417 matches
-
le derrière. Apollinaire, Le paon în avion, bând vinul lor prost tras în sticluțe cu dop de tablă, m-am tot întrebat de ce mai scrie lumea azi. Ce atâta scris? O țară normală ar trebui să interzică literatura, îmi spuneam arțăgos. Nu, stai, nu literatura, mai degrabă asta... omologarea ei. Să nu mai fie ni meni decretat scriitor vreme de două sute de ani. Da, așa ar trebui, dacă am avea vână și minte. Altfel, în două-trei generații, copiii vor fi obligați
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă ținea departe de moarte pentru că nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus să mai primească sau să mai dăruiască nimic, scârbit de viață și doritor de moarte.... De fapt, nici eu nu mă mai simțeam atât de singur cu el. M-a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că dacă nu mă potolesc n-o să-mi fie bine. În acest timp în spatele meu s-au auzit câteva claxoane. Cu și mai multă hotărâre l-am rugat pe interlocutorul meu să fie civilizat și să nu mai împiedice circulația. Arțăgosul personaj, scos fără îndoială din sărite de încăpățânarea motorului său, mă informă că dacă mi s-a făcut poftă de o bătaie soră cu moartea mi-o va da cu dragă inimă. Atâta cinism m-a umplut de o sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ei, iar fata săraca nu cuvânta măcar un cuvânt di rău. “Lasă să spuie, mamă Floare, că eu mă duc, umblu de aici colo să-mi cresc fata și oi pleca”...sărăcuța de ea. Violeta lui moș Grigorie Bâlbâitu interveni arțăgoasă, se ținea bățoasă să nu scape o lacrimă. - Hoțu’, criminalul, țipa femeia cu vocea ascuțită, astupând vorbele mamei Floarea, care îngâna ceva despre bunătatea răposatei, dar numai ea știa ce. N-am putut videa criminal de aista de când mama m-
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
citesc viața lui Fouchă, inoculându-mi pasiunea culiselor, a subteranelor cu șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini de vânătoare, și nu cu bișoni cu fundulițe, pekinezi arțăgoși, caniși de canapea, tekeli posesivi ș.cl. De bună seamă că, îmbătrânind, am trecut la motani, infinit mai comozi. Însă acea legătură tainică, frisonantă, de totală fidelitate cavalerească, dintre ogari și vânător ține pur și simplu de mistică. Mă opresc. Sunt
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ale respectivilor artiști. Céline, autorul celebrului Voyage au bout de la nuit, a practicat un antisemitism de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard. Răspunsurile
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni ușor. Sludden o strînse cu un braț pe Gay și cu celălalt pe Frankie. Frankie i se opuse arțăgoasă, pînă cînd îi spuse: Am nevoie de voi amîndouă, fetelor. Gerul ăsta mă dă gata. Toal și Nan erau îmbrățișați pe bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ah, ce muzică aveam pe-atunci! Cînd mi-am dat seama că nu are simțul sacrului în afară de muzică, l-am făcut organist. De atunci el a tot avansat, și eu... eu am intrat în declin. Presupun că remarci o undă arțăgoasă și plîngăreață în vocea mea? — Da. — Atunci, încearcă să înțelegi de ce. Toți acești profesori și artiști și șefi de departamente au devenit mari și tari rupînd bucățele din religia care i-a vindecat și le-au pus laolaltă formîndu-și propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mobilă sau acțiune, în care gîndirea negocia cu sine la modul simbolic. Clasa de științe avea un miros înțepător de substanțe chimice și rafturi cu obiecte ciudate care-i stîrniră pofta pentru magie, dar profesorul era un tip mare și arțăgos cu părul ca o blană de fiară, iar Thaw își dădu seama că nimic din ce-o să-l învețe el nu-i va mări puterea sau libertatea. Profesorul de arte era blînd și între două vîrste. Le vorbi despre legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la