882 matches
-
vorbesc cu-ntelepciune,... VI. CU PUMNII STRÂNS DESCHIȘI, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1196 din 10 aprilie 2014. Cu pumnii strâns deschiși Culeg în palmă zorii dimineții; Cu ochii larg închiși Strâng în priviri tot cerul; Cu tălpile arcuite în extensie Zdrobesc bulgarii de roua; Prin iarbă crudă Plimb picioarele goale Cu tocuri diafane; Aș vrea să zbor Să lipesc trupul curcubeului De pletele-mi cărunte: Să-mi lumineze noaptea Să-mi bucure ziua; Pe linia orizontului Vreau să
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
-mi bucure ziua; Pe linia orizontului Vreau să-mi odihnesc gândurile; În triluri de pasarele, În clopoței de mielușei ... Citește mai mult Cu pumnii strâns deschisiCuleg în palmă zorii dimineții;Cu ochii larg inchisiStrang în priviri tot cerul;Cu tălpile arcuite în extensieZdrobesc bulgarii de roua;Prin iarbă crudaPlimb picioarele goaleCu tocuri diafane;Aș vrea să zborSa lipesc trupul curcubeuluiDe pletele-mi cărunte:Să-mi lumineze noapteaSa-mi bucure ziua;Pe linia orizontului Vreau să-mi odihnesc gândurile;În triluri de
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
lumină, cresc flori de câmp și iarbă pe-a inimii -grădină... secunda prinsă-i în palma eternității, și-o trec prin vers discret, poeții. Din cer doruri se nasc - și pământul le primește smerit în taina sfântă, pe o punte arcuită dintr-un gând de curcubeu, minune-mpodobită e veșnicului eu... Din cer doruri se nasc - îmbrățișând pământul... un fulger eteric purtând sacrul har, renaște la nesfârșit cuvântul și-l dă omului în dar. Din cer... doruri de nasc. Referință Bibliografică: Din
DIN CER... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354087_a_355416]
-
alta ,,bucurie”, pe alta ,, încântare”. ,,Ce forță are linia din această lucrare!” îmi spun în gând. Oare ce cuvând i se potrivește?”,, de ce nu o fi pus culoare ?”. Era desenat o stână cu un copil care mulgea oile. Linia care arcuia trupul era îngroșată. Lângă stănă trei dulăi stăteau pe coadă și priveau buclele băiatului stânse sub o șapcă roasă pe margini. Măgarul cu desaga în spate, parcă își aștepta tovarășele gata să pornească la drum. Pe capul măgarului era scris
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
Era un cal negru, înalt, cu coama lungă fluturând de-o parte și de alta a gâtului, cu capul sus, ca la defilare, cu urechile drepte, cu ochii lucitori, cu nările roșii, mari cât pumnul, fornăind continuu, cu coada ușor arcuită în sus, cu o piele lucitoare de parcă era dată cu cremă! În șaua neagră o siluetă de aceeași culoare, cizme din iuft, prăfuite, pantaloni bufanți din postav negru, o tunică militară vopsită în negru pe care luceau bumbii de lamă
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
se ridică pe temelie, în lume se îndreaptă spre utopie. Între una și cealaltă e ruptura. Desprins din așezarea sa natală, omul e un rătăcit, întors acasă după mult timp, e un înstrăinat. Puțini au infirmat capacitatea de a se arcui după toate virajele vieții, potențiala strămutare a omului, neștiind dacă se va opri chiar și după momentul terminus al călătoriei prin viață. Cine poate ști dacă viața nu este subțirele și impropriul joc secund al unei succesiuni de vieți, ca
MIHAI MĂLAIMARE. TEORIA GESTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353706_a_355035]
-
nu se lăsa. Îmi amintesc că era printre puținele studente de la Medicină care nu aveau niciodată timp să se mai și distreze... Nu mai știu ce culoare aveau ochii ei... Albaștri sau verzi? Erau mari, limpezi, surâzători sub sprâncene perfect arcuite din naștere și îmi plăcea să mă oglindesc în ei... Doar că șansele erau minime. Am fost doar în trei ori patru plimbări prin Cișmigiu și numai o dată prin Parcul Herestrău, unde a refuzat să urce în barcă... Prefera să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
cimbrișor din grădina lui tezeu unde erau sunete moi acum este o întunecoasă absență trec prin noi grețuri romantice cu femei fatale frumoase cu pulpe de abanos cu ochi de lac adânc cu glezne colilie cu mers de căprioare se arcuiesc cu șoldurile doldora de plăceri niște hiene care își adulmecă prada până o căpiază și apoi o înghit fără s-o mai îngurciteze cu gurile lor flămânde noi fumăm pipă cu leurdă tăcuți și privim la primăvara asta cum scutură
