354 matches
-
lovesc de vreun colț de mobilă, și culcân-du-mă lângă tine spătarul își schimbă poziția, salteaua se înmoaie iar corpul tău suspină în gângurit de cedru. E momentul, Iolanda, cînd îmi permit să spun că te iubesc, când îndrăznesc să mângâi arcuirea unui umăr, când îmi întind gura cu scopul de a simți pe vârful limbii gustul de pană al părului tău. Tableta de Valium mi-a veștejit gesturile și mi-a aburit ideile fără să-mi paralizeze memoria, este aprilie și
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
vis aproape alb, simplu, auster, l-am simțit pe Enescu acolo. Pe un fotoliu. Era calm și generos. În salon, la parterul casei, în apropierea pianului, stăteau doi artiști, Maestrul și discipolul său, Marin Cazacu și Laura Buruiană. Le priveam arcuirea corpurilor peste violoncel, îmbrățișîndu-l tandru, invocînd și protejîndu-i magia. Nu mai știam cine este prelungirea cui, ascultam și mă bucuram. Seara se topea în noapte, munții solemnii își impuneau conturul printre stele, pe un albastru intens și limpede. Mă gîndeam
Plînsul violoncelului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6113_a_7438]
-
ușori, / să nu se lovească. Se va scrie / pe unduiri. / Și e împins un scaun Empire, să-i stea dinainte / ca un zeu în poeta Sapho. / Schimbul negurilor, bronzurilor, cu mierea intarsiilor, / un regal gondolările, lirele; / ciripit de păsări, cascade, arcuirea picioarelor, / de capre în insula Capri / Aproape uitate motivele, atacarea temei, / cum totul se face muzică, / doar puțină tristețe, o amînare. / Au fost destine fericite / și vor mai fi, / își amintesc, parcă, lei heraldici, într-o stemă" (Masa stil). Unele
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
drept semnal statura în bronz izbîndită de sculptorul Gorduz. Cît despre imaginile datorate lui Dan, economia lor stringentă, de alb-negru catifelat și totodată definitiv, ritma un veritabil recital, de zi și de noapte, al Columnei, încrucișat cu alte prezențe complementare, arcuirea concavă, de pildă, armonic solidară, a zidirii numită Mercati trajanei. Experiența, cu fervoarea ei fără concesii, ne-a părut demnă să întrețină, peste ani, gesturi de legitim rapel, destinate aceleiași ambianțe, însă cu o sporită anvergură. Retrospectiva Dan Er. Grigorescu
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care nu ne-a mai adus laptele pe
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
spun. Este noapte. El, cu o rază, se rănește încet, de câteva esențe se golește pe sine, cât să-mi ia forma și, cu tot cu umbră, să ncap, spre sângele său vegetal să m"absoarbă"n lăuntru și exersăm, în furtună, arcuiri și asceze din cele 37 de forme de Tai Chi Chuan și, printre copitele cailor sălbateci, creștem împreună, cu rădăcini înspre apele râului ohabnic , Nu știam că te-ai scăldat odată în sângele unui dragon", mă asimți el, dintr-un
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
entuziasmul relevării "adevărului integral". Spre deosebire de autorii care se străduiesc să-și ascundă ori să-și cosmetizeze episoadele biografice compromițătoare, Ion D. Sîrbu încearcă să dezvăluie. Astfel că discursul lui nu va fi în nici un caz unul legitimant și împăciuitorist, cu arcuiri pe deasupra mediului înconjurător și cu seninătăți reale ori mimate. Cel ce scrie, aici, pentru propria posteritate are o memorie necruțătoare; și el se plachează pe realitatea exterioară, a "societății socialiste multilateral dezvoltate", prin percepții exacte și analize operate în profunzime
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
numai aștepta ea era singură precum bătrâna barză de pe acoperișul primăriei în poemul lui neasemuit - un poem cum scrii doar o dată în viață o singură dată - în poemul lui nu scria nimic din toate acestea xxx ea își amintea totul: arcuirea sprâncenelor lui umbra unui rid gustul dulceag al pleoapelor lui sărutate în grabă își amintea clinchetul paharelor frigul nopții din mica gară mâinile lui ce trecuseră prin multe războaie de multe zile îi păstra în nări mirosul pielii ei veneau
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
