1,119 matches
-
acțiune care va fi interpretată ulterior ca primul act de război. Ca răspuns la această acțiune, vasul de patrulare al Royal Navy a fost trimis de la Stanley în Georgia de Sud, acțiune ce a condus la invadarea insulei de către forțele argentiniene în 3 aprilie. Junta militară argentiniană, presupunând că britanicii vor încerca să întărească dispozitivul militar în Atlanticul de Sud, au ordonat ca invazia să înceapă în 2 aprilie. Inițial, Marea Britanie a fost luată prin surprindere de atacul argentinian, în ciuda avertizărilor
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ca primul act de război. Ca răspuns la această acțiune, vasul de patrulare al Royal Navy a fost trimis de la Stanley în Georgia de Sud, acțiune ce a condus la invadarea insulei de către forțele argentiniene în 3 aprilie. Junta militară argentiniană, presupunând că britanicii vor încerca să întărească dispozitivul militar în Atlanticul de Sud, au ordonat ca invazia să înceapă în 2 aprilie. Inițial, Marea Britanie a fost luată prin surprindere de atacul argentinian, în ciuda avertizărilor repetate emise de căpitanul Nicholas Barker
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de către forțele argentiniene în 3 aprilie. Junta militară argentiniană, presupunând că britanicii vor încerca să întărească dispozitivul militar în Atlanticul de Sud, au ordonat ca invazia să înceapă în 2 aprilie. Inițial, Marea Britanie a fost luată prin surprindere de atacul argentinian, în ciuda avertizărilor repetate emise de căpitanul Nicholas Barker, dar și de alți ofițeri ai marinei britanice. Baker era convins că Secretarul Apărării John Nott, printr-un raport din 1981, în care afirma că Marea Britanie va păstra ca singură forță militară
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
și de alți ofițeri ai marinei britanice. Baker era convins că Secretarul Apărării John Nott, printr-un raport din 1981, în care afirma că Marea Britanie va păstra ca singură forță militară în Atlanticul de Sud, vasul de patrulare "Endurance", dăduse argentinienilor semnalul că Marea Britanie nu mai putea să-și apere teritoriile de peste mări. Pe 2 aprilie 1982, forțele argentiniene au declanșat o operațiune de debarcare în Insulele Falkland. Invazia s-a izbit de apărarea organizată de Guvernatorul Insulelor Falkland, Sir Rex
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
din 1981, în care afirma că Marea Britanie va păstra ca singură forță militară în Atlanticul de Sud, vasul de patrulare "Endurance", dăduse argentinienilor semnalul că Marea Britanie nu mai putea să-și apere teritoriile de peste mări. Pe 2 aprilie 1982, forțele argentiniene au declanșat o operațiune de debarcare în Insulele Falkland. Invazia s-a izbit de apărarea organizată de Guvernatorul Insulelor Falkland, Sir Rex Hunt, comanda operațiunilor fiind încredințată sergentului (Maior) Mike Norman din Royal Marines. După debarcarea unui grup condus de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Rex Hunt, comanda operațiunilor fiind încredințată sergentului (Maior) Mike Norman din Royal Marines. După debarcarea unui grup condus de locotenentul-comandor Guillermo Sanchez-Sabarots, din Grupul Amfibiu de Commando, a urmat un atac asupra barăcilor Moody Brook, schimb de focuri între trupele argentiniene comandate de Hugo Santillan, și micul detașament britanic, condus de Bill Trollope, asaltul final, capitularea și predarea apărătorilor britanici ai casei guvernatorului (Government House) din Insulele Falkland. Primele informații privind invazia au sosit din Argentina. Un oficial de la Ministerul Apărării
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Hunt, care i-a confirmat că argentinienii au preluat controlul asupra insulei. Mai târziu, în aceeași zi, reporterul BBC Laurie Margolis, a putut vorbi cu unul din locuitorii insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene au preluat controlul asupra insulei. Oficialitățile britanice au numit operațiunile militare de ripostă, “Operațiunea Corporate”. Comandant al forței expediționare britanice a fost numit Amiralul Sir John Fieldhouse. Operațiunea a debutat în 1 aprilie 1982 și s-
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
confirmat că argentinienii au preluat controlul asupra insulei. Mai târziu, în aceeași zi, reporterul BBC Laurie Margolis, a putut vorbi cu unul din locuitorii insulei, folosind un echipament de radioamator, care a confirmat prezența unei flote argentiniene și că forțele argentiniene au preluat controlul asupra insulei. Oficialitățile britanice au numit operațiunile militare de ripostă, “Operațiunea Corporate”. Comandant al forței expediționare britanice a fost numit Amiralul Sir John Fieldhouse. Operațiunea a debutat în 1 aprilie 1982 și s-a terminat în 20
