647 matches
-
nou comentariu. Am simțit în clipa aia un val de dorință a vă îmbrățișa pe toți de la poezii biz, crezând că omenia, dreptatea și buna intenție a învins și că a rămas la Oradea ca pe vremuri cinstea și sinceritatea ardelenească. Am sperat, că ați hotărât încheierea și eliminarea unei nedreptăți pe care mi-ați făcut-o. Ceea ce ar fi fost prea omenesc. Deși ce este „prea” niciodată nu se poate săvârși de către oamenii simpli. Mi-am zis că în sfârșit
CUM SE FURĂ DREPTUL DE AUTOR LA WWW.POEZII.BIZ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346434_a_347763]
-
lăsa ajutat la urcuș. Bârza, șeful parchetului forestier, ne adusese cu mașina sectorului până la punctul de lucru de la Gosta, dar mai încolo trebuia să ne luptăm pieptiș cu înălțimile... «N-ai tu grija mea, fiule, zicea cu un pronunțat accent ardelenesc profesorul, că io-s învățat cu muntele, mai bine vezi tu de asistenta mea, domnișoara Firulescu, că te-ai recomandat la dânsa, nu-i așe?...» Gângurea domnișoara Firulescu și se lăsa luată de mijloc pentru a fi trecută peste câte
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
să lupte fiecare întru fericirea comună. Până și natura îndeamnă omul la bine și la respect față de creație, în poeme care par rugăciuni-psalmi, îndeosebi cele care au ca motiv central casa părintească, Ardealul iubit. E aici un soi de mândrie ardelenească pentru faptul că autoarea a trăit pe acest sfânt meleag, atât de încercat în istorie, dar cumplit de frumos, mai ales în amintirile celor plecați. În Ardeal dorul e mai intens, iubirea e mai aprigă, toate lucrurile sunt așezate parcă
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
cum ar spune filosoful Lucian Blaga, către Geea - Mater - Pământul, pentru a renaște din mirabila lui sămânță. Veșnicia născută la sat - declarată și statuată ca atare de marele filosof - apare și în poemele lui Lazăr Lădariu, doar că dinamica gândului ardelenesc „dus până la capăt” transcende condiția telurică a obârșiei, către înalta comunicare cu Divinitatea. Citind „Apele trec, pietrele veșnic rămân”, ca icoane de abur ni se perindă prin amintire chipurile țăranilor îndemnați la revoltă de Radu Gyr ori cel al fratelui
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
poate mai curând decât a sperat, pășește cu dreptul pe ușa din față a literaturii române: copila de numai 18 ani, după trei ani de trudă, ani de documentare și zbatere spre încumințirea cuvintelor și îmbrăcarea lor în straiele graiului ardelenesc autentic, și-a lansat primul volum al romanului SURÂSUL UMBRELOR, pe 12 mai 2013, în satul natal, Bologa, jud. CLUJ. Unul dintre consătenii săi, domnul profesor Liviu Negru, făcând referire la cinstea de a fi contemporan cu autoarea, afirma, pe
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
poate mai curând decât a sperat, pășește cu dreptul pe ușa din față a literaturii române: copila de numai 18 ani, după trei ani de trudă, ani de documentare și zbatere spre încumințirea cuvintelor și îmbrăcarea lor în straiele graiului ardelenesc autentic, și-a lansat primul volum al romanului SURÂSUL UMBRELOR, pe 12 mai 2013, în satul natal, Bologa, jud. CLUJ. Unul dintre consătenii săi, domnul profesor Liviu Negru, făcând referire la cinstea de a fi contemporan cu autoarea, afirma, pe
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
strada din dos: Peti de la Viena, Tibi din Texas și Jolt de la Reghin. Când trec strada, Laura (din Franța) și Adi (din Canada) râd cu poftă de un banc cu italieni, povestit de Marcela (de pe strada Râului), care amestecă accentul ardelenesc cu dialectul de Napoli. Doar Nonna, care se apropie de vârsta de o sută de ani, oftează fără chef de glume, îngrijorată inutil de viitorul urbei noastre natale, populate cu din ce în ce mai puțin tineret. N-are rost să exagerăm angoasa Nonnei
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
din piatră cubică îți fură ochii cu rotocoalele lui simetrice, nările ți se inundă cu miros de covrigi, kürtös colac și langoși calde. Pe un fond general de liniște molcomă auzi frânturi răzlețe de conversații potolite, purtate de voci domoale, ardelenești. Lumea se perindă la șpazier, cumva alene. Fațadele multicolore se aliniază ordonat, străpunse din loc în loc de ochii de lumină ai portalelor de intrare, prin care se întrevăd curți adânci, înconjurate de balcoane cu balustrade de lemn. În Piața Mare, lumea
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
adus Clujul în poziția de capitală a Transilvaniei și de oraș de frunte al României. În viziunea mea, tocmai acest amestec de culturi - trecând peste rivalitățile vremelnice manifestate în diverse etape conjuncturale ale istoriei - reprezintă garanția viitorului acestui minunat oraș ardelenesc, de la poalele Feleacului, din Câmpia someșană. De aceea, nu pot să nu mă gândesc la faptul că, în trecerea Sa prin materialitatea lumii, Mântuitorul a adus o filosofie simplă de viață: „Să-L iubești pe Dumnezeu și să-ți iubești
