1,535 matches
-
(arabă: حزب الله ḥizbu-'llăh(i), în traducere „Partidul lui Dumnezeu”) este o organizație politică și paramilitară șiită islamică din Liban, având circa 15,000 de combatanți. reprezintă o forță importantă în politica libaneză, deținând școli, spitale și oferind servicii sociale
Hezbollah () [Corola-website/Science/314558_a_315887]
-
elocvent al exilului și al apartenenței..." Darwish este văzut ca un simbol al culturii palestiniene. Cu toate că s-a exprimat adesea în opoziție cu politica statului Israel, acesta a respins orice acuzație de antisemitism. Toate volumele sale au fost scrise în arabă, iar unele au fost traduse și în ebraică. Mahmoud Darwish a fost membru în Rakah, Partidul Comunist israelian, iar ulterior s-a alăturat Organizației pentru Eliberarea Palestinei din Beirut, fiind parte din aceasta până în 1993. De-a lungul vieții acesta
Mahmoud Darwish () [Corola-website/Science/313695_a_315024]
-
Prințesa Ameera bint Aidan bin Nayef Al-Taweel Al-Otaibi (în arabă: الاميرة اميرة بنت عيدان بن نايف الطويل العصيمي العتيبي) (n. 6 noiembrie 1983), de cele mai multe ori numită pe scurt "Prințesa Ameera Al-Taweel", este o prințesă și filantropă din Arabia Saudită. Prințesa Ameera și-a asumat rolul de vicepreședinte al Fundației Al-Waleed
Ameera al-Taweel () [Corola-website/Science/330945_a_332274]
-
a condus un număr foarte mare de proiecte importante, precum ar fi inaugurarea departamentului de artă islamică din cadrul Muzeului Louvre din Paris. Astăzi, își asumă conducerea campaniei ce vizează schimbarea rolului femeii atât în societatea saudită, cât și in cea arabă. În mai 2013, Alteța Sa Prințesa Ameera Al-Taweel din Arabia Saudită a participat la sesiunea plenară intitulată „Procesul de afaceri pentru diversitatea de gen” în cadrul Forumului Economic Mondial din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În calitate de vice președinte al consiliului de administrație și director al
Ameera al-Taweel () [Corola-website/Science/330945_a_332274]
-
Muʿăwiya (în arabă: معاوية ابن أبي سفيان, "Muʿăwiya ibn ʾAbī Sufyăn , "n". "602 - April 29 or May 1, 680) a fost calif între anii 661-680 d.Hr. S-a născut în anul 602 d.Hr. la Mecca și făcea parte din clanul Omeyyad
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]
-
operațiile în cazul general, când în locul numerelor apar simboluri, urmărind câteva reguli care pot să fie diferite de cele aplicate numerelor, exemplu fiind algebra vectorială sau matriceală sau în cazul studiului structurilor algebrice (grupuri, inele, corpuri). Cuvântul "algebră" provine din arabă ("al-jabr", الجبر). Într-adevăr originile ei provin din matematica islamică, dar și din cea indiană, de la care Al-Khwarizmi (Al-Horezmi) (c. 780 - 850) a elaborat începutul acestei științe prin celebra sa lucrare, "Kitab al-jam’wal tafriq bi hisab al-Hindi" ("Cartea adunării
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
ibn ‘Ață′ (m.131H, 748 d.Hr.) și ‘Amr ibn ‘Ubayd (m.144H, 761 d.Hr.) Tradiția spune că Wășil ibn ‘Ața′ s-a separat de maestrul său Ḥasan al-Bașrῑ în ceea ce privește statutul juridic al omului păcătos, această separare redată în arabă prin verbul i‘tazala a ajuns mai târziu să dea numele școlii (mu‘tazilah) și a adepților acesteia (mu‘tazil, pl. -ūna). Sursele îl atestă pe Ḥasan al-Bașrῑ ca fiind primul care a folosit termenul de i‘tazala în expresia
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
și castiliana veche. În secolul VIII, invazia musulmană în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică, unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliană și alte limbi romanice moderne: limbile catalană, aragoneză, astur-leoneză și galiciano-portugheză. Castiliana primitivă a derivat din latină în comitatul
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
oameni până la lacrimi sau îi duce pe culmile extazului”, cum spunea Marmaduke Pickthall, în prefața traducerii sale a Coranului în engleză. Conform tradiției islamice, profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă - așa cum este considerată araba coranică de către exegeții musulmani - atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
