1,630 matches
-
autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena existenței noastre. Dumitru Marian Tomoiagă surprinde în versurile sale trecerea timpului, a cărei durată nu poate fi măsurată decât cu sufletul. Zile, ore sau secunde stau sub semnul misterului existențial
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
gnoseologice ale omului autonom”. Țuțea pleda pentru ordinea creștină care se va putea instala prin grația divină, când vor dispărea cultul forței, orgoliul, ura și maniheismul. „Eșecurile reuniunilor umane se aseamănă cu grămădirea oilor la umbră, pentru a scăpa de arșiță. S-ar putea ca Dumnezeu să trezească omul prin teama de război sau prin război, făcând astfel cunoscută ordinea Lui”. Înalt Preasfințitul Pimen - Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților - vorbind, în 2012, despre libertate, a definit-o ca „ieșirea vremurilor noastre din
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
Cine gătește bucatele pentru tine? Cine cumpără legumele și verdeața unei ciorbe și în special cu ce? Aaa! Le culegi din grădina ta proprie? Dar cine le-a plantat, le-a udat, le-a îngrijit ferindu-le de frig sau arșiță? Nu cumva tot tu, frații tăi, nevasta sau copiii, adică familia ta, adică tovarășii tăi de viață? Tot animalul știe că spre a trăi trebuie să mănânce respectiv să aibă ce înfuleca. Obține hrana vânând, sau scurmând solul sau culegând
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
mai stai.. Când suntem împreună i-un colțișor de rai... Nu simți îngemănate cum inimile bat Și timpul se oprește din veșnicul tic-tac? Aș vrea... Aș vrea să fiu o adiere Să mă strecor în părul tău... S-aduc în arșiță răcoare Iar tu să știi că vântu-s eu... Aș vrea să fiu o picătură De apă rece, de izvor Pe-a tale buze însetate Tiptil...tiptil să mă cobor.... O lacrimă să fiu aș vrea Ce se ivește-n fericire
POEMELE IUBIRII 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383560_a_384889]
-
ca al unui bebeluș. L-am luat de mâini și l-am ajutat să se ridice în picioare. Of, nici pe lumea cealaltă nu i-au găsit leacul, mă gândeam. Picioarele lui obosite au străbătut prin zăpezi, viscole, noroi și arșițe câmpurile din toată vatra satului nostru. Mâinile lui puternice sunt aspre încă. Dar ce muncește aici, oare? Tot nu se odihnește? Că pe-acasă despoia porumb, împletea coșuri de nuiele, prepara mezeluri, ca nimeni altul, de Ignat și cosea cojoace
TAINA VIEŢII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383556_a_384885]
-
primăvară Iar sărbătorile-s frumoase, ca nicăieri, Este locul de suflet din fiecare vară Mergând cu tălpile desculțe prin poeni. Este acolo unde cântă ciocârlia Curtea bunicilor era neîncăpătoare, Locul unde ne-am petrecut copilăria Prin nămeți până la brâu sau arșiță de soare. Este locul unde ne-am crescut copiii Și anii ni se adună-n buchete, Unde dorim să ne creștem nepoții Cu dragoste, în liniște fără regrete. Acasă este acolo unde ne-am născut, Unde ne sunt rădăcinile și
ACASĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382931_a_384260]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf și pești Cînd
RĂCOAREA DIN URMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383090_a_384419]
-
vorbă și c-un zâmbet. Am fos o biată pasăre în zbor, Petala unei roze trecătoare; Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării. Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit, Să curg izvor, să-ți potolesc arșița; Să fiu o stea, albastrul infinit, O lacrimă de-argint, pe firul ierbii. M-am risipit în cele patru zări, Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări, În așteptarea unui tren ce nu mai vine. Citește mai
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
vorbă și c-un zâmbet.Am fos o biată pasăre în zbor,Petala unei roze trecătoare;Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării.Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit,Să curg izvor, să-ți potolesc arșița;Să fiu o stea, albastrul infinit,O lacrimă de-argint, pe firul ierbii.M-am risipit în cele patru zări,Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări,În așteptarea unui tren ce nu mai vine.... II. LUCEAFĂRULUI
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
țara de multe ori dincolo de frontierele ei. Sunt parte a deciziilor politice și, cel mai important lucru, sunt aceia care fac din decizia politică un element de realitate. Cariera militară înseamnă câmp, cer, mare sau munte, tabere, marșuri, poligoane, aplicații, arșiță, geruri, bareme, teste psihologice sau profesionale. Dar mai ales dragoste de profesie și de armă. Toate acestea presupun disciplină, efort, respect, încredere, curaj și performanță. Militarii români sprijină instituțiile statului și autoritățile locale în caz de urgențe civile. După Decembrie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92953_a_94245]
-
mai văzut! Ce mai, sunt de-o frumusețe extraterestră! Am pe Timanfaya o minune de ten în tonuri bronzate de maro, ocru, roșu aprins și chiar negru lucios. Am carnea pietroasă ca de țărăncuță la seceriș și sunt fierbinte ca arșița verii. Pe unele porțiuni e bine să nu mă atingeți, căci s-ar putea să vă-nghit. Prin alte locuri sunt mai potolită, dar să nu vă pună Satana să săpați mai departe de doi metri în adânc, decât dacă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
