KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...34 >

850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

căpetenia bandiților În picioare, parcă sprijinit cu toată greutatea În palmele lui Liu Huang. Apoi, brusc, călugărul retrase mâinile, iar Jian Shi căzu, Încet, și nu se mai ridică. Lovitura Îi zdrobise coșul pieptului și Îi oprise inima. Cei opt arcași pregătiți Încordară arcurile, dar căzură cu toții străpunși de săgețile lansate la semnalul lui Oan-san. Din primele rânduri ale bandiților țâșni un războinic care aruncă, extrem de rapid, două pumnale. Pe primul, Liu Huang Îl evită făcând un salt lateral. Al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ești un supra-om și că nimic nu ți se poate Întâmpla, ne aperi... Te-ai gândit vreo clipă că poate sosi acea fracțiune de secundă care schimbă totul? Că Pietro nu va fi atât de rapid Încât să doboare toți arcașii care te ochesc și că o săgeată, doar una, te va atinge? Sau că brațul tău nu va fi atât de iute și că o sabie, doar una, va ajunge la tine? Că un pumnal va sosi din spate? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să ajungi cât poți de repede la Istanbul. Vei primi o misiune. Nu știu nimic despre ea. Pot să-ți spun doar că e nevoie de tine și de o sută de războinici Bordjighin, Între care cel puțin treizeci de arcași. Veți veni pregătiți de drum lung. Curierul rămăsese peste noapte În satul lui Amir. Astfel, acesta aflase câteva lucruri care nu erau neapărat secrete, dar care explicau o parte din mister. După bătălia de la Vaslui, Mahomed căzuse bolnav. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acoperiți de covoare persane. Nimeni nu mișcă și nimeni nu interveni cu vreun cuvânt. Așezat pe genunchi, cu spatele drept, Amir aștepta. Primul Cuceritor continuă: - Împreună cu cei o sută de războinici ai tăi, Între care se află cei mai buni arcași pe care i-am văzut până acum, vei porni pe Drumul Mătăsii. Vei primi ajutor și hrană pe teritoriile stăpânite de Hanatul Crimeii, care ne este aliat. Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cuceritor, nu trebuie să ajungă la Istanbul. Nu trebuie să ajungă nici măcar la frontierele imperiului. El trebuie să fie ucis cât mai departe de noi. Despicat În bucăți, iar bucățile arse și aruncate În vânt. Trebuie ucis de la distanță, cu ajutorul arcașilor. Cu cât te afli mai aproape de el, cu atât este mai periculos. Trebuie să mai știi un lucru. Cu mai bine de jumătate de an În urmă, am trimis spre el o sută de Cuceritori. Cei mai buni luptători ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Otoman. Mesaj sosit de la rețeaua din Istanbul. O sută de războinici din tribul Bordjighin, conduși de Amir Baian (mi se pare cunoscut acest nume... ) au pornit cu o misiune secretă pe Drumul Mătăsii. Sunt pregătiți de luptă și au numeroși arcași.” Căpitanul Înfășură la loc sulul și Îl ascunse la piept. Era primul semn scris despre posibila Întoarcere a lui Ștefănel. Dar era, oare, Ștefănel? Și, dacă da, ar fi putut el, singur, să anihileze un atac al Cuceritorilor? Puteau fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci de Încălțări ușoare. - Colindători... spuse arcașul Simion, care descălecase și privise atent semnele din zăpadă. Tălpi mici, ușoare. Vreo douăzeci. Era adevărat. Nici o altă urmă nu se afla În jurul clădirilor. Se apropia ora prânzului, dar cerul rămânea Închis. Nu ningea, dar vântul dinspre Dunăre ridica În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
oasele, poate mâine sau poimâine voi face drumul la cetate... - Acum, vornice! Vornicul păru puțin stânjenit, dar deloc speriat. - Acum e cam greu, căpitane, fiindcă, după cum vezi, am oaspeți... Pe zidurile de apărare ale conacului apărură peste o sută de arcași. În aceeași clipă, curtea fu năpădită de ieniceri. În crângurile din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși, Între noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă, ironic, Oană. Cum e când trimiți un ceambur Întreg, de cinci sute de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
slujitoarele casei de la Albești, cum e să iei capul unor oameni puțini și neînarmați? Cum e să știi că Alah te-a făcut să plătești faptele tale prin moartea fratelui tău, un asasin ca și tine? Ogodai ridică mâna spre arcași. - Să nu cazi În capcană... Îi spuse Ali. Vrea să te provoace tocmai fiindcă vrea să fie ucis. Nu prins, nu interogat. Ci ucis. Și acum știe că Ștefan va afla și că va scăpa de aici. Nu-i face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede capul ca să vadă ce se Întâmplă În curtea conacului. I se păru că Oană discută cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-am lăsat, Doamne? Arcașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut cu căpitanul?... Cui l-am lăsat, Doamne? Arcașul simți un tremur În tot corpul și, pentru câteva clipe, fu incapabil să ia vreo decizie. Ceea ce vedea nu putea fi adevărat. Ridică din nou capul. Căpitanul era tot În picioare, cu spada grea trecută În mâna stângă. Șiroia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În față și Închise ochii. În jurul lui, marea tăcu. Se opri și vântul. O tăcere de catedrală coborâ asupra țărmului. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Brănești, Moldova de Sud. - Viața mea pentru moartea ta, căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se auzea. Ali reluă detaliile din ultimele minute. Săgețile, apoi lovitura lui Ogodai. După adâncimea rănii, lovitura nu ajunsese la inimă, din cauza cămășii de zale. Dar forța ei sălbatică reușise să-i oprească bătăile. Dar apoi, ce se Întâmplase apoi? Arcașul acela lovise ienicerii, iar trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
patrulei, dând ordin de Întoarcere. Aceeași zi, ora 16.00, malul Dunării Pietro se aruncase În luptă cu speranța nebună că ar mai exista o șansă de salvare a căpitanului. Găsise În apropierea malului Dunării doar unsprezece Apărători, conduși de arcașul Simion. Ceilalți căzuseră În luptă, dar uciseseră peste o sută de spahii și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu ochii În lacrimi: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Pietro nu mai putea să-i stăpânească. Putea doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]