în anul 1923, când la inițiativa regelui Fuad I al Egiptului, Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, tipărește exemplarul rămas de la Osman - Vulgata lui Osman - în mii de exemplare pe care le trimite în toată lumea islamică. Tipărirea în masă a Coranului în arabă și traducerea în alte limbi sunt considerate facilități moderne. Pentru musulmani, limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvântul lui Dumnezeu, este perfectă ca și Coranul însuși. Când se vorbește despre perfecțiunea acestei limbi, se scot în evidență elemente
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Tabla Păstrată”. Prin revelația avută de profetul Muhammad, cuvântul-esență se materializează în cuvântul rostit care este însăși expresia arabă a Coranului. Și numai această formă concretă de manifestare, cu sensurile ei exoterice, poate fi tradusă pentru cei ce nu cunosc araba, ca un prim pas în apropierea lor față de acest text. Într-o tradiție rămasă de la profetul Muhammad, se spune că versetele coranice conțin nu numai un sens "zahir" "exoteric", dar și unul "batin" "ezoteric" care la rândul său are o
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Este vorba de turci, poloni, ruși, libanezi, palestinieni, sârbi, italieni, bosniaci, vietnamezi, americani, români, bulgari, chinezi, austrieci, ghanezi, ucraineni, francezi, britanici, spanioli, israeliți, thailandezi, iranieni, egipteni, sirieni. De obicei, cele mai vorbite limbi străine în Berlin sunt turca, engleza, rusa, araba, polona, kurda, vietnameza, sârba, croata și franceza. Turca, araba, kurda și croata sunt auzite mai mult în partea vestică, datorită comunităților mari din centrul Europei de Est și din țările ex-iugoslave. Engleza, vietnameza, rusa și polona au mai mulți vorbitori
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
italieni, bosniaci, vietnamezi, americani, români, bulgari, chinezi, austrieci, ghanezi, ucraineni, francezi, britanici, spanioli, israeliți, thailandezi, iranieni, egipteni, sirieni. De obicei, cele mai vorbite limbi străine în Berlin sunt turca, engleza, rusa, araba, polona, kurda, vietnameza, sârba, croata și franceza. Turca, araba, kurda și croata sunt auzite mai mult în partea vestică, datorită comunităților mari din centrul Europei de Est și din țările ex-iugoslave. Engleza, vietnameza, rusa și polona au mai mulți vorbitori nativi în estul Berlinului. Mai mult de 60% din
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
(în arabă: أرواد; în aramaica biblică: אַרְוָד, "Arvad") - cunoscută și ca Arado (în greacă: Άραδο), Arados (greacă: Άραδος), Arvad, Arpad, Arphad, și Antiochia din Pieria (greaca veche: Αντιόχεια της Πιερίας), numită și insula Ruad, este o
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
este una dintre cele patru școli de drept sunnite, alături de școala malekită, cea hanefită și cea șafeită. Hanbalismul sau școala hanbalită îl are drept fondator pe cetățeanul irakian, Ahmad bin Muhammad bin Hanbal Abu Abd Allah al-Shaybani (în arabă : احمد بن محمد بن حنبل ابو عبد الله الشيباني), cunoscut ca imamul Ahmad ibn Hanbal (n. 780 - m. 855). Această școală de drept se bazează pe interpretarea strict literală a Coranului și a hadith-urilor (spusele și faptele profetului Muhammad), „înlăturând
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
se bazează pe interpretarea strict literală a Coranului și a hadith-urilor (spusele și faptele profetului Muhammad), „înlăturând atât ideea de «consens» (ijmaa), cât și pe cea de interpretare personală bazată pe analogie (qiyas)”, pentru a elimina posibilitatea apariției inovației ( în arabă: بدعة bid‘a). În cazul în care apar situații în care nu există un răspuns clar în textele sacre, școala hanbalită nu acceptă cutuma, așa cum o fac juriștii care aparțin școlilor malekită sau hanefită, bazându-se, în schimb, pe hadith-uri
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