conținute, despre cum am vorbit și așa mai departe. La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar fi stat scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, și-a făcut apariția Tohăneanu. Stând cu spatele în direcția aceea l-am observat ultimul. M-am
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
vine să împresoare nemărginita bucurie a celor ce șansa le a dat această măsură a vieții. Afluentul prieteniei vine de undeva, de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi și anotimpuri cu friguri cuibărite în hăuri, călduri transpirate în arșițe multicolore, spre a întălni promisiunile făcute cerului din care-și extrage puterea. Curgând poate întălni afluentul toleranței, cel ce va arăta că nu i totul ca în visele noastre dar căutând putem găsi oricând motive să stăm împreună, de vrem
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
2327 din 15 mai 2017. Simt că se-apropie vara, o simt în amintirea Celui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubirea Unui destin de rană, lucrînd în amîndoi. O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa, Nenumărate zile de foc vin să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf și pești Cînd
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
dintr-un tomnatec pat. Citește mai mult Simt că se-apropie vara, o simt în amintireaCelui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubireaUnui destin de rană, lucrînd în amîndoi.O ruginie spaimă, în arșițe confuze... Pe trupu-mi tot leșia, fierbînd, se va lăsa,Nenumărate zile de foc vin să acuzeRăcoarea milenară din sufletu-mi de nea.Isterice incendii și plumb topit prin clipe...Voi deveni o baltă cu apă, stuf și peștiCînd frunza din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
puțin armeanul Bruno Serafian nu erau în situația de a se opri să-l admire. Căutară o umbră care să-i protejeze, dar nu găsiră nici una, fiindcă era știut că în Sahara, la prânz, până și umbrele se topeau sub arșița care nu respecta decât pietrele și nisipul. — Este insuportabil... - șopti după un sfert de oră și cu greutate Bruno Serafian. Cred că am să leșin. Dacă leșini, consideră-te mort... - fu răspunsul direct și hotărât. Fă un efort. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă, cum veți mai putea detecta urletul meu de fiară În noaptea cutremurului, arșița acestui trup, mirosul subțiorilor mele? Dar poate greșesc. Există atîtea feluri de a iubi pe lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între blocuri ca tot omul să-și poată aminti din cînd În cînd de originea lui paradisiacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între blocuri ca tot omul să-și poată aminti din cînd În cînd de originea lui paradisiacă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e un scriitor cunoscut și nu poate fi lăsat acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îl ajută să se ridice de jos. Îl ținu puțin la distanță cu ambele mâini, după care îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un cuvânt, porniră amândoi spre mașina cu care acesta venise. 37 Vara era pe sfârșite. Arșița zilelor din luna lui cuptor rămă sese în urmă. Vârful coroanelor copacilor încă nu căpătase nuanțe ruginii însă aerul deja mirosea ușor a toamnă. Cerul era curat, numai deasupra orizontului pluteau doi nori ca niște scame albe. O pasăre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urcă pe o movilă de bălegar uscat, roind de muște, și se puse să strige cît Îl ținea glasul: „Măi oameni, ascultați la mine!“ Nimeni nu-l lua În seamă. Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor samarinean, ascultă la mine ce-ți spun“. CÎțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce-ați văzut, sînteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s-a inițiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu prima biserică din Fruntești atribuită, potrivit tradiției, lui Grigore și Cozma Dunavățu, deși ei erau din Filipeni. Aproape de vărsarea Dunavățului în Berheci, este locul numit Pe Laz. Denumirea exprimă o acțiune de defrișare, de lăzuire a pădurii prin ardere (arșițe), urmată de scoaterea cioatelor pentru a se obține teren de semănătură. în interiorul celor două zări de la răsărit și apus, unde se întindeau locurile cu vii, livezi, arături, iazuri, mori, trebuie să se fi folosit și alte denumiri de felul (Dealul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-și dădu seama. I se păru că a intrat deodată într-o lume magică. Avea impresia vagă a unei mari păduri primitive unde se plimbă oameni goi pe sub copaci. Apoi văzu că erau picturi pe pereți. — Mon Dieu, sper că arșița soarelui nu mi-a topit mințile, mormăi el. Îi atrase atenția o mișcare ușoară și văzu că Ata e întinsă pe jos și suspină aproape fără zgomot. — Ata! strigă el. Ata! Ea nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
conștiința eului propriu, redus, anihilat de vocea ei, de modul În care povestea, de ce anume povestea. Imaginile care-mi treceau prin fața ochilor, fără a le conștientiza, erau aspre, seci, neșlefuite. Dezolante, ca imaginea unui restaurant părăsit În mijlocul unui deșert, În arșița uscată. Praful care plutește În aer, ferestrele sparte care se lovesc de perete În bătaia vântului, soarele la asfințit reflectat În cioburile căzute pe jos, muștele care roiesc deasupra resturilor de porc și fasole, deja uscate, lăsate de un client
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]