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
nu se aude pe creste Nici un foșnet... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceață din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlănțuie dânsul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu batele lor opresc vântul uimit Ce asculta și vede minunea Cum ei din ciomege fac punți și căi năzdravani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]
-
către alt destin. Într-zi, a cunoscut-o pe Sephora; i-a ieșit în cale brusc, cu părul ca un rug aprins și ochii ca marea-n furtună; mergea dansând și dansa mergând, iederă purtată de vânt. Brațele i se arcuiau ca ramurile de salcie , glasul era o șoaptă înălțată până la hohot, de râs sau de plâns, era în ea o nestăpânire, o fugă spre ceva , spre un undeva pe care doar ea îl presimțea. Umblau amândoi cât era ziua de
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
melodii aidoma sufletului Ce istorie a florilor, (cum spune Cioran), e mai adevărată decât parfumul lor, ce cunună e mai fixă deasupra orizontului, decât curcubeul, ce exegeze palpită în miezul literaturii, mai fremătând decât umbrele frunții poeților, ce margine monumentală arcuiește mai solemn granița dintre teluric și spiritual, decât pandantivii catedralelor, ce rămâne mai luminos prin breșele sufletești în lume, decât salbele mărgăritarelor de cântece și unde sunt adunate cântecele, ca perlele în cochilii scufundate sub ocean, cu mai multă grijă
POEME ŞI MELODII AIDOMA SUFLETULUI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357187_a_358516]
-
mă simt ciudat Ni-i tandră-mbrațișarea, mă ții ca pe-un deliciu Pe trena rochiei mele se-agață flori de tei... Dansăm și ești eroul, iar eu sunt sacrificiul Săgeților țintite sublim, de pașii tăi Cum mijlocul se frânge, mă arcuiești, văd Luna Rămân o dezgolire de patimi,ritm curat De glasul ce ne cântă, de ce îmi spui într-una Și de tangou-n care, doar aripile... bat! Referință Bibliografică: ...Și de tangou-n care, doar aripile bat! Shanti Nilaya : Confluențe
...ŞI DE TANGOU-N CARE, DOAR ARIPILE BAT! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357335_a_358664]
-
acesta a înviat precum a spus chiar el, fiindcă nu am găsit nici cea mai mică urmă de evadare sau de forțare, în afară de piatra care a fost răsturnată din locul ei. Caiafa se încruntă, iar linia buzelor sale subțiri se arcui în jos. Pilat îi observă figura îngrijorată și tremurul mâinii și zâmbind cu sarcasm savură din plin adevărate momente de exaltare. Știa că ceea ce îi spusese îi provocase acestuia suferință și furie. Arhiereul se stăpâni totuși. Răzbunarea era însă acum
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
Baciu”, prin muzica sa, cuprinsă într-o întreagă realitate subtil umană, a unui mirabil Concert simfonic. Simțurile mai fine prin care se percepe și cultivă muzica metamorfozată din înțelegere, iubire și luminare a vieții cu armoniile sau contradicțiile ei se arcuiesc de mulți ani în creațiile artistului Sergiu Pobereznic. Născut la Buhuși, județul Bacău e stabilit azi la Melbourne, fiind mai puțin cunoscut, în propria țară sau și mai trist, în orașul său natal! Din acest motiv nu sunt valorificate acasă
SERGIU POBEREZNIC, ARTIST BUHUŞEAN LANSAT PE SCENELE MARII MUZICI, ALE LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357440_a_358769]
-
Prea era idiot gestul făcut de inginer. Nici un cretin n-ar fi făcut o asemene gafă! Dar cum să descîlcească misterul?! Ea una nu se pricepea la dedesubturile afacerilor necurate. Dar tînărul căpitan? Adelina s-a ridicat și s-a arcuit ca o liană. Trupul ei striga cu nerușinare: hai, masculule, tu ai soluția, dezlănțuie-te. Adelina s-a apropiat de el, s-a aplecat peste birou și l-a întrebat răspicat ce i se pare lui mai greu, să facă
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
