500 matches
-
oamenii de știință. Stan ar putea avea cheia care să deschidă ușa științei cuantice. „Stan”, l-am întrebat o dată, „este posibil ca însuși timpul să fie diferit la nivel cuantic?” Mi-a aruncat o privire și a dat din cap aprobator. „Absolut. Credem că suntem pe punctul de a dobândi o nouă concepție referitoare la timp.” Ei bine, cât de bizar este acest lucru? Este vorba despre un loc pe pământ unde timpul ar putea fi în mod fundamental diferit, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o forță de muncă mai bine pregătită pentru viitorul care se prefigura. Fără realizarea acestor vaste schimbări, forța noastră de muncă și națiunea noastră nu va fi capabilă să concureze eficient în viitor. Interlocutorul meu dădu din cap în semn aprobator și totuși o nouă atitudine dureroasă de încremenire părea evidentă pe chipul său, în timp ce rămase pe gânduri. Un nou dialog Motivul pentru care am menționat această întâlnire este faptul că de-a lungul acestei cărți am formulat ideea că liderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
intră în cameră și ușa se închise. Vasco învârti butonul de acord al monitorului video și alese una dintre camerele video din interior. Puștiul avea un apartament mare, de aproape 200 de metri pătrați, aranjat în stil venețian. Fata înclină aprobator din cap și zâmbi. — Frumos. O cameră frumoasă. — Mda. Vrei să bei ceva? Ea refuză, clătinând din cap. — Nu prea am timp. Duse mâna la spate și își trase fermoarul rochiei, lăsând-o să atârne pe umeri. Se întoarse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sugera crime, iar tot ceea ce va trebui să faci dumneata este să dai din cap când o pomenesc pe a dumitale. O luăm ca pe un joc. Poți să faci asta, Iecaterina Romanovna? Porfiri zâmbi cu nesiguranță la răspunsul ei aprobator. Nu era sigur dacă ea îl înțelesese. ă Să o luăm de la început, spuse Profiri. Oh, și te rog să nu mă înțelegi greșit. Nu te acuz personal de nimic, înțelegi. Eu doar încerc să te ajut să faci declarația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ușurință cu cât entuziasm târa după el, creangă după creangă, lemnele din șopron, împingându-le apoi în flăcări, ce răsplată supremă i se păreau, în acele momente, surpriza încântată a Martei, zâmbetul binevoitor al mamei ei, privirea serioasă și rezervat aprobatoare a tatălui. Și deodată, fără să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că în memoria olarilor nu se păstra amintirea nici unei întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul în masă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i pisa În mojar. Auzisem un telefon sunând și-l văzusem pe librar mutând un vraf de hârtii până să găsească receptorul... „Oui monsieur“, spunea el, „c’est bien ça“. Ascultase câteva minute În liniște, mai Întâi dând din cap aprobator, apoi luînd un aer perplex, dar - aș fi zis - numai pentru curiozitatea celor de față, ca și cum toți ar fi putut asculta ce auzea el și nu voia să-și asume răspunderea. Pe urmă Își luase figura aceea scandalizată de negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bunul său prieten, se face rău: — Amice, nu știu de unde vii! Dar te afli În singurul bar din țară care nu are niște afurisite de camere video În budă. CÎțiva libertarieni fioroși Își pun jos paharele și dau din cap aprobator. Unul dintre ei arată cu degetul către afișul de deasupra casei de marcat. Toalete afară. Zece minute maxim. Fără camere. Curînd Wakefield se trezește sprijinit de Anton, care Îl conduce către un vechi MG decapotabil parcat În nisip. — Arată exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
