930 matches
-
să mai fie și director, a spus ea aruncându-i lui Jake o privire care nu putea fi descrisă decât ca adoratoare. Ceea ce pe Alice n-a surprins-o. Era normal ca Jessamy să-l placă. Jake era teribil de arătos. Însă, liniștitor pentru Alice, Jessamy nu era deloc frumoasă. — Dar ce mai faci în afară de faptul că ești mamă? a insistat Jessamy. Alice și-a păstrat calmul. Era o chestie recunoscută că oamenii nu reușesc să-și imagineze ce fac mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și sunt mereu căutat... Bine, eu am făcut aceste precizări zise Miu fiindcă ne-ar fi făcut plăcere să mai rămâneți... Profesorul Loghin era la acea dată, așa cum constatasem și cu doar câțiva ani în urmă, în timpul studenției, un om arătos, la mijlocul vârstei, bine clădit și viguros, ca un Făt-Frumos de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
început spre "spartul târgului", adică aproape de sfârșit, luni seara, când oamenii, adică nuntașii, erau veseli și cu chef. Ei, cuscre, zise coana Zitta, ce părere ai matale, că ți-am strâns feciorul de pe drumuri și-l facem băiat cu casă arătoasă și nevastă frumoasă? D-apăi ce să zic eu, cuscră dragă, răspunse hâtru, moș Costache. Dumitale, de bună seamă vorbești în șagă. Că nu l-ai strâns chiar de pe drumuri, că avea el destule porți la care putea să se oprească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
hâtru, moș Costache. Dumitale, de bună seamă vorbești în șagă. Că nu l-ai strâns chiar de pe drumuri, că avea el destule porți la care putea să se oprească. Că ai de gând să-i dai zestre și casa asta arătoasă, aflu acum prima dată... Și m-aș bucura să fie așa. Dar, după cât văd eu, nici casa nu-i terminată, că a rămas nelețuită și netencuită. Iar fata nu știu dacă era chiar acum de măritat. C-aud că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
afecțiunea. Astăzi totul îmi este ostil. Casa în care locuiam era o clădire a primăriei, care adăpostise cândva Postul de Miliție. Între timp, se construise un nou post, chiar peste drum. Actualul imobil era o clădire mare și mult mai arătoasă, care avea și o casă de locuit pentru 19 șeful de post și familia acestuia. În camerele din fața clădirii unde locuiam era Biblioteca Comunală și Atelierul Școlii. Casa era destul de izolată, având în vecinătate un teren de fotbal, un loc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ELICOPTERUL ȘI CAMPANIA DE RECOLTARE A PĂIOASELOR Într una din zile, pe deasupra comunei, a trecut un elicopter. L-am văzut în timp ce ateriza sus, la ferma viticolă unde urma să facă tratamente la vie. Inginerul de la ferma viticolă avea o casă arătoasă în celălalt sat, iar sora lui era preoteasă în același sat, profesoară de matematică și directoare. De câteva ori pe zi cobora din Dacia albastră care era mereu plină de noroi în fața primăriei, unde poposea adeseori să bea o cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe care ți-am văzut-o la Campaldino. De aceea am Învins noi atunci: printre aretini nu era nici unul așa de fioros ca tine. Între timp, Dante ajunsese până la el. Îl măsură din cap până În picioare, oprindu-se asupra veșmintelor arătoase pe care le purta. - Cecco, Încă mai ești pe aici? șuieră el. Totuși, știi că la Florența nu e loc pentru derbedei și pentru jucători. Credeam că ești deja În drum spre Roma: În Cetatea Eternă s-o găsi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe terasă. Admiram de sus minunata cupolă de lumină așezată peste pământ și apă. Munții erau colorați într-un albastru-violaceu și pe cerul palid verzui se descifra o lumină blândă.Costash mă întrebă: -Ești logodit? -Nu. -Un tânăr atât de arătos... -Am avut mai multe aventuri, dar... -Dar ce? -Nu mă pot decide.Încă nu este timpul. Ador libertatea. -Pot să te rog să nu-mi mai pui întrebări? -Binînțeles. Au urmat apoi tăcerea. O tăcere desăvârșită. -Îți place deci să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