ce-mi folosește un pașaport al consiliului? — Poți obține o slujbă foarte bine plătită. — Vreau asta! zise Lanark interesat. Cum să obțin așa ceva? Vreau asta! — Cere celor de la centrul de angajare să te pună pe lista profesioniștilor, răspunse Jack arțăgos. Părea dezamăgit. Lanark privi pe geam cu mai multă tragere de inimă. Autobuzul trecea pe lîngă magazine noi și aglomerate, ale căror vitrine acopereau blocuri întregi și prezentau mîncare, medicamente, discuri și haine în ambalaje strălucitoare. Observă că erau multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a fost încredințat Lord, care avea un nas
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap să mă ia cu el la vânătoare și după zile de rugăminți neîncetate mintea bătrânului ceda în fața insistenței mele. Mi-a fost încredințat Lord, care avea un nas
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
număr, căci de ieri, de când am înțeles că sunt un băiețel mai mare, n-am mai vărsat o lacrimă. Iar dacă ar fi să vreau să fiu și eu răutăcios, așa cum ești tu, aș putea să-ți spun că ești arțăgoasă și mincinoasă... Cum ai spus? - se răstește la el Sorina. Primul ei gând a fost să se ducă și să-l bată, „măr” să-l facă. Sau, măcar câteva palme să-i dea, așa, ca să-l învețe minte. Dar și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
obligat practic să și ia geamantanele și să se lase Împinse În troleul care, se mai golise dar, repede se Încărca la loc. Avansați, doamnă, mai În față, altul nu mai este decât peste o oră, o apostrofase un bărbat arțăgos și cu chelie, la ce vă tot uitați, ce aveți de văzut? Mă uitam dacă pot să avansez... În spate zisese și mama Andreei cu sarcasm. Mă uit după fiica mea. E-n ordine, mamă, stau bine aici, nu-ți
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bine la el. Era Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu. Dumneata ai vreo treabă la primărie? Eu nu te știu locuitor al comunei. Cel întrebat s-a oprit din vorbire, a făcut un pas către Costăchel și a grăit cu voce arțăgoasă: Chiar dacă am locuință la liceu, nu mă poate opri nimeni să stau de vorbă cu sătenii. Doar unii dintre ei lucrează în timpul verii pe moșia liceului și mă cunosc. Și nu-i poate opri nimeni să mă asculte. Să știi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spus undeva, e de mirare că a putut să creeze atîta, În ciuda musafirilor cronofagi! Spre exemplu, În 1897, cînd i se pusese deja un diagnostic sever, regretă că nu e Însurat, dintr-un motiv aproape comic : ”...Poate că o femeie arțăgoasă ar reduce la jumă tate numărul vizitatorilor mei. Ieri au venit toată ziua, fără Întrerupere, a fost o adevărată calamitate.Veneau cîte doi și fiecare mă ruga să nu vorbesc, punîndu-mi, În același timp, Întrebări”. Sau, peste cîteva săptămîni, reia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
știm noi ce-i cu tele-nuvelele astea. Azi scrie, mîine face. SONIA: Așa e. Eu nu mai citesc nimic. BUNICUL (Fiicei): Las' că și pînă acum...! Voi nu înțelegeți că astea nu-s adevărate. Sînt numai din mintea lui. SONIA (arțăgoasă): Bineee! (citește, Bunica și mama citesc și ele peste umărul ei și de unde plîngeau, încep să zîmbească) "Ilie, deși bătrîn, cu un picior în groapă, era un adevărat diavol." BUNICUL: Ce? Eu? BUNICA (cu ironie fină, răzbunată): Nu tu, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de mii. ― Îți dau cincisprezece. ― Mai jos de douăzeci nu merg. ― Șaptesprezece e ultima mea ofertă. ― Ce spui de nouăsprezece? ― Optsprezece. ― Optsprezece cinci sute. ― S-a făcut. Interlocutorul râse. ― Ei, chiar c-a fost distractiv, Milt. Apoi, pe un ton arțăgos: ― Dar vreau douăzeci și cinci. Și Închise. De mult, În 1933, o voce fără trup Îi vorbise bunicii mele printr-o gură de aerisire. Acum, la patruzeci