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Harrier - dacă britanicii ar fi pierdut un portavion. US Navy a pus la punct un plan de a ajuta pe britanici, inclusiv cu marinari pensionari ce cunoșteau bine sistemele de pe "Iwo Jima". Franța a furnizat programul de antrenament al piloților argentinieni, astfel încât piloții britanici de pe avioanele Harrier puteau să se antreneze contra avioanelor de producție franceză din dotarea Argentinei. Serviciile secrete franceze și britanice au cooperat de asemenea pentru a împiedica Argentina să obțină mai multe rachete Exocet de pe piața internațională
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
număr de regimente de elită de vânători de munte în apropierea graniței comune, ca măsură de prevedere. În timp ce Franța sprijinea pe față Marea Britanie, o echipă tehnică franceză a staționat în Argentina pe toată durata războiului, pentru a acorda suport tehnic argentinienilor la utilizarea lansatoarelor de rachete Exocet. Conform celor afirmate ]n cartea "Operation Israel", specialiști de la Israel Aerospace Industries, se găseau de asemenea în Argentina, continuând cooperarea cu argentinienii pe toată durata conflictului. În carte se afirmă de asemenea, că Israelul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
piloți și rachete în Argentina pe toată durata conflictului. Peru transferase anterior 10 avioane de transport Hercules în Argentina, imediat ce forța expediționară britanică s-a pus în mișcare în aprilie 1982. Nick van der Bijl notează că după înfrângerea trupelor argentiniene de la Goose Green, Venezuela și Guatemala s-au oferit să trimită parașutiști în Falkland. Din Libia, condusă pe atunci de Muammar Gaddafi, Argentina a primit 20 lansatoare și 60 de rachete SA-7, împreună cu mitraliere, mortiere și mine. O parte din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
faptului că, potrivit articolului 6 al tratatului, zona de aplicare a acestuia este la Nord de Tropicul Racului (250 latitudine nordică), în vreme ce Insulele Falkland, aflate la Sud de Tropicul Capricornului (250 latitudine sudică), sunt cu mult în afara acestei zone. Anterior invaziei argentiniene, guvenul britanic nu avea nici un plan militar pregătit pentru această eventualitate. În consecință, forța expediționară a fost încropită pe baza navelor disponibile la momentul respectiv. Submarinul cu propulsie nucleară , care naviga în largul coastelor Franței în 4 aprilie a fost
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
mai, împreună cu Brigada a 5a Infanterie la bord. Forța expediționară britanică avea 127 de nave, 43 militare, 22 auxiliare și 62 comerciale. Se considera că recuperarea Insulelor Falkland va fi extrem de dificilă, principala problemă fiind superitatea numerică a forțelor aeriene argentiniene. Britanicii dispuneau în total de 42 avioane de luptă, 28 Sea Harrier și 14 Hawker Siddeley Harrier GR.3s, contra celor aproximativ 122 avioane de luptă argentiniene, din care 50 erau destinate luptei aeriene efective, restul fiind ținute ca forță
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Falkland va fi extrem de dificilă, principala problemă fiind superitatea numerică a forțelor aeriene argentiniene. Britanicii dispuneau în total de 42 avioane de luptă, 28 Sea Harrier și 14 Hawker Siddeley Harrier GR.3s, contra celor aproximativ 122 avioane de luptă argentiniene, din care 50 erau destinate luptei aeriene efective, restul fiind ținute ca forță de rezervă. Demn de remarcat este că US Navy considera că o victorie britanică este imposibilă. (“a military impossibility”) Pe la mijlocul lui aprilie, Royal Air Force a ales baza
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
În 23 aprilie, s-a declanșat o alertă submarină, operațiunea fiind sistată, nava Tidespring trebuind să se retragă, pentru a evita interceptarea. Pe 24 aprilie însă, forțele britanice erau regrupate și gata de atac. În 25 aprilie, după aprovizionarea forțelor argentiniene din Georgia de Sud, submarinul ARA "Santa Fe" a fost reperat la suprafață. de un elicopter Westland Wessex HAS Mk 3 decolat de pe nava , elicopter care a atacat imediat submarinul cu grenade antisubmarin de adâncime. Un elicopter Westland Wasp HAS
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a fost atât de avariat, încât a fost imposibil să se mai scufunde, fiind abandonat de echipaj în zona cunoscută sub numele de King Edward Point. Dat fiindcă vasul Tidespring se retrăsese deja într-o zonă de siguranță, iar forțele argentiniene de pe Georgia de Sud crescuseră datorită echipajului submarinului, Maiorul Sheridan s-a reunit împreună cu cei 76 de oameni de care dispunea, și a decis să atace chiar în acea zi. După un scurt marș forțat, și un bombardament demonstrativ de pe
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