știe. Chiar și la inși evoluați, cu gust artistic cert întâlnești asemenea reacții... Mai fine, dar trădând aceeași neînțelegere a artei portretistice... Ceva foarte bine ascuns zace în figura omului. O părticică din nas, un mușchi al feței, necontrolat, o arcuire a urechii, răsfrângerea unei buze, - nimicuri, pe care dacă intuiția artistului le pune laolaltă, potrivit viziunii sale, iese cu totul altceva decât ce se vede pe o fotografie trasă la minut. Unii par mai frumoși decât sunt ei în realitate
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
avut aceeași lungime ca cea a calului, numai că, de data asta, așezat în două picioare. Ar fi avut urechi mici și ascuțite, țâșnind prin părul creț și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire doar în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și deschise, cu o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
dar nu e nici asfixiant, și oricum nu te înspăimîntă cu strictețea distincțiilor speculative, precum Kant sau Hegel. La Kant, frazele au lentoarea apelor calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
Avea pleoapele tivite cu o dunguță albăstrie (cum avea să le aibă, peste un secol, și strănepotul său Mircea), iar genele atât de groase, atât de întunecate, încît puteai vedea cioplitura în Patru muchii a fiecăreia dintre ele, fibroasă în arcuirea ei ca un fir din coada cailor, și la fel de uscată. Fața descărnată, smeadă, de bărbat trecut de patruzeci de ani, avea o frumusețe răvășitoare pentru femei, poate și fiindcă era mereu austeră și tristă. Uniforma, cu toți eghileții strălucind ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
numele „în siliște”. Înălțimea maximă a grindului fluviatil de la Prut nu este mai mare decât nivelul cel mai ridicat al apelor revărsate. Această înălțime nu este nici uniformă și nici continuă. Așa de pildă, afară de unele ondulări locale provocate de arcuirea puternică a vreunei meandre, se observă că în zona porții de la Albița Leușeni grindul fluviatil este mai ridicat, cam cu un metru, decât în zona basinară a luncii dintre Fălciu și Râșești. Această diferență de nivel se explică prin aceea
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în felul lui, un împărat. Și-ncă unul care are pe crengile sale, la vreme potrivită, fel de fel de comori, unele mai gustoase și mai amirositoare decât altele. Numai că, la ei, coroana de care îți vorbeam înseamnă o arcuire cât mai frumoasă a ramurilor. Și ce facem noi cu crengile astea tăiate? întreabă băiatul. Uite, dacă vrei tu, ia-le și cară le la bucătărie. Gospodinelor noastre le-or fi de vreo trebuință. Cât e ziulica de mare, Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aveam buza de sus, nu se mai află decât dinții și gingia. Grozav goi! Parcă-s Bugs Bunny! Decupez câteva bucăți din cartoanele băgate în cămășile aduse de la spălătorie și mi le lipesc cu scotch, restaurând astfel, în profil, frumoasa arcuire în sus a năsucului pe care o afișasem în toată copilăria mea... dar care acum s-a dus! De fapt, pare-se că această înmugurire a ciocului meu datează exact din momentul când le-am descoperit pe șiksele ce patinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau Își dezveleau sânii pe bancheta din față sau reparau o pană de cauciuc, aplecându-se mai mult decât era cazul. De obicei era o singură fată, dar uneori erau și câte două. Plantagenet scotea la iveală toate armoniile: Între arcuirea unei fese și aceea a unei aripi de mașină, Între corset și pliseurile tapițeriei, Între jartiere și cureaua de ventilator. Fusese ideea bunicului meu. Amintindu-și de comoara ascunsă a tatălui său, „Sermin, fata din Templul Plăcerii“, Îi venise ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
precis spus, gândirea, matură și formată teoretic, are în memoria ei un fel de rezervor format din propria ei experiență anterioară a felului în care ea însăși s-a concentrat în sine și a devenit centru de putere și de arcuire a gândului, resursele interne pe care gândirea însăși și le creează și pe care se sprijină ca să poată gândi într-un mod amplu și la o dimensiune care nu se mai pierde în constatări și observații empirice, joase și la îndemâna
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
