527 matches
-
concentrează și exprimă valorile morale. Ele fac parte, după I. Kant, din categoria ideilor transcendentale, În care sunt incluse următoarele tipuri: ideea psihologică referitoare la suflet, ideea cosmologică referitoare la lume și ideea teologică referitoare la Dumnezeu. Ele reprezintă categoriile apriorice ale rațiunii, Întrucât preced orice fel de act empiric. Ideile morale se suprapun peste valorile morale pe care le exprimă: ideea de bine, de datorie, de responsabilitate, toate având caracter de obligativitate pentru individ. Această obligativitate care Îi este impusă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
meu, dar cu prejudicierea celorlalți. Ideea morală impune onestitatea mijloacelor ei de realizare. Binele nu poate fi făcut decât sincer, deschis, dincolo de orice fel de interese personale, ca o datorie. Acest fapt demonstrează că ideea de Bine are un caracter aprioric, ea fiind preexistentă În conștiința persoanei, dincolo de orice experiență anterioară sau posterioară acesteia. Prin urmare, comiterea unui act care se abate de la legea morală este străin ideii morale de bine. El nu mai este un act de virtute, ci o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bine. El nu mai este un act de virtute, ci o manifestare a pervertirii naturii umane prin viciu. Putem trage de aici o concluzie interesantă și utilă. Dacă actele mele morale au la baza lor ideea de bine, de natură apriorică, rezultă că actele mele imorale, contrazicând ideea apriorică a binelui, provin din experiență, o experiență de care, deși eu sunt răspunzător, și-mi aparține, este totuși străină naturii mele, dar pe care eu o fac sub Îndemnul unor tendințe imorale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
virtute, ci o manifestare a pervertirii naturii umane prin viciu. Putem trage de aici o concluzie interesantă și utilă. Dacă actele mele morale au la baza lor ideea de bine, de natură apriorică, rezultă că actele mele imorale, contrazicând ideea apriorică a binelui, provin din experiență, o experiență de care, deși eu sunt răspunzător, și-mi aparține, este totuși străină naturii mele, dar pe care eu o fac sub Îndemnul unor tendințe imorale, perverse. Rezultă că natura umană devine imorală, perversă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihomorale sunt Întoarceri În trecut ale persoanei; ele mă Închid, În ceea ce privește perspectiva de Înaintare către viitor; tulburările psihomorale obligă persoana umană să trăiască Într-un prezent dat de alteralitatea sa interioară; tulburările psihomorale reprezintă astfel o Întoarcere conflictuală la categoriile apriorice ale unei conștiințe morale care judecă și pedepsește; acest fapt se explică prin aceea că imaginea de sine, ca Întindere și durată, reprezentând valoarea unei persoane, este aprioric fixată În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările psihomorale trebuie Înțelese
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca o datorie față de sine, neîndeplinită sau violată; nerespectarea datoriei față de actele sale, Îndreptată fie către sine, fie către alții, duce la o devalorizare a imaginii persoanei, ceea ce vine În conflict, În planul conștiinței morale, cu ceea ce este de fapt aprioric naturii acesteia, anterior oricărei alteralități; În felul acesta pusă problema, tulburările psihomorale ne apar ca niște conflicte morale interioare care, violând valoarea persoanei, au pervertit-o. Putem accepta, ca explicație, cele de mai sus, doar dacă le raportăm la interioritatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a minimalizării lui); − tăgăduirea victimei (ce-și merită soarta); − până la acuzarea acuzatorilor. În situații dificile de orientare socială, reprezentările permit a evalua avantajele și dezavantajele lor prin adoptarea de soluții comportamentale adecvate. În situații de devianță, normele infracționale devin repere apriorice de comportament din care se poate deduce motivul, nivelul de reprezentare și factorii ce dirijează comportamentul Într-un sens negativ. În concluzie, considerăm că reprezentările, ca patern-uri de comportament ce reglează relațiile interpersonale, au o aptitudine mai elastică, mai
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
a maltratării), autismul și schizofrenia o alterare a reprezentărilor despre sine și cu ceilalți. Reprezentarea relevă atât norme relaționale cât și patologice de comportament, În ele aflându-se baza neurobiologică a comportamentului. Reprezentările sunt deci categorii de scheme, constructe, prototipuri apriorice de răspuns comportamental, care capătă precizie În raport de cantitatea de informații primite, permițând adaptarea suplă la condiții de mediu pentru care organismul nu are soluții Înnăscute. Reprezentările se realizează ca stări mintale prin intenționalitate (fiind versiunea subiectivă a lor