râde în hohote. De altfel, tot episodul care urmează, despre furturile lui P., e însoțit de hohote de râs ale asistenței. E drept că P. e foarte pitoresc, dar... râsetele din partea unor persoane respectabile, cu morala intactă, sunt puțin cam aprobatoare și încurajatoare. De aia și P. povestește foarte bine dispus, lăudându-se, mândru de tot ce a făcut. „Și mai avea o vorbă: Dacă nu știi - te-nvăț, dacă nu poți - te-ajut, dacă nu vrei - te oblig!»“. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
biletele de avion. — Vă puteți chema și prietenii, dacă vreți, spuse Linda. Dumnezeu știe că e loc pentru o grămadă de oameni În casa aia. SÎnt... cîte? se Întrebă ea, Întorcîndu-se spre Michael. Patru dormitoare? Cinci? Micheal dădu din cap aprobator: — Patru dormitoare pe etajul principal, plus o cămăruță de serviciu În spatele bucătăriei, așa că, teoretic, poți invita pe toată lumea. — Deși nu sînt deloc sigură că ar fi indicat să fie atîția. Linda Îi aruncă soțului ei o privire amenințătoare. — Poate Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acasă curînd. Dădaca, Înțelegi? Vinovăția mă face să turui ca o moară stricată. — Locuiești pe aproape? Încuviințez din cap și-i spun adresa. — Eu stau pe Gloucester Avenue, zice el. Chiar după colț. Te pot conduce acasă? Dau din cap aprobator. Ce altceva aș putea face? CÎnd intrăm pe strada mea, conversația Încetează. Mă gîndesc la Lisa și la poveștile ei despre sărutări pasionale În prag, la tăvăleli pe canapea și la Dan. Chiar nu sînt pregătită. În timp ce bag cheia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
știe că el există/ până când moare/ și iese la suprafață./ Anarhistul e un pește./ Înoată liber În adâncurile societății./ evită plasa și stă mut/ când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate. Când Kevin Îi trecu pe dinainte, tăcu brusc și se Înroși ca o pătlăgică. Spera că se va așeza lângă ea, iar ea Îi va explica poezia cu peștii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe toți asfixiindu-ne cu gaz. Noaptea, Guido se ridica din pat pentru a controla dacă nu deschisese robinetele de gaz, am fost obligați să o dăm afară. Această dramatică povestire a doamnei cu vocea răgușită fu urmată de o tăcere aprobatoare și Înțelegătoare față de riscul la care fusese expusă familia. — Mama mea are o ecuadoriană care nu rupe un cuvânt În italiană, deși sunt deja doi ani de când stă aici, dar nu a Învățat nimic, nici nu e În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care știau foarte bine că vorbitorul este ipocrit, dar voiau să-i facă plăcere, plus că aveau peste câteva zile examen cu profesorul care îi privea și el încântat, din stânga lui Andrei Ionescu. Pe la jumătatea expunerii, când Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și n-ar fi stricat s-o facă pe drăguța de Rahela să sufere un pic. Zilpa bănuia că Rahela e înspăimântată de noaptea nunții și o încuraja să-și spună temerile. Sora mai mare suspina și dădea din cap aprobator în timp ce Rahela îi dezvăluia cât de puține știa despre mecanica sexului. Nu se aștepta la nici o plăcere - doar la durere. Așa că Zilpa i-a spus surorii ei și așa înspăimântate că ciobanii vorbeau despre sexul lui Iacob ca despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cuvintele pe care le repetaseră împreună în cort cu o seară înainte, transpirând unul în brațele celuilalt. S-a prefăcut că plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
calmeze temerile și nu-l mai suporta în preajma lui pe Ruben, care era de felul lui calm și delicat. Căpătase în schimb un fel de dependență de Levi, care îl asculta la nesfârșit și care dădea din cap îngrijorat și aprobator ori de câte ori tata își expunea profețiile sumbre. Femeile între ele vorbeau despre înțelesul ultimului vis al lui Iacob, care fusese destul de puternic încât să ajungă din lumea somnului, în lumea noastră. Se întrebau dacă ar fi mai bine ca Iacob să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să gândească același lucru ca toată lumea. Știam foarte bine că de fapt ne Întorceam la Paris ca să putem divorța În liniște. În provincie, totuși, oamenii se văd, Își vorbesc; iar eu nu țineam ca divorțul meu să provoace comentarii, nici măcar aprobatoare sau neutre. În vara lui ’89 am plecat la Club Med, a fost ultima noastră vacanță petrecută Împreună. Îmi amintesc jocurile tembele de la aperitiv și orele petrecute pe plajă zgâindu-mă la puștoaice; Anne vorbea cu celelalte matroane. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