ETERNA IUBIRE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372583_a_373912]
-
și prin intermediul ziarelor, veștile prin scrisori, iar distanțele nu se volatilizau în spațiul virtual al internetului. Oamenii erau sedentari, astfel că o călătorie de la sat la oraș și invers, se transforma într-un adevărat eveniment. Din această pricină, în satele ardelenești, s-a păstrat sintagma potrivit căreia, „Cine merge la Cluj, doarme în tindă”, adică pleacă la drum, cu noaptea în cap. Chiar și după dezvoltarea rețelelor de transport, bunicul respecta cu sfințenie acest „postulat”. Când rămânea la noi până a
LUMEA FĂRĂ „ADVANCED TECHNOLOGY” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373266_a_374595]
-
masa mea: -Aaa!... dar nu pot să mă abțin. Salutări, prietene! De când nu ne-am mai văzut noi?... -Păi... dau eu să răspund... -Să tot fie aproape un an, continuă amicul. Tot tânăr, tot frumos... Vorbea cu un accent moale, ardelenesc, pe care cred că-l folosea intenționat, conștient fiind că printre olteni asta îl face mai simpatic. Știți, când locuiești printre olteni mai mult de 20 de ani, îți pierzi accentul nativ nolens-volens. E regulă! Pe el îl știu pe
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
oaie și opinci. Am trecut apoi la bucătăria tradițională, unde erau expuse produse apetisante cărora cu greu le rezistam și pe care le doream în cămara mea. Am cumpărat cașcaval în coajă de brad, prăjituri de casă cu cremă, cârnați ardelenești afumați și cozonac cu nucă. Mai târziu, mi-am luat o geantă din piele de căprioară, o ie cu mâneci scurte și niște mărgele roșii din lemn de cireș. Ne vânturasem pe acolo vreo două ore, când Nicoleta m-a
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
-l găseam, că... -Spune-odată! mă ia ’mnealui nerăbdător în furci, curios nevoie mare să una, să alta... -Da’ stai, omule, ai ceva răbdare că nu-s Ilie Dobre, nu mă reped, îți detaliez... mă hazardez eu, recunoscut pentru calmul meu ardelenesc. Și când am văzut ora, am răsuflat din greu, am sorbit o gură de apă, c-așa dorm eu cu paharul de apă pe noptieră... Nici acum nu îngăduie să-inchei ce-aveam, că: -Hai, omule, cuvântă direct! Ce-atâtea ocolișuri
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
unei permanente maree sufletești. Actualitatea -decupată secvențial, cinematografic, dobândește forță emoțională tulburătoare. „Câtă viață, atâta literatură!” - o altă proză demnă de Nobelul pe care l-ar fi meritat, cu prisosință, și controversatul roman „Quo vadis, Domine?” Prozatorul de profundă sorginte ardelenească, dublat structural de un excepțional jurnalist de investigație, se inspiră, obsedant, din aspecte ale actualității urmărite până în consecințele ei ultime. Și aici, ca și în romanele anterioare, personajele lui Mihai Sin traversează aceeași acută criză de identitate, nu se pot
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
patriarhală”, observată și reconstituită literar. Se întâlnesc și note de fantastic, de straniu ori fabulos, lăsate în ambiguitate, ca în proza așa-zis „fantastică” a lui I. L. Caragiale ori ca la Pavel Dan, de pildă. Există fără îndoială o componentă „ardelenească” a acestui prozator „oltean”- prin origine și tematică - ori, mai bine zis, după cum observa Valentin F. Mihăescu, scrierile lui se situează „la confluența între polemismul muntenesc și moralismul grav ardelenesc”. SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
la Pavel Dan, de pildă. Există fără îndoială o componentă „ardelenească” a acestui prozator „oltean”- prin origine și tematică - ori, mai bine zis, după cum observa Valentin F. Mihăescu, scrierile lui se situează „la confluența între polemismul muntenesc și moralismul grav ardelenesc”. SCRIERI: Duhul pământului, București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București, 1973; Fratele nostru Emanuel, București, 1976; Lupii la stână, București, 1978; Prindeți vulpile, București, 1978; Școala pedepselor, Iași, 1979; Sita lui Mamona, București, 1980; Dincolo de iubire, Iași, 1982; Întoarcerea fiilor
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
din Oradea. A debutat publicistic în 1949, în ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj. Editorial, debutează cu volumul de versuri În Țara Moților se face ziuă, apărut în 1953. Versurile debutantului sunt subordonate cerințelor „realismului socialist”. Asprimea, îndârjirea rece, inflexibilitatea (notele ardelenești ale temperamentului său liric) apar distorsionate de versificația triumfalistă, sunând impropriu, artificial. Posturile acestea continuă în Porțile de aur și Deceniul primăverii (ambele din 1958), din care, ca și din cartea de debut, poetul nu va reține nimic în severele
