198,134 matches
-
o vede un cal: "Ne-am dat seama că în situația în care un cal ar vorbi, am realiza o comedie. Așa că am hotărât să facem animalele să pară cât mai naturale și să le lăsăm să joace prin intermediul animației", arăta regizorul Kelly Ashbury (autor de cărți ilustrate pentru copii, animator din 1983 la Walt Disney Feature Animation și din 1995 la DreamWorks, membru în echipele de realizare ale unor desene animate celebre ca Mica sirenă, Frumoasa și Bestia, Toy Story
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
judecățile critice (el pretindea că a revizuit valorile literare!), am fost primul care i-am surprins dogmatismul, după ce primise eticheta de critic impresionist, pentru parada criticii juvenile, i-am criticat romanele, susținînd că n-avea talent de romancier, i-am arătat limitele pătrunderii psihologice în memorialistică, dar desigur toate acestea de la un înalt nivel de stimă, într-un moment cînd corifeii Universității și Academiei i-o refuzau spre rușinea lor". în "Istoria literaturii române contemporane", E. Lovinescu scria despre debutul critic
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
devastatoare a imaginilor, care se impun parcă de la sine, se materializează, ne stăruie în memorie, prelungindu-se într-o zonă la limita oniricului: Mi-aduc aminte cu o limpezime rară,/ de parcă aș ține în palmă un strop de mercur,/ cum arăta mama după ce m-au desfăcut de ea./ O culcaseră pe o tablă de șah/ și avea părul atît de lung și de abundent/ că o legaseră de pat cu el." Unele imagini, inițial desprinse din proximitatea cotidianului, capătă o aură
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
mlaștină, închipuindu-ne că alergăm la olimpiadă, înseamnă c-am luat-o razna rău de tot. N-am nici un dubiu că năstăsioții se vor împăuna cu epocala realizare și că vor închide gura cusurgiilor care vor îndrăzni - mojicii! - să le arate obrazul, reamintindu-le că altele au fost promisiunile din campania electorală. Unde sunt locurile de muncă? Unde salariile decente? Unde pensiile care să-i scoată pe bătrâni din starea de cerșetori? Unde șoselele și autostrăzile? Unde miile de apartamente pentru
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
limbajul clar" al prozei, prin obscurizare, a "divorțului", în curs de adîncire, între scrisul poeților și limba orală. E vorba de un efect al romantismului ce se regăsește plenar abia în modernism. După ce, la începuturile sale, patosul romanticilor s-a arătat tributar retoricii clasiciste, înlocuindu-i doar "conținutul", individualismul își cere drepturile "prin interiorizare, prin părăsirea oratoriei, prin decăderea plasticei evidente, prin muzicalizarea savantă și prin biruința iraționalului și a subconștientului". "Clarității solare" a discursului clasic i se subsitutie un limbaj
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
a consemna, în altă parte, "efectul magic al poeziei" sau "versuri de o astfel de magie". Ar fi putut fi menționată aici și notoria atracție a suprarealismului pentru practicile magice, pentru, în genere, primordialitățile enigmatice, dar autorul Itinerarului critic se arată reticent față de avangardă, asupra căreia are impresia a putea articula "îndreptățite rezerve"... Pe această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a suspecta transcendența, văzînd-o în
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
auzise colegul meu de o atare discriminare? I se părea defavorabilă clasicilor, răpindu-le obligația de a rămîne modele? Lucrul sigur este că interpreta ideologic o simplă constatare, ca și cum ea ar aduce atingere prestigiului marilor valori. În realitate, experiența ne arată că toate valorile suportă o mutație, cum spunea E. Lovinescu, adică o schimbare, care le scoate încet-încet din cîmpul sensibilității estetice spre a le fixa în acela al înțelegerii intelectuale. Cînd eram tînăr, mă îndoiam de teza lovinesciană. Astăzi îi
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
nici un moment. El, care, imitat, avea să producă ororile asiatice ale lui Pol Pot și gărzile culturale maoiste. Credeam că murdar este numai Bucureștiul. După aproape treizeci de ani de când nu am mai fost în Montmartre, cartierul artiștilor de pe timpuri arată foarte neîngrijit. Metroul ducând într-acolo e o ciorbă de microbi. Ce mă irită este gândul că victoria, trecătoare, dar victorie, în alegeri, a politicianului foarte de dreapta se explică, de fapt... Parisul merită o slujbă. Paris vaut une messe