datorită echipajului submarinului, Maiorul Sheridan s-a reunit împreună cu cei 76 de oameni de care dispunea, și a decis să atace chiar în acea zi. După un scurt marș forțat, și un bombardament demonstrativ de pe vasele Antrim și Plymouth, forțele argentiniene s-au predat fără luptă. Imediat a fost trimis un mesaj la Londra: “Vă rugăm să o informați pe Majestatea Sa că steagul alb flutură alături de Union Jack în Georgia de Sud.God Save the Queen!” Primul Ministru, Margaret Thatcher
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a lansa 21 de bombe, s-au consumat aproape 137,000 galoane de combustibil (cca. 520,000 litri), cantitate suficientă pentru a alimenta 260 avioane Sea Harrier pentru tot atâtea misiuni de bombardament. Operațiunea a interzis totuși avioanelor de luptă argentiniene să staționeze pe insulă. Stricăciunile cauzate aerodromului și radarelor au fost însă reparate rapid de argentinieni. Cu toate acestea, RAF insistă că aceste bombardamente au fost un succes. Istoricul Lawrence Freedman, care a avut acces la documente clasificate, scrie totuși
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de argentinieni. Cu toate acestea, RAF insistă că aceste bombardamente au fost un succes. Istoricul Lawrence Freedman, care a avut acces la documente clasificate, scrie totuși în cartea sa, apărută în 2005, că această operațiune a fost un eșec. Surse argentiniene afirmă că raidurile bombardierelor Vulcan au determinat pe argentinieni să retragă un număr de avioane Mirage IIIs din sudul Argentinei într-o zonă bine apărată din Buenos Aires. Toate acestea au fost descrise ulterior drept propagandă, de către veteranul războilui din Falkland
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
frânare la aterizare, pentru a deservi avioanele Skyhawk. În consecință, argentinienii erau obligați să-și lanseze atacurile de pe continent, perioada combativă deasupra insulelor fiind scurtată dramatic, și fiind supuse riscului suplimentar de a fi interceptate pe parcurs. Forța principală aeriană argentiniană era compusă din 36 de avioane (A-4 Skyhawks, IAI Daggers, English Electric Canberra, și avioane de escortă Mirage III), care au fost trimise în data de 1 mai, de comandamentul argentinian care credea că invazia britanică este iminentă și
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a fi interceptate pe parcurs. Forța principală aeriană argentiniană era compusă din 36 de avioane (A-4 Skyhawks, IAI Daggers, English Electric Canberra, și avioane de escortă Mirage III), care au fost trimise în data de 1 mai, de comandamentul argentinian care credea că invazia britanică este iminentă și că debarcarea începuse deja. Numai Grupo 6, format din avioane IAI Dagger, au reperat vase de război britanice, pe care le-au atacat, după care s-au retras fără pierderi. Acest atac
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
britanică este iminentă și că debarcarea începuse deja. Numai Grupo 6, format din avioane IAI Dagger, au reperat vase de război britanice, pe care le-au atacat, după care s-au retras fără pierderi. Acest atac a ridicat moralul piloților argentinieni, care s-au convins că pot ataca în siguranță relativă orice navă de război britanică. Alte avioane argentiniene însă, au fost interceptate de avioanele Sea Harrier britanice, care decolau de pe puntea portavionului . Unul din avioanele Dagger și un Canberra au
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
vase de război britanice, pe care le-au atacat, după care s-au retras fără pierderi. Acest atac a ridicat moralul piloților argentinieni, care s-au convins că pot ataca în siguranță relativă orice navă de război britanică. Alte avioane argentiniene însă, au fost interceptate de avioanele Sea Harrier britanice, care decolau de pe puntea portavionului . Unul din avioanele Dagger și un Canberra au fost doborâte. Totodată, o luptă aeriană s-a angajat între avioane britanice Sea Harrier FRS Mk 1 din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Sea Harrier britanice, care decolau de pe puntea portavionului . Unul din avioanele Dagger și un Canberra au fost doborâte. Totodată, o luptă aeriană s-a angajat între avioane britanice Sea Harrier FRS Mk 1 din Escadronul No.801 aeronaval și avioane argentiniene Mirage III din Grupo 8. Fiecare grup a refuzat să lupte la altitudinea optimă a avioanelor proprii, până când două Mirage argentiniene au coborât angajându-se în luptă. Unul a fost doborât de o rachetă aer-aer AIM-9L Sidewinder, al doilea scăpând
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
aeriană s-a angajat între avioane britanice Sea Harrier FRS Mk 1 din Escadronul No.801 aeronaval și avioane argentiniene Mirage III din Grupo 8. Fiecare grup a refuzat să lupte la altitudinea optimă a avioanelor proprii, până când două Mirage argentiniene au coborât angajându-se în luptă. Unul a fost doborât de o rachetă aer-aer AIM-9L Sidewinder, al doilea scăpând cu fuga, fiind serios avariat și pierzând o bună parte din combustibil, a încercat să aterizeze în Stanley, fiind doborât de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]