se facă acceptată și să se impună abia începând cu secolul al VI-lea. Această școală a avut numeroși adepți în Siria și Mesopotamia, unde selgiukizii au provocat declinul ei, prin susținerea școlii hanefite. Taqî ad-Dîn Aḥmad ibn Taymiyyah (în arabă: تقي الدين أحمد ابن تيمية), cunoscut ca Ibn Taymiyyah (22 ianuarie 1263 - 26 septembrie 1328) și discipolii săi au inițiat în secolul al XIV-lea o renaștere a acestei școli în Siria. Influența otomanilor, care a continuat mișcarea reacționară inițiată
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
recunoaște SUA uniunea dintre Palestina arabă și Iordania, la care Rockwell a explicat că poziția Departamentului de Stat este aceea că SUA nu are obiceiul să emită o recunoaștere oficială a fiecărei modificări teritoriale a unui stat străin. Unirea Palestinei arabe cu Iordania se făcuse ca urmare a voinței poporului și SUA accepta faptul că suveranitatea Iordaniei s-a extins într-o nouă zonă, a adăugat Rockwell. Consilierul Rafai a exprimat mulțumirea iordanienilor fața de această recunoaștere de facto a unirii
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
(în arabă "العرب المسيحيين ") sunt arabii de religie creștină, cel mai adesea locuitori ai lumii arabe, cu toate că există și o numeroasă diasporă. Ei sunt urmașii anticelor triburi arabe creștine și a celor creștinate. Mulți dintre creștinii arabi actuali sunt descendenții triburilor arabe
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
el era de aproximativ 50 de ani, Frederick al II-lea l-a atras la curtea lui din Regatul Siciliei, și la îndemnul împăratului a supravegheat (împreună cu Hermannus Alemannus) o nouă traducere a lui Aristotel și a comentariilor arabe din arabă în latină. Există traduceri ale lui Scot însuși la "Historia animalium", "De anima" și "De coelo", împreună cu comentariile lui Averroes asupra lor. Cea de-a doua versiune faimoasei cărți a lui Fibonacci despre matematică, "Liber Abaci", a fost dedicată lui
Michael Scot () [Corola-website/Science/337320_a_338649]
-
(scris și Sindbad; în arabă: "السندباد البحري", pronunțat "Sindibădu al-Baḥriyy") este un marinar fictiv și eroul unui ciclu de povești originare din Orientul Mijlociu; este descris ca trăind în Bagdad, în timpul Califatului Abbasid. În timpul călătoriilor sale prin mările din estul Africii și sudul Asiei, el are
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
Girafa este cea mai înaltă din toate speciile de animale. Masculii pot avea 4,8 - 5,5 m înălțime și o greutate de 900 kg. Numele ei provine din arabă și înseamnă "cea mai înaltă dintre toate". Trăiește în savanele din Africa. Originară din Africa, girafa este înrudită cu familiile: Cervidae și Bovidae, dar aparține altei familii, Giraffidae, care cuprinde doar girafa și ruda ei cea mai apropiată okapi În
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
hindușii extremiști în 1992. Începând cu anii '80, Arabia Saudită a finanțat un proiect de construcție a moscheilor în toată lumea în valoare de miliarde de dolari din care s-au construit în total 1500 de moschei. Cuvântul originar pentru moschee în arabă este "masjid" având semnificație de "loc de rugăciune" sau "de inchinare". Acesta este un substantiv derivat din verbul "sajada" (însemnând "a se închina"). Cuvântul provine din limba arameică, înrudită cu araba și ebraica, și datează din secolul al V-lea
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
de moschei cu arhitectură tipică otomană. În Europa există în diverse zone moschei construite în număr mai mare o dată cu venirea musulmanilor pe continent. Orașe mari precum Roma, Londra și München, dețin moschei ce au fost cladite dupa cerintele arhitecturii tradiționale arabe cu domuri și minarete. Moschee mai mici se pot întâlni de asemenea în zonele suburbane ale marilor orașe europene, un exemplu fiind Moscheea Shah Jahan din Woking, Marea Britanie. In zonele Europei care au fost sub dominație otomană ca Grecia, Bosnia
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Ordinul Bektašiyya (în arabă), ortografiat și Bektașɪlik sau Bektașiye (în turcă) este un ordin sufit care s-a manifestat pentru prima data în Anatolia sau Asia Mică în secolul al XIII-lea, recunoscut pentru legătura cu dinastia otomană. Destinul acestei confrerii mistice este, de
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]