el a spus că, în situația în care ne aflăm acum, nu ne permitem să chemăm prea multă lume. Și chiar dacă ar veni, casa este atât de mică, încât nu avem unde să-i găzduim. Prin împrejurimi nu există hoteluri arătoase, iar la izvorul termal Nagaoka nu se pot închiria nici măcar două-trei camere. Cu alte cuvinte, el spunea că suntem săraci și nu ne putem permite să trimitem după nobilii din familie. Presupun că vine și unchiul Wada, cât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dacă cumva s-ar fi transformat într-o plantă carnivoră grosolană și scârboasă după doar câteva luni de căsătorie, dacă ar fi zăcut în patul cald mâncând rulouri cu smochine, coruptă și leneșă, trimițând pe fereastră mesaje băieților tineri și arătoși? Și dacă tatăl ei era cumva un șnapan, iar frații ei niște golani și niște trișori, iar maică-sa o desfrânată și o cheltuitoare? Cinci Proprietăți voia să se asigure, și nu-i lipseau nici avertismentele și nici sfaturile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
l-au huiduit, iar maestrul de ceremonii l-a scos de pe scenă. Frate-său, Donald, câștigase însă cinci dolari, cântând „Maquita“ și dansând step. Donald era fratele cel chipeș, negricios și creț - fiul care semăna cu mama. Și ea era arătoasă și distinsă, și purta rochii negre și un pince nez când servea la magazin. Subiectul ei preferat era fratele ei care era industriaș și care murise de tifos în timpul războiului la Varșovia. Clem avea aspectul tatălui său, cu aceiași obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bună nici despre Clem sau Jimmy, iar eu făcusem marea greșeală de a-i spune ce simțeam pentru Hilda și îi dădusem astfel apă la moară să râdă de mine. Pai bine, dar până și Friedl Coblin o să fie mai arătoasă când crește mare. Aia măcar o să aibă țâțe. Desigur, Simon știa prea bine că nu eram eu omul care să păstreze pică, ci genul căruia îi trece la fel de repede pe cât se înfierbântă. Și credea că are dreptul să mă trateze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
haina pe care nu știa prea bine cum s-o poarte - nepărând să aibă nevoie să o țină cum trebuie pe umeri - arăta ca un călător adult. Era de fapt frumos, un drumeț care bătuse cale lungă, cu chipul lui arătos palid, schilodit la minte și neputincios. Nu trebuia decât să te uiți la el și îți venea să plângi. Dar nici unul dintre noi n-a plâns. Nici unul dintre noi doi, vreau să spun, căci nu mai rămăsesem decât eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau eu îl luam hopa-sus în spinare, din birou la mașină, de la mașină pe partea dreaptă a malului lacului; cu toții la fel de distinși, atenți, albi, neatinși și nobili ca un marcgraf. Ochi de șoim. Inițial bine clădit, de statura Comisarului, zdravăn, arătos, avea mai multă delicatețe de spirit decât Comisarul, și desigur că Dingbat nici nu-i trecea pe dinainte. Einhorn era foarte palid, și un pic cam flasc la față; nasul avea o curbură considerabilă, buzele erau subțiri, iar părul grizonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
magazin - vindea salopete, mănuși pentru muncitori, izmene, galoși, lucruri de-astea; și era un tip durduliu, ezitant, palid, cam secretos, nu știai ce-i coace mintea. Ea pe de altă parte, deși într-un mod destul de egoist, era o lungană arătoasă, cu niște picioare colosale dar atent întreținute, cu șolduri care ieșeau în evidență; avea o gură mare, care ar fi fost perfectă dacă n-ar fi avut o umbră de dragoste de sine, ochi cu pleoape complicate însă magnifice când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cunoaște oameni, i-am răspuns. Cine știe, poate mi se ivește o ocazie mai bună. Da, mi-a spus el. O gaură adâncă. Și ce dacă cunoști oameni - crezi că o să facă cineva ceva pentru tine doar pentru că ești băiat arătos? Crezi că o să apuci pe Dumnezeu de un picior? Acuma toată lumea are grijă de rude în primul rând. Iar tu ce rude ai? Nu prea aveam. Cinci Proprietăți își conducea în continuare camioneta cu lactate, dar nu intenționam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru că ascultam toate astea cu oarecare scepticism. Dar genul ăsta de lucruri e făcut de oameni care au o ambiție ieșită din comun să obțină așa ceva. Nu-mi plăcea cum vorbea; de pildă, modul în care se lăuda că suntem arătoși - suna de parcă am fi fost niște tauri comunali. Totuși, nu puteam decât să sper că o să-i meargă bine; nu avea o inimă așa de largă încât să se poată folosi de ea. Hai să vedem poza. O avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