repetate, repercutate în sus și în jos față de el: 1. ca izbucnire și ridicare în sus; și 2. ca recădere în adânc - profundă și pătrunzătoare, în jos, dincolo de planul inerțial al mișcării; ca radical de pătrundere în profunzime și ca arcuire elastică, proprie acestei mișcări duble; astfel, mișcarea se regenerează singură, devenind simultan propriul ei resort. Dacă ne plasăm pe un punct de vedere, să-i zicem imaginar, crezând în el ca într-o poziție susceptibilă să fie fertilă, ne putem
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un cutremur electric, ca de o prăbușire a celulei înăuntrul ei înseși. Același lucru se petrece pe ascuns în actul oricărei frenezii. Pe vremea când dansa, dansul lui Hipoclid era frenetic, desfrânat în sine și prăbușit înăuntru, cutremurat de brusca arcuire a febrilității - și care, în nici un caz, nu trebuie înțeleasă ca o provocare, ca o sfidare socială. Dar atunci, la vârsta de înmugurire a dansului, trupul scuturat de dans nu știa încă faptul că în această febrilitate se ascunde scuturătura
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
retrage din egoismul lui celular și se lasă împlinit de o formă superioară de prezență, care îl poartă ușor și fără pondere, aerian, printre circumstanțe; și nu vede, în acestea, obstacole, care constrâng la efort și crispare, ci mijloace de arcuire elastică, în mișcări curbe, fluide; mișcări care au grația înscrierii grațioase în mișcarea de ansamblu a lumii. Asperitatea tăioasă a lumii, prezentă în primul aspect, se transformă, în cel de-al doilea aspect, într-o transparență care pătrunde în ea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
joacă pe scenă, actorii, sunt puși să silabisească, prin vorbă și mișcare solemnă, sculpturală, felul în care orice mișcare importantă întrupează chiar importanța pe care însăși viața o capătă prin această mișcare. Mișcările sunt nenumărate, ca viteză și putere de arcuire în spațiu; o vedem mai ales la animale, unde mișcările vieții se desfășoară cu tot evantaiul lor, de la ritmul lent al deplasării greoaie la cel elastic și încordat al animalelor la pândă. Nimeni în afara grecilor, a celor patru autori de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca să poată fi „aruncat“ în față, dincolo de momentul în care îl căutăm, și-a dat deja un sprijin, un act antecedent din care se dezvoltă și pe care concluzia nu-l consideră străin, ci dimpotrivă, îl consideră un resort, o arcuire din care ea însăși descinde ca o concluzie. Antecedentele, și ele, conduc spre un drum care a fost parcurs, care nu există pur și simplu ca ceva pe care-l descoperim acum. Așadar, întrucât orice gândire evoluată are în ea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
picătură. Să te legeni în mers, stând drept, ca fecioria oricărei tinere fete! Să asculți de mișcarea pasului și să poți, în același timp, să plutești, înălțat deasupra mersului. Așa este coloana: ea alunecă în sus, blândă ca apa, în arcuirea ei puternică; și ține totul în picioare, drept, privind înainte, aproape fără să vadă pe unde calcă. Coloana apare ca o înălțare de lumină oarbă. Căci, ochiul feciorelnic nu privește în afară, ci doar în sine, purtat departe, deasupra orizontului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
lume de stele moarte, ci o țesătură de lumini care are nevoie de tot atâtea izvoare din care să țâșnească mereu, pe cât de mare este întinderea pe care o cuprinde. O întindere care se cere în tensiune - așa cum cere însăși arcuirea cuvântului „întindere“ -, adică arcuită doar în acele câteva puncte care mențin liberă țesătura întregului, nici prea încordată - ca să fie rigid țintuită și fixată în prea multe puncte și idei -, nici prea laxă, în prea puține puncte, între care întinderea țesăturii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
intrat apoi în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau puternice mirosuri de rășină de la diverse conifere. Din depărtare, se auzeau clinchetul tălăngilor, lătratul câinilor ciobănești și fluierele păstorilor. O clipă urcam, apoi coboram, admirând culmile unice în blânda lor arcuire; contemplam priveliștea acestor munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște turnuri de catedrală. Deodată, garda de onoare a cerului s-a schimbat: pânzele imense ale nopții au acoperit cerul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]