1,120 matches
-
rece sau, dimpotrivă, imperativ al expunerii reflectă intenția autorului de a-și etala virilitatea structurală ca principiu de ființare estetică. Din acest punct de vedere, comparația polemică ar merita ceva mai multă atenție, și asta pentru că intră în categoria figurilor argheziene predilecte, dar și pentru că propune o viziune specifică asupra lumii. Comparatul abstract (= obiect polemic) este relaționat foarte ades cu un comparant concret, vizualizabil și simplificator, nu pentru a-l face accesibil, ci pentru a-i profana conținutul printr-o imagine
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îndura tortura lui Crist: când va cere apă, i se va da sirop"141. Merită să insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și prin care își autolegitimează demersul critic. Vorbim, prin urmare, de un discurs pro-domo subsidiar, lizibil doar în spatele rândurilor scrise și definitoriu pentru universul axiologic arghezian, care se pretinde, mai totdeauna, a fi reconstituit. Observăm totodată că, deseori, violența fizică este așezată într-o difuză lumină comică. În exemplul mai sus citat, acest lucru este semnalat, la nivel frastic, prin enunțarea prescriptivă ce bulversează oarecum relația
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța")? De fapt, turnând în formă prescriptivă conținutul, locutorul își semnalează detașarea de obiect (culpa-diagnostic), asentimentalismul și un anume cinism în raport cu vulnerabilitatea victimei. Apoi, perifraza (gr. periphrasis = vorbire ocolită) argheziană este învestită, de regulă, cu o funcție comică, printr-o voluntară abundență a detaliilor care, în comunicarea obișnuită, se știe, ar fi inutilă. Aici, ea prelungește eufemistic raționamentul punitiv recomandat în cazul "recidivei". În sfârșit, ipoteza fictivă mizează, fără îndoială
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e singular, se știe, el se individualizează prin felul rostirii. În planul ideologic, vorbim de o pledoarie pacifistă, materializată estetic într-o antiliteratură în sensul dat de curentul modernist termenului, de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această optică, imoralitatea cinismului se comportă ca un antidot. 5. Discursul polemic între explicit și implicit 5.1. Polemica explicită. 5.1.1. Scrisoarea deschisă. În publicistica argheziană scrisoarea deschisă reprezintă o formă fixă polemicii explicite, iar dacă ar fi să-i găsim poetului un predecesor pe măsură, acela ar fi, fără îndoială, Paul Louis Courier care, într-o perioadă propice exploziei pamfletare, în descendența ilustră a lui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironiei, ca metalogism predilect în polemica literară explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța ironiei cu alte tipuri de enunțuri face din scrisoarea deschisă argheziană altceva decât un text al dezbaterii monocorde. Scrisoarea deschisă e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate, un discurs marcat de asertivitate, a cărui forță ilocuționară ia naștere din uzul performativelor și verdictivelor. Schimbul direct de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi are un scop bine determinat, de aceea abandonează metafora ambiguizantă, revizuiește topica (în sensul simplificării și al formulării directe), adoptă un ton echilibrat și dezvoltă un discurs cantonat în sfera referențialității 152. Cu toate acestea, scriitura păstrează marca stilului arghezian prin câteva elemente definitorii, dintre care ironia (mai ales în formula asteismului sau/și diasirmului) ocupă, de departe, primul loc. Intrat pe un teren al confruntării directe, polemistul conștientizează faptul că o argumentare punctuală și coerentă orientează factual lectorul, iar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care ca om politic v-au distrus", pentru ca, apoi, anecdota, în calitatea ei de micro-narațiune fictivă cu tâlc, să destindă complet granița coercitivă a referențialității. Avem așadar, un cap de acuzare fictivizat, purtător al unui umor hâtru, indisociabil de spiritul arghezian: " În pornirea dumneavoastră de a răspândi cât mai mult zvonul că Facla, la care scriu regulat patru români, și buni români, e o publicație jidovească, nu vă mai oprește nimic și, dintr-o singură foarfecă, aveți cruzimea să tăiați, la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de instrumentația pamfletului ironic. Apelativul emfatic "Ilustre economist" sugerează, din start, intenția polemistului de a face din preopinentul său o țintă a deriziunii publice prin alte instrumente decât anatema, invectiva sau afurisenia, exploatate, se știe, cu predilecție de pamfletul publicistic arghezian. Aici, falia care desparte polemistul de pamfletar se îngustează mult, însă persistă grație revenirii la evenimențial, recursului la argument (altul decât cel ad hominem), grație autocontrolului când e vorba de ton sau atitudine. Această menținere a pamfletului ironic în limitele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și dumneavoastră. Ce rău îmi pare!" Distanța sensibilă dintre asteism și diasirm (aflate într-o relație de sinonimie parțială) este traductibilă în termenii strategiei polemice prin nuanța de atac perfid atribuită ultimului termen. Diasirmul (formulă des întâlnită în pamfletul ironic arghezian) semnifică un plus de subtilitate și de flexibilitate intelectuală, care face deliciul unui public cu așteptări rafinate, grație provocării de a dezambiguiza ironia. Reproducem, ca argument, o mostră din textul invocat: "Ceea ce admir afară din cale la dumneavoastră [...] e minunata
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
facultatea ce-o aveți de-a fi, când vă puneți, invariabil, ca un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu apelativul ironic accentuează ideea diferenței grotești între statutul imaginar în text ca autoproiecție a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
