992 matches
-
VII. SINESTEZIE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016. Sinestezie Eu am miresme-n suflet și proaspete și tari: parfum de lăcrămioare ce se ițesc sub gard și se încurcă-n brazde de izmă sub arțari de frunze aromânde în ceaiuri verzi ce ard. Mai am și liliacul ce se înalță mov Pe lângă iasomia în valuri revărsate, gătită ca mireasa ce-așteaptă în alcov plăcerile nvelite în șoapte parfumate. Pe lujere subțiri plecate sub povara altor
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GHIOCELUL Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ghiocelul L-am găsit mic și firav Sub o frunză de arțar, Nu era mod să-l mai scap; Trebuia să-l dau în dar. L-am rupt cu mică plăcere; El a lăcrimat în fir. M-am simțit într-o durere... Era motiv să mă mir ? L-am strâns cu grijă
GHIOCELUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380860_a_382189]
-
stea, ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii, raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului, galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi, miresmele serii ne-nvăluie pașii-n oglinda din vis umbrele arțarilor duc taina spre nori, încercând să oprim clipa, continuarea unui alt timp în acest timp, zâmbetul meu - o frunză memoriei furată... Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului, suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi în capcanele Uitării prin
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de stea,ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii,raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului,galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi,miresmele serii ne-nvăluie pașii-n oglinda din visumbrele arțarilor duc taina spre nori,încercând să oprim clipa,continuarea unui alt timp în acest timp,zâmbetul meu - o frunză memoriei furată...Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului,suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi în capcanele Uităriiprin ochii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
toateun timp de uitare, un timp de-nvățare,un timp de trăire, un timp de iubire,un timp pentru somnul cel lungun timp de murire. Pas cu pas toate se învață și se dezvață.... XX. POEM FINAL PE FRUNZE DE ARȚAR ..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Poem final pe frunze de arțar ... < ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
somnul cel lungun timp de murire. Pas cu pas toate se învață și se dezvață.... XX. POEM FINAL PE FRUNZE DE ARȚAR ..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Poem final pe frunze de arțar ... < ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
învață și se dezvață.... XX. POEM FINAL PE FRUNZE DE ARȚAR ..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Poem final pe frunze de arțar ... < ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Citește mai mult Poem final pe frunze de arțar ...< ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic.Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Citește mai mult Poem final pe frunze de arțar ...< ... zâmbetul tău - o frunză memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic.Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
localitatea Roșiorii de Vede, în județul Teleorman și cea de a doua, în București. La Roșiorii de Vede, cu o săptămână înaintea lansării, a apărut afișat în diferite locuri un frumos anunț, luminat de un chenar alcătuit din frunze de arțar (canadian?!): „Consiliul Local și Primăria Municipiului Roșiorii de Vede Direcția pentru Cultură, Educație Creație și Sport ... Citește mai mult În șirul lansărilor de carte, și în vara acestui an, 2016, s-au desfășurat două lansări ale volumului „Pe cărările vieții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
localitatea Roșiorii de Vede, în județul Teleorman și cea de a doua, în București.La Roșiorii de Vede, cu o săptămână înaintea lansării, a apărut afișat în diferite locuri un frumos anunț, luminat de un chenar alcătuit din frunze de arțar (canadian?!):„Consiliul Local și Primăria Municipiului Roșiorii de VedeDirecția pentru Cultură, Educație Creație și Sport... XI. ELENA BUICĂ - PRIVIRI RETROSPECTIVE, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 2069 din 30 august 2016. Motto: „Chiar de nu voi fi un far
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate ... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă, să râd, să plâng?! (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: E toamnă! / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374422_a_375751]
-
Autorului LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE În crâng, unde izvoarele se-adună, (Legenda spune că erau doar șapte) Se auzeau, în nopțile cu lună, Adeseori, doar tânguiri, în șoapte. Povestea ce-o spunea, în taină, vântul, Pleca, în patru zări, de la arțarul Care-a jurat să-mprăștie cuvântul Despre-o iubire ce-a trăit amarul. Era, în vremuri de demult apuse, O fată ca niciuna de sub soare Și vestea peste mări și țări se duse, Era frumoasă, făr-asemănare. În fiecare zi venea
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
fata lepăda ulciorul Și spre voinic se îndrepta grăbită, Cu drag în brațe o lua feciorul, Ea, gura-i săruta, împătimită. Se așezau, apoi, pe iarba moale Și povesteau, râzând, de toate cele, Îi ascundea frunzișul de la poale, Iar el, arțarul, se-nălța spre stele. Se necăjeau că vremea-n goană trece, Și iar plecau pe drumul către casă. O fată și-un ulcior cu apă rece.... Lui îi părea atâta de frumoasă, Că nu-și lua privirea de la fată, Decât
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
