333 matches
-
cravata. Când am deschis ochii, era trecut de ora două după-amiază. Uitasem să atârn cartonașul cu „Nu deranjați“ la ușă și, ca atare, m-a trezit menajera când a venit să facă curat. Purta o bonetă albă și un șorț apretat, ceea ce-mi amintea de servitoarele de altădată. Eram Încă pe jumătate adormit și abia după ce-am auzit-o vorbind Într-o franceză de neînțeles pentru urechile mele mi-am adus aminte că mă aflam la Paris. Din spatele menajerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
până după miezul nopții, că atunci încuiem. Ne întâlnim în solarium pe la 12:30. Expresia ei se schimbă când mă văzu scoțând o bancnotă de cincizeci din portofel. Am băgat-o în buzunarul de la piept al uniformei ei albe și apretate. Ea o scoase de acolo: — Nu-i pot lua, zise. Nu trebuie să mi-i dați. I-am ținut pumnul închis, ca să o împiedic să-mi dea bancnota înapoi: — Ascultă la mine, nu e decât ceva care să te ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în ultima lor excursie la Milano — sclipeau. Era dichisit din cap până-n picioare, iar Leigh simți că îl urăște pentru asta. Cine naiba reușea să muncească o zi întreagă și să-și păstreze cravata așa curată sau cămașa atât de apretată? Cum era posibil să le potrivească așa de bine de fiecare dată, butonierele cu șosetele, pantofii cu servieta? — Bună, frumoaso, începusem să-mi fac griji. Îl sărută grăbită pe buze, dar se retrase înainte ca el să deschidă gura. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în avionul lui. Totuși, dacă Jazz venea cu noi, trebuia să-mi spăl păcatele cu o ținută de excepție demnă de un avion particular. Cu dureri de cap, mi-am tras pe mine cu grijă o rochie albă cu bretele, apretată. Mi-am pus sandalele aurii cu toc ortopedic și cerceii de aur și mi-am prins părul în coadă de cal cu eșarfa mea favorită de la Pucci. Apoi, m-am întins în pat cu o pungă de gheață pe unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
aranjată, să nu arate de parcă tocmai șezuse cineva pe ea și voia ca pernițele să fie înfoiate, dar nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu fața schimonosită de teamă. Era îngrozită și la gândul că unele dintre fetele pe care le invitase nu apar în fotografiile înrămate de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un recipient micuț din plastic, îl deschise și-mi dădu o pastilă portocalie. Am strecurat-o în gură și am înghițit-o cu o dușcă de apă. Curată binecuvântare, mi-am zis în timp ce mă întindeam la loc în așternuturile irlandeze apretate ale mamei. De-aș putea lua încă o pastilă de Ambien mâine dimineață, când mă scol. Ν —Poartă asta, mi-a ordonat Julie a doua zi, înmânându-mi o rochie de mătase roz-deschis, cu bordură de dantelă. Avea un șliț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de ales. Va trebui să încep să calc. Iau una dintre cămășile de deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să aibă gulerele prea apretate, mă atenționează Trish. Prea ce ? Mă uit în jur cu o privire hăituită și îmi cad ochii pe o sticlă cu eticheta Spray pentru apretat. — Am înțeles ! Înghit în sec, încercând să-mi ascund panica. Păi, cred că... am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorbească urgent. Ceva legat de afaceri ? Trish ridică din sprânceană către mine sugestiv - apoi face un pas înapoi. Și încremenesc de uimire. E Guy. Care se află în bucătăria lui Trish. În costumul său impecabil Jermyn Street, și cu manșete apretate. Mă uit la el, incapabilă să zic ceva, total bulversată. Judecând după expresia lui, și el e la fel de uluit. — O, Doamne, spune încet, mutându-și privirea de la uniforma mea la sucitor și la mâinile pline de făină. Chiar ești menajeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să apuce pâine și lapte. Fața de masă albă, apretată. Două cești aburinde. Surogat de cafea cu lapte. Surogat, cafeaua e departe, în Brazilia... Surogat de cafea și înlocuitor de lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele lui. Fapte condamnate, fapte pedepsite prin lege. Prin lege!...