veritabilă spaimă. Nu pot fi blondă. Chestia asta nu e pentru mine. Gata ! Annabel mai vâjâie o dată cu foehnul deasupra părului meu și îl oprește. E o liniște mormântală. Nu sunt în stare să deschid ochii. Mult mai bine ! spune Trish aprobator. Deschid încet un ochi. Apoi pe celălalt. Nu sunt blondă. Sunt caramel. Am părul vopsit într-o nuanță caldă de caramel cu șuvițe de culoarea mierii și, ici și colo, firicele aurii. Când mișc capul, acestea captează lumina. Înghit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am simțit că e timpul să... facem cîteva Încercări, fie ele și ușor riscante... să experimentăm un pic și cu alte segmente demografice... Ia stai așa. Ce tot spune aici ? — Ei bine, experimentul tău a avut succes. Paul Îl privește aprobator. Și, lucru foarte interesant, el coincide cu o analiză de piață făcută În peninsula scandinavică, pe care tocmai am primit-o. Dacă vrei să treci pe la mine mai tîrziu, să discutăm despre ea... — Sigur ! spune Nick cu un zîmbet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o țigară. (Și-o aprinde.) Dup-aia aruncăm chibriturile arse în groapă (Aruncă.) și când terminăm de fumat țigara aruncăm mucul de țigară în groapă... (Aruncă țigara abia aprinsă în groapă; BRUNO a repetat și el gesturile lui GRUBI dând aprobator din cap.) BRUNO: Da, da... Chiar așa! Hi-hi! (Cei doi, chiar și MAJORDOMUL în anumite momente, sunt cuprinși de excese de veselie stupide.) MAJORDOMUL (Către VIZITATOR.): Ei? V-ați prins? VIZITATORUL: Trebuie să vă spun că nu înțeleg nimic. BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu mai întâi în casă și vorbesc cu ea. Tu stai aici la poartă și să nu te miști. Dac-o găsesc în toane bune, avem noroc. Dacă nu, oricum tot ți-aduc o bucată de mămăligă. Bine? Cățelul tace aprobator. Iliuță mână găinile în coteț, apoi intră pâș pâș în odaia de chirpici, cu mirosul ei de viețuire îngrămădită. Hai la masă, mă, îl cheamă glasul maică-sii. E gata mămăliga. Ce e? Am găsit un câine... E la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nisip, candidat la trei alegeri. L-a și împușcat unul de-al opoziției, notarul Pârțângău, tatăl avocatului. Se cam dăduse Nisip la fata lui Pârțângău. Ca la Romeo și Julieta, cum poate ai văzut și tu la cinematograf. Pirpiriul dădu aprobator din cap: - La televizor am văzut. Cu Toma Caragiu. Cu Anda Călugăreanu. Cântau și dansau amândoi. Ce emisiuni se mai făcea p-atunci. Nici nu ziceai că era comunism... Bătrânul părea că nu-l aude. Netezea melancolic cureaua. - Se dușmănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cuvinte ar fi fost scrise de nici o săptămână, fără clișeele shakespeariene pe care ceilalți trei îndrăgostiți se bazau, fiind mai puțin încrezători în propriile forțe, chiar și MM își ridică privirea și o fixă îndelung, cu limpezime și în mod aprobator. Se putu observa că nu i-a dictat nimic lui Matthew: nu era necesar să spună nimic. După o pauză, bărbatul care-l juca pe Quince își drese vocea și începu scena următoare. Momentul de tensiune trecu, dar nu fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era timp: trebuia să mă mulțumesc cu atât. — Da, la muncă. Hai jos. O cafeluță? o întrebă Lurch pe Marie, care-și făcu apariția ocolind masa lui de lucru printr-o parte. L-am răsplătit pe băiat cu un zâmbet aprobator: încetul cu încetul. Se dădea pe brazdă. Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]