tatăl ei, știu amândoi, Căci el îi va alege, ei, pereche. De-aceea s-au gândit să fugă-n lume Cât mai curând, de toți să se ascundă, Departe, în poiana fără nume, Unde picior de om nu se afundă. Arțarul, bun, le-a tăinuit iubirea Și i-a păzit ca un străjer, dar iată Că, într-o zi, își coborâ privirea Și o zări, sub el, pe biata fată. Ea era tristă și îngîndurată Și nu înțelegea de ce izvorul Avea
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
să-ntrebe nu avea pe cine, Iar inima i s-a aprins de jale Și s-a temut că, dragul ei, nu vine. Atunci, încremenită de durere, A înțeles că soarta îi desparte, Pe frunte a simțit o mângâiere: Era arțarul, întristat de moarte. A plâns amar, frumoasa Sânziană, Cu lacrimi calde a umplut ulciorul Și zi de zi , la locul din poiană, L-a revărsat, să curețe izvorul. Atâta timp cât a trăit sub soare, Iubitul ei i-a fost în amintire
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
localitatea Rosiorii de Vede, în județul Teleorman și cea de a doua, în București. La Rosiorii de Vede, cu o săptămână înaintea lansării, a apărut afișat în diferite locuri un frumos anunț, luminat de un chenar alcătuit din frunze de arțar (canadian?!): ‘CONSILIUL LOCAL ȘI PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ROȘIORII DE VEDE DIRECȚIA PENTRU CULTURĂ, EDUCAȚIE, CREAȚIE ȘI SPORT VĂ INVITĂ Marți, 13 septembrie 2016, ora 11, la evenimentul realizat în colaborare cu Asociația Culturală Milenium 3: INVITAȚII CULTURII ROȘIORENE. IN PROGRAM: Lansare
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRȚILOR ÎN ROMÂNIA-2016 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371424_a_372753]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ION SEGĂRCEANU DESPRE "ADEVĂRURI PE FRUNZE DE ARȚAR" Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Recent, am avut prilejul de a participa la o interesantă lansare de carte în cadrul Cenaclului ”Muntele Măslinilor”, care își desfășoară întâlnirile în ampla sală
ION SEGĂRCEANU DESPRE ADEVĂRURI PE FRUNZE DE ARȚAR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373922_a_375251]
-
Botezătorul” din Kitchiner, păs- torită de preotul-poet Dumitru Ichim, întemeietorul și coordonato- rul cenaclului respectiv. Invitatul acestei manifestări literare a fost poetul basarabean Iacob Cazacu-Istrati, stabilit de mai mulți ani în Toronto, autorul recentului volum memorialistic ” Adevăruri pe frunze de arțar”, apărut în excelente condiții grafice în cadrul Edi- turii „ Prometeu” din Chișinău. Prezentându-și cartea, o adevărată suită de eseuri, tablete, cronici, interviuri și poezii, autorul a evidențiat principiile, care l-au călăuzit în redactarea și ordonarea aspectelor abordate, urmărind în
ION SEGĂRCEANU DESPRE ADEVĂRURI PE FRUNZE DE ARȚAR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373922_a_375251]
-
Mică - parte istorică și dezirabilă a marii patrii comune. Aceasta este, în fapt, ceea ce Nichita Stănescu numea în titlul unui volum al său , simplu, dar sugestiv, ” Un (superb) pământ numit România.. Referință Bibliografică: Ion Segărceanu despre Adevăruri pe frunze de arțar / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iacob Cazacu Istrati : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ION SEGĂRCEANU DESPRE ADEVĂRURI PE FRUNZE DE ARȚAR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373922_a_375251]
-
cunosc al tatălui izvor, Lipcanii mamei plini de ghiocei, Să strâng la pieptu-mi florile de dor Și lacrimile bunilor bunei. Dragii nostril, scumpii mei bunici, Știu, că fuge timpu-n calendar Eu am apărut pe lume-aici, Pe meleagul Frunzei de Arțar. Azi inima mă-ndeamnă să mă duc Chiar fie și în chip de nepoței, La casa mamei din micul sătuc, La pragul casei scumpilor bunei. Referință Bibliografică: Cântec pentru bunici / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1676
CÂNTEC PENTRU BUNICI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373988_a_375317]
-
care o adorau. S-a bucurat de o grădină minunată în jurul casei, acolo unde își petrecea timpul în căutarea răspunsurilor, prin curtea străjuită de brazi, unde erau două alei de nuci și două de peri, câțiva meri, un vișin înalt, arțari și duzi; sub nuci, toamna așternea covor de frunze foșnitoare. Fetele se trânteau pe crengile unui arțar bătrân, și în toată grădina, iarba creștea atât de înaltă, încât își puteau croi prin ea tuneluri...spre o lume plină de basm
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
în căutarea răspunsurilor, prin curtea străjuită de brazi, unde erau două alei de nuci și două de peri, câțiva meri, un vișin înalt, arțari și duzi; sub nuci, toamna așternea covor de frunze foșnitoare. Fetele se trânteau pe crengile unui arțar bătrân, și în toată grădina, iarba creștea atât de înaltă, încât își puteau croi prin ea tuneluri...spre o lume plină de basm, de magie. Deși mai mare decât surorile sale, Magda se comporta fără acea distanță impusă de diferența
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
lumina Cerșită-n van din steaua, Care răsare ziua Și noaptea se scufundă, În ochii unei fete, Strînsă în păr, sub fundă ! Toate aceste gînduri Se adîncesc și pier, La cumpăna amiezii, În crudul ei mister ! Pe frunza verde de arțar Mai cîntă, dar destul de rar, O pasărea cu dulce grai Ce s-a salvat și ea din Rai ! Și nu este pasăre rară, Nici scrîșnet tandru de vioară ! Ci are viersul aromat Mai dulce ca orice păcat... Ioan LILA VERSURI
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]
-
lumina Cerșită-n van din steaua, Care răsare ziua Și noaptea se scufundă, În ochii unei fete, Strînsă în păr, sub fundă ! Toate aceste gînduri Se adîncesc și pier, La cumpăna amiezii, În crudul ei mister ! & Pe frunza verde de arțar Mai cîntă, dar destul de rar, O pasărea cu dulce grai Ce s-a salvat și ea din Rai ! Și nu este pasăre rară, Nici scrîșnet tandru de vioară ! Ci are viersul aromat Mai dulce ca orice păcat... Referință Bibliografică: IN
IN OCHII UNEI FETE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346439_a_347768]