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
afirmă drept finalitate „cultivarea conștientă a naționalismului organic, singura îndreptățită să disciplineze armonios toate eforturile, toate aspirațiile noastre”. De asemenea, „sugestiv și elementar”, periodicul „dorește să fie organul de onestă, obiectivă și mai ales curajoasă spovedanie bilunară a generației tinere ardelenești”. Ca atare, îmbinând finalitatea politică și istorico-socială cu aceea literar-artistică, revista publică în mod consecvent lirică militantă. Lui Aron Cotruș, poet preferat, i se tipăresc aici: Horia, Am coborât muntele..., Cine n-are nădejde flămândă, Copil de moț, Alba Iulia
ARDEALUL TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]
-
și era ales membru al Academiei Române. Scurt timp îndeplinește funcția de ministru al Propagandei. După 23 august 1944, considerat criminal de război, e judecat în contumacie și condamnat la muncă silnică pe viață. Ascuns timp de trei ani în sate ardelenești, de foștii săi studenți, C. se predă în 1947, dar procesul său, început imediat, nu va fi dus la capăt. Fără vreo sentință judecătorească, rămâne în temnița din Aiud până în 1962. La eliberare, i se propune să publice la „Glasul
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
caracter educativ - Pensiunea Margareta (1982), La foc de tabără (1989) -, povestiri sentimentale și versuri umoristice pentru cei mici - Iepurilă Varză Dulce (I-IV, 1984-1985), Orașul de cretă colorată (1986), Băieți cuminți (1998). Ca prozator, C. se situează pe linia epicii ardelenești, construind romane cu eroi mesianici, angajați în dramaticele confruntări ale lumii contemporane. Astfel, în romanul Un anotimp pentru fiecare (I-II, 1985-1986), al cărui subiect este plasat în anii ‘50, istoria este văzută pe spații mici, autorul citind, fără prea
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
, N.[icolae] D. (29.XI.1880, Bârlad - 1.II.1949, București), prozator și gazetar. De obârșie ardelenească, tatăl lui C., Dimitrie Cocea, ofițer de carieră, participă la Războiul de Independență și e avansat până la gradul de general. Brutal cu subordonații, cazon și în familie, era la antipodul soției sale, Cleopatra, fiică a moșierului Nicorescu, sensibilă și cultivată
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
acestui text în cuprinsul ediției de la 1688. A fost semnalată apoi pătrunderea în textul Bibliei de la București, în proporție considerabilă, a unor fenomene lingvistice de tip popular (muntenești), dar și a unor particularități fonetice, morfologice și lexicale caracteristice graiurilor nordice, ardelenești și moldovenești. Existența celor din urmă a fost explicată, între altele, prin prezența în Țara Românească a unei pleiade de tipografi moldoveni, unii dintre ei continuatori ai prestigioasei activități desfășurate în domeniul traducerilor religioase la Iași, sub îndrumarea mitropolitului Dosoftei
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Hasdeu, I-II, București, 1872-1876; I. C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, introd. B. P. Hasdeu, București, 1867; D. Stăncescu, Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București, 1885; I. G. Sbiera, Povești poporale românești, Cernăuți, 1886; I. Pop-Reteganul, Povești ardelenești culese din gura poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; Elena D. O. Sevastos, Povești, Iași, 1892; George Cătană, Poveștile Banatului, I-III, Gherla, 1893-1895; Sim. Fl. Marian, Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Pericle Papahagi, Basme aromâne, București
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
cu Ungaria era cam încordat, deși nu de-a dreptul ostil, ceea ce se dete pe față nu atât în privire politică, dar cu atât mai mult în cea economică. Una din gelozie contra Valachiei, apoi din îngrijire pentru interesele negoțului ardelenesc, regele Ludovic I se văzu hotărât a dispune ca toți negustorii străini care ar veni în Ardeal și în Brașov cu mărfuri de băcănie nici să aibă voie a neguța cu mărunțișul în acest oraș, nici să esporteze cumva mărfurile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
legiuit, Mihail, destinat a-l moșteni, care îndată după moartea tîtîne-său căută să se puie în posesiunea țării și eliberă deja hrisoave domnești. Astfel dete la 5 iunie 1418 din Argeș un document de privilegiu pentru coloniștii germani din orășelul ardelenesc Helta, prin care le dădea acestora dreptul de-a-și paște vitele în munții Valachiei și pe lângă acestea le dădea asigurarea că-i va apăra efectiv pe ei și orășelul lor contra oricărui atac dușmănesc. CAPITOLUL VI ÎNCEPUTUL EXISTENȚEI DE SINE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]