se îndoiește de eficiența mecanismelor de coping de care dispune pentru a face față situației stresante. Anxietatea poate fi descrisă ca semnificând modificări
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Vasile Septimiu Ormenişan, Cristina Ormenişan, Ioan Pop, Alexandru Mureşan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_807]
-
ce ar putea fi sau la ce-l fac să se gândească. Timpul, ca și numărul de răspunsuri este nelimitat. Deși planșele sunt prezentate subiectului în poziția standard, el este liber să la rotească. Răspunsurile sunt cotate în funcție de patru criterii: aprehensiunea, determinantul, conținutul și originalitatea sau banalitatea răspunsului. Pentru a ilustra modalitatea de cotare, vom opta pentru simbolurile folosite în limba franceză, care sunt mai frecvent întrebuințate în țara noastră. Tipul de aprehensiune se referă la atitudinea perceptivă, la modul de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
la rotească. Răspunsurile sunt cotate în funcție de patru criterii: aprehensiunea, determinantul, conținutul și originalitatea sau banalitatea răspunsului. Pentru a ilustra modalitatea de cotare, vom opta pentru simbolurile folosite în limba franceză, care sunt mai frecvent întrebuințate în țara noastră. Tipul de aprehensiune se referă la atitudinea perceptivă, la modul de receptare (globală sau fragmentară) a petei de cerneală. Dacă răspunsul se referă la pata în întregime, el va fi cotat prin simbolul G (global). Dacă se referă la un detaliu mai mare
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
își dădea seama perfect în secolul XVIII de caracterul "obiectivității". În Razon del gusto (Teatro critico universal, III, Madrid, Ediciones de "La Lectura", 1926) afirma disputabilitatea gustului, atunci însă când este "respectiv", adică relativ, întemeiat pe reacțiuni subiective: "temperament" și "aprehensiune". Admitea însă un unghi absolut, obiectiv, ridicat pe obiect: "En todos los géneros de bienes hay bondad absoluta y respectiva. Absoluta es aquella que se considera en el objeto prescindiendo de las circunstancias accidentales que hay de parte del sujeto
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
volumul nescris din "trilogia" lovinesciană: "romanul meu Bălăuca nu e un roman, ci două. Pur și simplu cum ar spune poetul meu cu expresia lui favorită. De aici greutatea gestației și refuzul organic al nașterii încă de la Karlsbad și toate aprehensiunile mele asupra părții a II-a a romanului. Totul pentru că erau gemeni și embrioanele trăiau în simbioză. Abia azi, ora 5, mi s-a luminat că primul roman se termină la Iași, pe peronul gării, după memorabilul apolog al lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o ofensivă constantă, și orice întârziere în a acționa împotriva lor ar însemna moarte moartea Poloniei socialiste. Ieri eforturile noastre colective au fost poate premature; astăzi ele sunt esențiale; și mâine ele vor fi deja tardive". Încheierea este ilustrativă pentru aprehensiunile liderului est-german: "Vă rugam, stimate Leonid Ilici, să înțelegeți temerile noastre extraordinare legate de situația din Polonia. Știm că și dumneavoastră împărtășiți aceste temeri" (Kramer: 1995, 124). Așa cum am menționat în primul capitol, RDG a fost cel mai fragil stat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1.1.b CVIM: "când regulile de drept internațional privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant", căci obiectul Convenției îl constituie tocmai stabilirea normelor conflictuale pentru lex venditionis. La Conferința diplomatică din 1985, mai mulți delegați și-au exprimat aprehensiunea că art.1.b riscă să înglobeze vânzări care nu sunt veritabil internaționale, unii propunând chiar suprimarea textului, dar fără succes; alte propuneri avansau numai variante ce se voiau mai clare și precise pentru sintagma "situații dând loc la un
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ca atare filosoful distinge între "adevărul empiric" și "adevărul transcendental"; ambele semnificative doar pentru logica transcendentală. Cel dintâi reprezintă, desigur, acordul dintre cunoștință (judecată) și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezintă, desigur, acordul dintre cunoștință (judecată) și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul empiric. Coincidența acestor două condiții reprezintă adevărul empiric. Nu toate conceptele au aceeași demnitate "critică", pentru Kant
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul empiric. Coincidența acestor două condiții reprezintă adevărul empiric. Nu toate conceptele au aceeași demnitate "critică", pentru Kant. Cum știm, categoriile constituie condiții ale sintezei empirice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul empiric. Coincidența acestor două condiții reprezintă adevărul empiric. Nu toate conceptele au aceeași demnitate "critică", pentru Kant. Cum știm, categoriile constituie condiții ale sintezei empirice, prin urmare, condiții de posibilitate a experienței; alături de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]