“ Ăsta era Titi, desigur, apretat și oblic, cu ochelarii lui delicați, argintii și chipul osos, electrizat. Tirbușonul Titi, cum i se mai spunea, mai puțin periculos, totuși, decât tăcutul și aparent tolerantul Gică Teodosiu, Grasul. Ambii treceau, senioriali, pe lângă frumușica Gina. Nu fiindcă nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungi, lungi, păroase. Ținuta de gală a lui conu’ Marga, când se punea în mare spectacol. Raglanul acela păros avea și un buzunar la piept, în stânga, sub rever, unde se afla nici mai mult, nici mai puțin decât batista albă, apretată a lui Bombonel, doctorul nebunilor. Leit doctorul! Marele Bazil era leit doctorul cel mic și grăsuț și delicat. Și zâmbea, scaraoțchi! Unde mai pui că zâmbea nătângul, să-ți înghețe sângele. Zâmbea cu toți dinții aceia perfecți, mari și galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în când, cu o fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți dinții aceia perfecți, mari și albi. ...Pe străzi, pustiu. La podețul de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit, de necrezut. Să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a spus că vom merge în excursie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pe rugul proletcultismului revigorat, pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de trei, ei, asta-i acum, ne certăm pentru un fleac, vă spun eu, de două ori, îngăimă nepotul morții cu gura plină de caramele, după care și-a luat cămașă albă de pe umeraș parcă-i tablă, așa-i de apretată pantalonii de cangar, călcați la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau cuverturi sintetice roz, de genul ălora care se fabricau pe când eram copil, prin anii șaptezeci. Și care nu semănau deloc cu cearșafurile irlandeze, albe și apretate, la care mă așteptasem. Trecând pe lângă pat, am auzit un pocnet înfundat, ca și când atmosfera ar fi fost încărcată cu electricitate, iar părul de pe picioare mi s-a ridicat instantaneu. O comodă albă, cu multe sertare, era înțesată de sticle pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
domnule ofițer! auzi el o voce din spate. Cu ce vă putem servi? Mirat, Cristi se întoarse să vadă cine vorbea. Un bărbat înalt, cu o pereche de pantaloni negri, cam strâmți după părerea lui și o cămașă albă bine apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întotdeauna de aici înainte prin trupul tău, va stinge focurile aprinse în carnea ta. nu uita însă lucrurile și ființele care sunt departe, nu uita de oștirile dușmanilor tăi, nu uita că prințesa ta strălucitoare te așteaptă cu grădinile proaspăt apretate ale dragostei ei. nouă în al treilea loc: urci un deal cu iarbă galbenă, apoi cobori o vale cu iarbă verde. tu ține drumul tău drept, nu poți să cobori o treaptă fără să urci o treaptă, e mai plăcut
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o fi lucrat la armonia asta, cum o fi fost posibilă dezvoltarea regnului vegetal până să se ajungă la specia baobabului-bătrân-capricios, fără de care dragostea nu ar fi putut deveni pură, fără de care nu ai fi putut să construiești cuibulețul tău apretat și frumos mirositor. șase în al patrulea loc: acum înțelegi foarte bine toate sensurile întâlnirii tale cu acest copac uriaș, rezistent și cu viață lungă. de aici, din grădina suspendată a dragostei tale, călătoresc, pe spinarea zveltă a khamsinului, prin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ahile, îți faci pedichiura cu coarne de pui de cărăbuș-hercule, îți vopsești unghiile cu eleganță dulceață de cireșe amare, te așezi pe carapacea de broscuță țestoasă de galapagos și aștepți să te usuci. pentru ca zeița chuang-mu să protejeze cuibul tău apretat trebuie ca prințul tău să fie sedus de picioarele tale. șase în al doilea loc: ai grijă acum de obrăjorii tăi, unge-i cu esență de rubin tetraedric, de pleoapele tale, topește peste ele o petală de petunie magică mov
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nici o celulă de limax-vinețiu-cu-guriță-cu-dinți nu a supraviețuit, nici o otravă nu și-a făcut efectul, nici un singuratic șașiu nu și-a atins scopul, conducătorii oștirilor dușmane sunt nervoși, spulberă generali, colonei, căpitani, tu te bucuri de eficiența strategică a cuibului tău apretat, după încă o victorie, binemeritată, îl aștepți pe prințul suflețelului tău, vestitul shangdi di liwu. bună dimineața ne trezim molatici în patul care miroase a tutunul pielii mele într-o altă zi, cu tensiune arterială de silabe, cu puls de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]