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
Povestirea cea mai bună, în opinia mea, este însă, poate părea paradoxal, tocmai cea de debut: Tata se plîngea uneori prietenilor că nu reușește să găsească tonul, unde decorul suprarealist și personajele mecanice nu vor să demonstreze, ci să se arate și, privind-o, autorul nu are un rictus, ci un soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
azi. De pildă: în postul Paștelui asist la următoarea scenă în dreptul Bisericii Crețulescu. Un popă în uniformă strigă după cineva, cu chei de mașină în mînă: �Domnu', domnu', domnu', trageți mașina mai încolo, să mi-o scot și eu!" Popa arăta spre o Dacie care îl împiedica să iasă cu mașina de pe aleea care duce în fața bisericii. Aleea e împodobită cu un semn de interzicere care ar fi trebuit să-l împiedice și pe popă să-și bage mașina acolo. Nefericitul
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
fi trebuit să-l împiedice și pe popă să-și bage mașina acolo. Nefericitul cu Dacie își parcase mașina în fața semnului interzis de nu mai putea să iasă popa cu mașina. Insul căruia i s-a adresat popa, i-a arătat alt automobil. Peste cîteva minute aud niște înjurături. Stăpînul Daciei care blocase ieșirea popii se răfuia în absență cu cineva care îi zgîriase mașina, nouă nouță. Mă duc, mă uit. Mașina era zgîriată cu cheia altei mașini, presupun, pînă la
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
Negustorii de cărți de joc pentru care am lucrat la Toulouse numeau romanești cărțile în care figurile înfățișau eroi de roman. Antice, pe cele cu profeți din Biblie sau cu generali din Istoria romană. Erotice, pe cele cu scene care arată cum sîntem zămisliți. Acum trăiesc la Roma unde gravez scene religioase și aceste cărți de joc scandaloase. Le vinde negustorul de stampe ce ține prăvălia Crucea neagră, de pe Via Giulia." Capitolul II În 1638, Jacob Veet Jacobsz, aurar din orașul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-o zi, ea îi spune: "Mi-e rușine să-ți spun, însă parcă am jăratec în pîntec." El îi răspunde: "Să nu te rușinezi. Și mie sexul mi
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
nimeni și acolo iarăși a furat. Fura, dar încă o iubea. În chip inexplicabil, cînd a înțeles c-o iubea doar pe ea, s-a lăsat de furat și n-a mai căutat plăcerea în brațele tîrfelor, care nu se arătau scîrbite de fața lui sau mai degrabă i-o suportau pentru bani. S-a dus la Mainz. La Mainz l-a regăsit pe Errard Nepotul, cu care-a împărțit o cameră încălzită. Era o cameră mare, destul ca să-și țină
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
atenție domeniilor de mai sus, pesedeii le-au cam lăsat pe cucoanele cu pricina să se descurce singure. Care cu umbrelele de pe plaja Mării Negre, care cu furturile și corupția de la bac. Și totuși, frecvența articolelor iritate despre sănătate și învățământ arată că s-a ajuns la un climax. Spitalele sunt simple anticamere ale morții, sărăcia dotărilor e atât de mare, încât nu știi dacă intrând într-o sală de operație o să dai peste un medic echipat cu cele trebuincioase, ori peste
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
piperate. Primarul a destituit Administrația pieței. Dar ar fi trebuit să se uite și în ograda primăriei, de unde pleacă regulat, cu o oră-două înaintea raziilor, informațiile necesare mafioților de la tarabe ca să-și ia, provizoriu, tălpășița. La lumina becurilor, Piața Obor arăta, în dimineața zilei de Sf. Maria, așa cum arată și la lumina soarelui: ca o groapă de gunoi. Administrația ia bani de fiecare tarabă, dar nu e în stare să facă o elementară curățenie. Măcar la propriu. Fiindcă, la figurat, am
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
fi trebuit să se uite și în ograda primăriei, de unde pleacă regulat, cu o oră-două înaintea raziilor, informațiile necesare mafioților de la tarabe ca să-și ia, provizoriu, tălpășița. La lumina becurilor, Piața Obor arăta, în dimineața zilei de Sf. Maria, așa cum arată și la lumina soarelui: ca o groapă de gunoi. Administrația ia bani de fiecare tarabă, dar nu e în stare să facă o elementară curățenie. Măcar la propriu. Fiindcă, la figurat, am văzut cu ochii noștri cum stau lucrurile cu
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