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
el, întreaga megaparadigmă modernă ar fi dominată de conceptul abstract de ordine uniformă (uniform order) din care au fost derivate patru convingeri: a) orice schimbare este uniformă, incrementală și urmează o secvență liniară; b) pentru orice efect există o cauză apriorică și noi trăim într-un univers mecanic închis; c) timpul este cumulativ, liniar și secvențial; d) atomii individuali sunt aranjați în ordine liniară și formează blocuri mai mari. Aceste patru convingeri ar constitui baza „dreptei rațiuni” moderne și au fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără privare de libertate, cu executarea pedepsei în diferite întreprinderi risipite pe tot teritoriul țării (într-o formă intenționată de deportare). Procesul se dorește a fi unul public, având loc chiar în IABv, la 3 decembrie 1987. Sentințele fuseseră stabilite aprioric și comunicate completului de judecată: era vorba despre un proces înscenat, mascaradă (în 1987, nota bene, precum în 1950, de pildă), cu muncitori aprobați să participe în sală și cu securiști infiltrați masiv, cu „actori”, „regizori” și „scenografi”. S-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu este soluționată întotdeauna prin acumularea numărului de observații minim acceptabil din punct de vedere matematic. Dorim să fim siguri că tiparele pe care le discernem în date sunt reale și nu doar aparente. În mod obișnuit, cu cât incertitudinea apriorică față de constatările probabile este mai mare, cu atât trebuie să colectați mai multe date. Această regulă este importantă mai ales atunci când ne așteptăm să găsim o variație foarte mare în date, sau când avem de controlat foarte multe variabile din
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
un suflu Înnoitor și insurgent. Te somează la asta ambianța postrevoluționară a disciplinei și propria ta adeziune profesională. De aici, cum ziceam, nota autobiografică a textului. Această strategie culturală pare, poate, mai limpede acum. A-i conferi aparența unei adeziuni apriorice era singura rețetă rezonabilă de a livra un mesaj neortodox. Nu suntem aici În regimul negației apodictice, ci În acela al dubitației. Nu În cel al ,,luării În piept cu adversarul”, ci În acela, mai rafinat, al bulversării infailibilității sale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
puțin, conținutul revelației divine. Dacă metafizica s-a ocupat de întemeierea lucrurilor sub umbrela categoriei de necesitate, fenomenologia privilegiază posibilul par excellence. Pentru a ieși din orice constrângeri ideologice - legate fie de un pozitivism empirist, fie de un dogmatism religios aprioric (cum este noțiunea islamică de revelație) -, fenomenologia întreține cu teologia creștină un raport mult diferit de ceea ce acopereau, în perioada scolastică, noțiunile de theologia revelata și metaphysica specialis. „Paradoxul paradoxurilor” despre care vorbește tradiția patristică și pe care Jean-Luc Marion
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
neînțelegerii” în actul interpretativ printr-o critică a obiectivismului care limita fecunditatea cunoașterii teologice, literare sau artistice la cadrele paradigmei științifice a progresului. Prin circumscrierea simțului comun în sfera judecăților de gust care, la rândul lor, sunt ancorate în cadrele apriorice ale subiectivității, Kant anulase pretenția de adevăr a cunoașterii estetice și condamnase opera de artă la statutul de obiect. Pentru Gadamer, modelul interpretării va fi ilustrat cel mai bine de întâlnirea cu arta înțeleasă ca joc și sărbătoare, al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în zilele noastre Hayek, Robert Nozick, John Rawls și alți „liberali academici” (formula e peiorativă) trebuie abandonați, dimpreună cu eroarea lor teoretică fundamentală (atât de convingător criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan epistemologic, conflictul este între teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o temă pe care Maiorescu o va prezenta drept un punct de vedere privitor la structura reală a minții omenești, altfel spus ca o teză psihologică. Iată doar un pasaj semnificativ: Neapărat trebuie să venim atunci pe lume cu formele apriorice din noi, care să proiecteze, să aranjeze în spațiu și să rânduiască în timp toate imaginile, toate impresiile, toate formulele sub care înțelegem lumea noastră subiectivă... Dacă, dar, toate datele simțurilor sunt niște impresiuni subiective, dacă formulele de intuiție, spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cel mai fidel admirator și popularizator al filosofiei lui Kant nu ezita să afirme că nici una din încercările de distanțare categorică de concluziile filosofiei critice nu a fost încununată de succes. Prin urmare, filosofia kantiană poate fi socotită „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”20. Actualitatea rezultatelor filosofiei teoretice a gânditorului de la Königsberg era considerată una permanentă. Filosofia cunoașterii a lui Kant va fi caracterizată drept Noul Testament al gândirii moderne, care continuă, dar și modifică, Vechiul Testament cartezian 21. Iar în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