troienind dinspre apus. „SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul Lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet pleznește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 532 din 15 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 43 LINIȘTEA ARCUITĂ PESTE ATMOSFERA LEȘIOASĂ DE DEASUPRA TIMPULUI (Titlul acestui capitol mi l-a vîndut CrisLi pe o pană din aripa unui înger) Mancuse redescoperise puterea gîndului după acea plimbare primăvăratecă peste dealuri la braț cu nevasta lui, prilej cu care frumoasa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
astea sfinte, adică astrologice sau astronomice, excela doar în tainele gastronomice și își dădea seama după sonoritate că, deși sunau la fel de înfundat toate aceste trei cuvinte, numai ultimul i se adresa ei cu familiaritate, dar timpul, gîndea Mancuse, care se arcuiește elastic asemenea unui sunet, este de fapt liniștea aia siderală care cade peste pămînt odată cu înserarea, cînd vîntul își ține răsuflarea, păsările s-au ascuns în cuiburi, copiii cască amețiți de oboseală, babele încremenesc o clipă înaintea icoanelor și dau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mai rămas să fumeze și să-și descîlceasă mințile năucite încă de amploarea ideilor ce îi fulgerau sub frunte. Abia spre dimineață, cu gîndurile încă tulburi, Mancuse s-a desprins de la fereastra prin care privea, fară s-o vadă, liniștea arcuită peste atmosfera leșioasă de deasupta timpului ... 44 VISUL NOPȚILOR DE PRIMĂVARĂ Domnul van Schonhoewen era, pentru Estera, acel suflet la care se gîndea cînd o cuprindeau neliniștile inexplicabile ale intimității ei delicate, de cîțiva ani viața ei intrase ca apa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
aproape. Curenții îl rostogoleau. Lupta cu disperare să taie vârtejurile prin zidul nesfârșit de ape tulburi și învolburate. Un gel în clocot și forfotă. Ajunsese foarte aproape. A zărit sau i s-a năzărit că vede un pește tăind apa, arcuindu-și înotătoarea codală, răsucindu-se, ridicându-se, coborând...Vedea și bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
că au primit un an 2012 cu ghinion grămadă, dar și cu pedepse pentru greșeli mai vechi, exact ca-n teorie. Se-alege grâul de neghină? Replica istorică atribuită viteazului nostru precursor, într-o situație-limită similară celei de azi, se arcuiește la final, metamorfozându-se din afirmație într-o întrebare retorică: „Bucuroși le-om duce toate?” Riscăm priviri furișe prin portița crăpată spre un viitor apropiat incert și tânjim după un final fericit, ca-n basmul cu visul de o sută
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
Acasa > Stihuri > Momente > EMINESCU Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Eminescu Eminescu avea ochii căprui, Părul arcuit în cântări de vânt, „Băiet”și azi-i lângă izvorul lui, Sub bolta codrului ascet și sfânt. Iubirile îi erau născute Pe rotunda clipă a unui vis. Parcă plecat doar de minute, E mai departe azi cu un abis. Ușa
EMINESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358124_a_359453]
-
ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și el, nu numai eu, trăgând de lansetă. Eram terminat, dar mai mult emoțional... “Dă, Doamne, să-mi țină lanseta și să nu se rupă forfacul!” mă rugam în gând, făcând pact cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
patrie și neam, nu piere. Industria media caută profit. Jurnalistul, trăitor în efemeritatea știrii, caută dăinuirea. Cuvântul înțelept, al înțelepților neamului, curge în clepsidra cu lacrimi de adevăr. Un trofeu al nemărginirii patriei. dăltuit în cuvânt. Glasul unui român se arcuiește sub bolta istoriei: Alecu Russo în „Cântarea României“. Răscolitoare scriere. Tristă. Alecu Russo un jurnalist al vremii. Al cărei vremi? „Poporul e stâlpul țării... fiecare părticică de pământ e vopsită cu sângele lui... și într-o zi s-au zis
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
ales !?) feminină și fără perdea ... E drept că nici cea din urmă nu prea se sinchisea, ba dimpotrivă, îl provoca ca să vadă până unde merge, că le-auzea din „gură fermecată” dar și cât poate să-ntindă coarda ... Și o arcuia ca lumea, fără să-i pese, după cum lesne se putea constata!... „Doamne, ferește și iartă și blagosovește-l pe cel păcătos, că încurcate sunt căile Tale, începură să murmure cu oarece evlavie țațele, una din ele fiind rudă prin alianță cu
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]