care însoțesc textele din volum și cele color din final, semnate de Margareta Sterian, Cecilia Cuțescu-Storck, Magdalena Rădulescu, contribuie la impresia de fast și eleganță cu care ne-a obișnuit, de ceva vreme, colecția "Plural". Într-adevăr, o carte "de arătat" prietenilor din străinătate, frumoasă și cu o selecție a textelor literare (dacă nu și a "discursurilor de escortă") reușită și interesantă. The Veil Is Lifted. Thirteen Heroines. Editura Fundației Culturale Române, colecția "Plural", București, 2001
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
regionale, unele sînt atribuite sferei stilistice literare (cîntece, basme), dar, nefiind folosite în vorbirea de zi cu zi, rămîn - în mod surprinzător - cu o accepție foarte vagă. în anchetele dialectale din Oltenia și Muntenia, un cuvînt netransparent pentru vorbitori se arată a fi chiar banalul codru : ""se zice de ăia, de basme, a fugit în codru" (dar informatorul nu poate preciza sensul)"; "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie". Pentru lingvist e însă interesant ce
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
roman, așa cum se întîmplase cu alte cărți ale autorului și nici "minim prelucrat" așa încît să se transforme în jurnal revizuit ca Ocheanul întors sau Părul Berenicei); era vorba pur și simplu de caietele și notele lui Radu Petrescu așa cum arătau ele în manuscrisele rămase după moartea prematură a autorului în 1982. Jurnalul publicat la Humanitas urma să aibă trei volume: volumul I 1946-1951/1954-1956; volumul II 1957-1970 și volumul III 1970-1982. Din păcate, publicarea, sub titlul parafrazat după o însemnare
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
rigoare și măsură. Harul înseamnă muncă, muncă, muncă, dar și o stare de transă pe care trebuie să o invoci, să o cauți să o întreții pentru ca astfel să poți vedea și înțelege ce ți se propune, ce ți se arată ție, și doar ție. O întoarcere a Marianei Mihuț pe scenă, o intrare, o privire răutăcioasă sau senină, degajă și angrenează energii. Simți că acolo se petrece ceva, dar se întîmplă ceva și în tine, spectatorul. Simți că pe actor
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
sta cu alți războinici, dar uneori simte nevoia de a practica, solitar, arta spadei: de aceea, când e despărțit de tovarășii săi, se poartă precum o stea. Luminează acea parte a Universului care i-a fost menită și încearcă să arate galaxii și lumi celor care privesc cerul. Perseverența războinicului va fi curând răsplătită. Încet-încet, alți războinici i se alătură iar prietenii se reunesc în constelații, cu simbolurile și misterele lor." Această amicală complicitate a galaxiilor, macrocosmos armonic într-o geometrie
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
mi s-a dat un pachețel și am fost condus de un clovn În lojă la locul meu apoi clovnul a căzut, Împiedicându-se, i-a roșit și crescut nasul, a ridicat obiectul de care se Împiedicase și l-a arătat la public - un fulg de păsărică. De acolo am văzut spectacolul până la sfârșit bineînțeles că am fost servit cu limonadă Împreună cu orchestra. Am ieșit afară la terminare dar un domn din incinta circului mi-a zis: - Dacă vrei, poți să
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
de a face prima sinteză asupra ,,raporturilor lui Eminescu cu Lenau", așa cum fuseseră ele văzute de Raicu Ionescu-Rion (formulate pe urmele lui Gherea) cum că Eminescu a fost optimist și doar condițiile sociale l-au făcut pesimist. Nu-i adevărat, arată Chendi, apăsând, în cunoștință de cauză: ,,Și mai greșită este apoi încercarea, tot din acel motiv, de a scoate pe Eminescu cu desăvârșire de sub influența lui Lenau... Înrâurire a avut Lenau asupra lui Eminescu necondiționat, și anume acea însușire ce
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
până în măduva lor, jignitori pentru orice suflet ales, mai ales prin exagerare, cât și prin meschinărie, surzi și lipsiți de simțul armoniei, ca cioburile unui vas aruncat în șanț (...) 9). Spun aceste cuvinte aspre, dar le-am spus totuși, pentru că arată adevărul: nu-mi pot închipui un neam mai sfâșiat decât germanii. Biografii remarcă faptul că, în timpul primei etape a nebuniei, vechile impresii ale lui Lenau reapar. Fondul religios al naturii sale se revelează ca în timpul copilăriei, ,, Când într-o zi
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]