și doi de ani după aceea, o voce deghizată Îi vorbea tatălui meu la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vremea. Am foarte mult de lucru...” Carla păstră pentru altă ocazie epitetele special pregătite, Îi aduse un ceai cu lămâie și deschise larg fereastra. Inspiră de câteva ori aerul proaspăt În piept, adresându-i-se cu o voce mai puțin arțăgoasă. „Cerul este senin, promițând o zi frumoasă...Hai, grăbește-te...Bea ceaiul și Îmbracăte, e destul de târziu. După cum prea bine știi, eu trebue să mă prezint la programul de lucru având oră fixă. Eu nu sunt ca tine „ cățel” fară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de destindere, de deconectare nervoasă desigur Îi duceau dorul. Timpul său liber se dusese pe „Apa SÎmbetei”, alergând În permanență, având grijă ca cele două necunoscute să nu banuiască nimic, mai ales Carla care odată cu trecerea timpului devenise tot mai arțăgoasă...! În mod sistematic, seara după terminarea ultimelor hârtii de așezat În ordine, Tony Pavone mergea cu Atena la un restaurant să servească masa, cum Însă, toate localurile centrale erau echipate cu orchestră și ring de dans, masa de seara se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spor conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc eu și fără să-mi spui tu...!” - replică el cu o voce arțăgoasă, pozând În fața muncitorilor, privind semnificativ la Însoțitori lui, tăietori de frunză la câini!! „Doresc să-mi răspunzi imediat: dece muncitorii tăi au părăsit acest punct de lucru care necesită maximă urgență, mai cunoscând de fapt - acest obiectiv se află În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fapt, În particular nu mă interesează persoana ta Însă profesional stă de vorbă colonelul Tudose Ion cu tehnicianul Tony Pavone, nimic mai mult. În situație inversă, tu cum ai proceda...?” Câinele se lingușește, Îi este teamă, gândi Tony Pavone. Replică arțăgos cu voce tare. „Funcția, poziția ocupată de noi În societate nu suferă comparație...! Știm prea bine, cu toții suntem muritori, deci e recomandabil să lăsăm toată suflarea omenească din a noastră țară, să-și modeleze viața În codițiile nefaste a unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afișa permanent un zâmbet flegmatic, avea să constate cu ușurință de fapt, acest individ era zămlisit din seminția celor ce umblă cu “Spoit tingiri...!” Dela bun Început, Tony Pavone realiză În acest procuror tendința ce nu prevestea nimic bun, interveni arțăgos. “N’am fost adus legat În fiare la acest organ de justiție unde se Împarte dreptatea să-mi ceară cineva părerea cu privire la o oarecare fizionomie a feței...! În baza promisiunii făcută data trecută de colegul dumitale, doresc să fiu pus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mormăi el. — Cu un stâlp de pe stradă, bănuiesc. Știam eu că te-ai îmbătat! — Cu un tipograf, spuse nedeslușit Wilt, începând să se bărbierească. — Cu un tipograf? — Ca să fiu mai exact, am fost trosnit în față de un seralist tipograf extrem de arțăgos. Eva îi fixă cu privirea imaginea din oglindă. — Adică vrei să spui că te-a lovit un elev în sala de clasă? Wilt dădu din cap aprobator. — Sper că l-ai pocnit și tu. Wilt se tăie cu briciul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
au comentat venirea și stabilirea lor la Cluj sunt bețivii întâlniți, uneori, prin tramvaiul care străbate o bună parte din râul Someș, așa încât rațele cu pricina pot fi monitorizate îndeajuns. Un astfel de individ simpatic foc (deși, în același timp, arțăgos) ne-a chestionat într-o zi, în tramvai, dacă am mai văzut rațe cu rotile, întrucât el zărea respectivele rațe de pe Someș ca patinând pe rotile. În rest, locuitorii zac în griul vieții lor plictisite și nu au ochi pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]