termeni, în care cel exprimat antifrastic este masca celui presupus. Ca figură retorică, ea este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu statut, în primul rând stilistico-semantic, prin reiterarea aceluiași conținut în forme identice sau asemănătoare ("omul unei singure cărți", "omul care știe o carte, "omul unei singure idei, al unei idei fixe, omul cloșcă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de susținător al discriminării etnice. De asemenea, repetarea formulării interogative "de ce uitați?" în același paragraf accentuează ideea unei acuzații directe în fața căreia adversarul trebuie să se justifice în același mod. E important de adăugat că scheletul argumentativ al scrisorii deschise argheziene este clădit din argumente bazate pe fapte, pe exemple și mai puțin pe autoritate. În aceste condiții, exagerarea polemică are ca punct de referință o realitate obiectivă (de pildă, statutul ideologic de lider carismatic al extremei drepte, public asumat de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin intervenția literară a unui scriitor plămădit dintr-un aluat diferit: Toată activitatea dumneavoastră se rezumă în a hotărî că ce există nu este, și că este ceea ce nu există". Invocarea permanentă a argumentului ad hominem face din scrisoarea deschisă argheziană un teritoriu nu al refutației propriu-zise, ci al luptei onorabile pentru restabilirea propriei imagini, compromisă prin afirmațiile mincinoase ale preopinentului. De aceea, finalul (combinând epitropa cu diasirmul) corespunde orizontului de așteptare al unui public deprins cu disimulările argheziene: "Primiți, vă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scrisoarea deschisă argheziană un teritoriu nu al refutației propriu-zise, ci al luptei onorabile pentru restabilirea propriei imagini, compromisă prin afirmațiile mincinoase ale preopinentului. De aceea, finalul (combinând epitropa cu diasirmul) corespunde orizontului de așteptare al unui public deprins cu disimulările argheziene: "Primiți, vă rog, onorate domnule Iorga, încredințarea că zi și noapte mă rog ferbinte pentru dumneavoastră, citind molitvele cele duhovnicești de cuviință". Sau: "Primiți, vă rog, Ilustre Economist, omagiile admirației mele" și, în ultimul caz: "Primiți, vă rog, domnule director
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Economist, omagiile admirației mele" și, în ultimul caz: "Primiți, vă rog, domnule director, salutările mele de perfectă politețe". Un lector avizat, familiarizat cu contextul polemic, va citi întotdeauna, dincolo de rânduri, gândurile și sentimentele autorului real. Forma fixă a scrisorii deschise argheziene (cu detaliile semnalate la începutul acestui demers) trimite la intenția strategică a polemistului de a se plasa pe un teren neutru, în care rigorile etice sunt transparente și îi vizează în egală măsură pe preopinenți. Prin incipitul și finalul exagerat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fără urmă de ironie, de această dată) meritele și calitățile: "Dacă citiți Facla, și am motive să cred că o citiți, veți fi aflat, ca un bărbat de știință documentară cum am onoarea să vă cunosc..." [s.n.] Dacă scrisoarea deschisă argheziană nu a suscitat deloc interesul exegeților e pentru că, probabil, nu i se recunosc defel atributele literarității. Încetând să ne întrebăm unde se termină proza ideilor și unde începe intenția artistică (la modul în care o face Mircea Anghelescu, în prefață
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și unde începe intenția artistică (la modul în care o face Mircea Anghelescu, în prefață la I. Heliade Rădulescu, Versuri și proză 156), am încercat să privim textul scrisorii deschise ca pe o altă modalitate de manifestare a spiritului polemic arghezian, integrată în ansamblul publicisticii sale. La nivelul arhitectonicii discursive, o atare formă a polemicii explicite mizeză totuși pe ligamentarea unor secvențe diferite ca, de pildă, oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă de tăun"), epitetul ("liber-cugetism naiv și găgăuț"), prin trimiteri și asocieri descalificante, se înscriu, evident, în tropologia polemică, nelipsită din recuzita ofensivă argheziană. Decupată, armătura stilistică nu are nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului polemic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și a obtuzității ideologice. Miza retorică fundamentală a acestui tip de discurs e activarea psihologiei asociaționiste, lăsând lectorului posibilitatea de a se deplasa între limbaje paralele, de a descoperi sensul analogiilor subtile și de a gusta asociațiile neașteptate. Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în publicistica argheziană, o multitudine de texte sunt intitulate sau au în conținutul titlului cuvântul "scrisoare", iar formula de adresare este, bineînțeles, directă. Cu toate acestea, ele nu au nimic în comun cu scrisoarea deschisă, fie că sunt scrise în registrul liric-meditativ (Scrisori
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întotdeauna o intenție și o atitudine polemice, iar polemica poate îmbrăca haina manifestului, pamfletului, scrisorii deschise, criticii sau le poate combina după bunul plac al autorului), pe când cea dintre pamflet și manifest este, de obicei, conjuncturală. Faptul că unele texte argheziene, considerate manifeste, îmbracă forma pamfletului polemic ține de vocația poetică a autorului, de individualitatea sa artistică, de o modalitate de exprimare specifică. E felul în care poetul își afirmă solitudinea ideologică. Printr-o conjuncție cu discursul liric de aceeași factură
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]