avea o inimă așa de largă încât să se poată folosi de ea. Hai să vedem poza. O avea în buzunarul de la pantaloni. Fata părea destul de tânără, o fată zdravănă, cu o față drăguță. M-am gândit că era destul de arătoasă, deși nu părea să aibă o fire deschisă, ci mai degrabă dificilă. E atrăgătoare, ți-am spus. Poate un pic cam voinică. O chema Charlotte Magnus. Magnus? Nu scria asta pe camionul care îi livra lui Einhorn cărbuni? Da, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-și trăgea el profiturile, să-l urască și să-l invidieze, și să-și dorească de asemenea să fie și el îndeajuns de iute de mână, de ferchezuit cu palton în carouri, cu servietă și binoclu și cu o fetișcană arătoasă agățată de braț. Dar ia să luăm unul din amărâții ăștia bătrâni dintr-o cantină păduchioasă de pe Van Buren Street - îmi cerea să vin să ne întâlnim la alee, lângă dalele mari de piatră care miroseau înțepător a pișat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lor. Nu eram deloc ceea ce ar fi trebuit să fiu. Și, în timp ce mă îndreptam în fugă spre blocul Theei și sunam de trei ori rapid la sonerie, nici măcar nu m-am uitat să văd unde mă aflam. Era un hol arătos, cu mobilă grea, pustiu, și, cum încercam să descopăr care din acele uși elegante era ușa liftului, am văzut un pătrat de lumină apărând în una din ele. Thea venise să mă ia. Ușa s-a deschis. Am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-o luăm la picior. Thea mai voia încă să vândă articole ilustrate despre Caligula revistei National Georaphic sau Harper’s. Cunoștea un scriitor la Acatla care ne-ar fi putut ajuta; și își făcea însemnări într-un carnețel foarte arătos, din piele roșie și cu un creion auriu atașat la coperți. Și în orice clipă era gata să îl scoată pe genunchi și să scrie în el, cu gâtul îndoit, câteva cuvinte pe pagină, în timp ce, oprindu-se să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
supă, pui cu sos negru de ciocolată, cu roșii și avocado, cafea și gem de guava. Și această mâncare delicată, stranie, care îți ațâța cerul gurii, m-a provocat, în timp ce o savuram, să mă gândesc la chestiunea banilor. Casa era arătoasă și spațioasă, mai mare decât părea din afară, pentru că din grădină coborai în camere. Pereții erau roșcați, iar podelele de un roșu mai întunecat sau din gresie verde. Erau două patio, una cu o fântână și cu scăunele în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rugat pentru că tu ți-ai dorit asta? Și cum crezi că aș fi putut să îi sugerez așa ceva? am spus. De parcă n-ai ști ce spun! Doar te-am văzut în preajma femeilor. Știu cum te porți când trece o femeie arătoasă, ba chiar și una mai puțin arătoasă. I-am spus: Păi... Și eram gata să-i explic că e un lucru normal. După care n-am vrut decât să îi spun: Și tu ce-ai de zis despre toți tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și cum crezi că aș fi putut să îi sugerez așa ceva? am spus. De parcă n-ai ști ce spun! Doar te-am văzut în preajma femeilor. Știu cum te porți când trece o femeie arătoasă, ba chiar și una mai puțin arătoasă. I-am spus: Păi... Și eram gata să-i explic că e un lucru normal. După care n-am vrut decât să îi spun: Și tu ce-ai de zis despre toți tipii ăia din est și ofițerul ăla de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și poruncitor și era un judecător aspru și neiertător, iar tu erai acuzat. Trebuia să ai mare grijă ce spui. Dar oricum ea tot ajungea la concluzia pe care o voia ea. În costumul ei tivit cu blană, mare și arătoasă, era ca un demnitar de la tribunal, chiar dacă avea buzele rujate și ochii făcuți. Iar eu, eram un fel de pirat chipeș, larron de mer, doar că nu eram destul de îndrăzneț să îi răspund. Un lucru care o deranja era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]