impregnată de setea de absolut. Prelegerile reafirmă un punct de vedere pe care Petrovici l-a formulat încă în 1924, și anume că filosofia lui Kant rămâne principalul sistem de referință în gândirea contemporană, cum scria el atunci „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”. Chiar dacă este vădită tendința profesorului de a amenda acea orientare transcendentală a filosofiei kantiene care conduce la contestarea hotărâtă a posibilității cunoașterii absolutului sau necondiționatului. Se mai poate observa că în prezentarea filosofiei practice a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se prăbușească. Nouă ni se pare că însuși motivul criticist, în ceea ce el are mai cristalin, reclamă o viguroasă depășire, nu numai o refacere a kantianismului.45 Spre deosebire de Petrovici, Florian nu va caracteriza, așadar, filosofia lui Kant drept „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”. Și, totuși, în scrierile sale prezentarea și discuția filosofiei lui Kant a atins poate cotele cele mai înalte din literatura publicată până în anii de după cel de-al doilea război mondial. Este ceea ce se poate vedea cel
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din perioada comunistă au funcționat drept rampe de lansare În sfera politică, după 1989. În cele din urmă, cea de-a treia secțiune se constituie Într-o investigare a mecanismelor, conducând la construirea unei cariere politice. Dat fiind faptul că aprioricul teoriilor conversiei elitelor constă În afirmarea importanței formelor de capital acumulate În perioada comunistă În construcția carierelor postcomuniste, ne vom Întreba În ce măsură trecutul comunist constituie o resursă strategică În selectarea și promovarea În funcții guvernamentale după 1989. Cu toate acestea
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
o femeie. Prin urmare, ei Înlocuiesc În evanghelie numele Mariei Magdalena cu formula, deopotrivă misterioasă și neutră, „ucenicul pe care Domnul l-a iubit”. Atât studiul lui De Boer, cât și cel al lui Jusino pleacă de la o schemă ideologică apriorică, formulabilă astfel: Maria Magdalena a devenit foarte curând după răstignire victima unui complot machist. Marginalizarea celei mai apropiate și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei Întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Încrederea, sperând că gestul va avea un efect pozitiv. De asemenea, atunci când Isus Își binecuvântează apostolii, El Îl binecuvântează automat și pe Iuda, Împărtășindu-i din puterea Lui sfântă. Origen tratează foarte serios „misterul Iuda”, nemulțumindu-se cu un verdict aprioric. Drama În care este implicat acest ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine În intenție). În 2001, Î.P.S. Bartolomeu Anania a publicat o altă diortosire a Bibliei făcută, se scrie pe o contrapagină, „după Septuaginta”. Desigur, am deschis noua versiune cu un freamăt de Încântare apriorică, sperând că voi găsi În sfîrșit un text În spiritul a ceea ce scrisesem În articolul din 1996. Or, compararea sumarului LXX (ediția Rahlfs) cu sumarul diortosirii Î.P.S. Bartolomeu Anania, apoi confruntarea atentă, rând cu rând, a Genezei LXX cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
psihomorale sunt Întoarceri În trecut ale persoanei; ele mă Închid, În ceea ce privește perspectiva de Înaintare către viitor; tulburările psihomorale obligă persoana umană să trăiască Într-un prezent dat de alteralitatea sa interioară; tulburările psihomorale reprezintă astfel o Întoarcere conflictuală la categoriile apriorice ale unei conștiințe morale care judecă și pedepsește; acest fapt se explică prin aceea că imaginea de sine, ca Întindere și durată, reprezentând valoarea unei persoane, este aprioric fixată În natura acesteia, iar alteritatea o contrariază; tulburările psihomorale trebuie Înțelese
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca o datorie față de sine, neîndeplinită sau violată; nerespectarea datoriei față de actele sale, Îndreptată fie către sine, fie către alții, duce la o devalorizare a imaginii persoanei, ceea ce vine În conflict, În planul conștiinței morale, cu ceea ce este de fapt aprioric naturii acesteia, anterior oricărei alteralități; În felul acesta pusă problema, tulburările psihomorale ne apar ca niște conflicte morale interioare care, violând valoarea persoanei, au pervertit-o. Putem accepta, ca explicație, cele de mai sus, doar dacă le raportăm la interioritatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]