455 matches
-
și câteva chilii la circa doi kilometri mai la vale, înființând a doua mănăstire, Celicul Mic sau Celicul de Jos. Aceasta a fost însă distrusă de incendiu. Arhimandritul Lisifenco (1800-1880, considerat ctitorul mănăstirii; osemintele i se află într-o raclă argintată, depusă în paraclis, în dreapta) și Dosoftei Crihana au construit în 1841-1844 o bisericuță cu chilii în formă de patrulater pe valea pârâului Celic-Dere. Astăzi o troiță arată locul în care s-a aflat acea bisericuță. În 1845, mănăstirea de călugări
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
21, VIII, 1900. Pentru muncă", în „Limbă și literatură”, vol. VI, București, 1902. FRAGMENTE DE POEZII: Bucata III din „Moartea visurilor”, "O, alba elegie, care moare" a apărut cu titlul "Sonet "în „România jună”, aprilie, 1900. Bucata XVIII, „Toată noaptea argintată”, în „România Jună”, 10 iulie 1900, semnată M. Pall. Bucata IX din „Cântecul toamnei”, " Voi merge către munții ce stau albaști’n zare" apare cu titlul "Poemă", în „România Ilustrată”, decembrie 1901. TEATRU: „la 21 Decemvrie 1897 se anunța „libretul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
de-al treilea fiind păstrat de Ministerul Justiției. Cu ocazia inaugurării palatului de Justiție a fost emisă "Medalia inaugurării Palatului de Justiție din București", sculptată de Louis Stelmans. Medalia, în două variante, una din bronz patinat și alta din alamă argintată, ambele cu diametrul de 6 cm, prezintă pe avers bustul spre stânga al regelui Carol I și legenda, în exergă: „CAROL I REGE AL ROMÂNIEI. Pe revers este modelată personificarea Justiției, un personaj feminin, așezat pe un tron, cu spadă
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
mare. Zgomotele intrau camuflate în aerul acela gălbui ca fildeșul, în care peștii multicolori, de faianță, suspendați din tavan, păreau că înoată, lent, într-o apă tulbure. Babouches 7 de bumbac, cu fir de mătase, agățați pe pereți, printre ramele argintate ale tipsiilor, printre narghilele și împletituri din frunze de palmier, făceau casa să se reverse și-n același timp o țineau cuprinsă într-o narcoză de melasă și opiu. N-avea nici cea mai mică idee cum o să scape din
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
de cutremurul din 10 noiembrie 1940. Turnul clopotniță a fost refăcut în 1945, apoi în 1960 s-au făcut intervenții la fronton. Biserica a fost consolidată în anul 1988. Biserica adăpostește valoroase obiecte de cult, printre care menționăm o evanghelie argintată, un chivot de argint și o dveră plușată despre care se spune că ar fi donația Doamnei Elena Cuza, cărți vechi cu litere chirilice (legate în piele), veșminte din mătase naturală. În anul 1988, sub păstoria preotului paroh Ionel Ogrinji
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
care avea, În loc de vârf, un cârlig cu două aripi. Ochi amuleta, modifică ușor direcția de tragere, cu două degete contra direcției vântului, ținu câteva clipe arcul Încordat, apoi dădu drumul săgeții. Cu un șuier scurt, aceasta zbură prin mijlocul colanului argintat de care era prinsă amuleta, o smulse din vârful cortului și lovi lemnul căruței lui Nogodar. Bătrânul o luă iute, intră cu ea În căruță și, văzând privirea uimită a lui Ștefănel, duse degetul la buze. Desprinse repede amuleta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sălii, câțiva comeseni se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă unul din ei către ceilalți, care Înaintau amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de un blond ușor argintat, încă lucios și strălucitor, deși nu-l vopsea. Nu se preocupa niciodată de îmbrăcăminte când era vorba de întâlnirile cu familia lui Brian. În această seară purta un taior vechi, de culoare închisă, bine croit, dar uzat, și o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
franjuri lungi, de mătase, prin care i se vedeau cizmele negre de lac, cu tocuri foarte înalte și vârfuri ascuțite. Picioarele, ca și mâinile, îi erau foarte mici. Gâtul subțire îi era înconjurat de un cerc cu dinți de oțel argintat, care-i înțepau pielea, lăsându-i urme roșii. Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind-o atât de micuță și de patetică. O văzuse adeseori în costum de baie, dar acum, în „șocanta“ ei toaletă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i muște de moarte, pe Gardienii cei demult trecuți la cele veșnice! Drept în fața oglinzii, cu el, partenere! Așa...! Urât ești, mă, scârboșenie! Ripugnante! zice Iepurele, taxând cu promptitudine revelația aspectului real al Profesorului, reflectat în virtualitatea nemincinoasă, din spatele sticlei argintate: Un saurian, o târâtoare din iad, o licorcă, o încrucișare elementală abominabilă, între un balaur și o salamandră, sub ai cărei solzi lați, ca de cărbune, mocnea și se hrănea un foc fără sfârșit! Lovește! Lovește cu spada, Bossule! Pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și, după o mică întârziere, anume calculată, odată cu aducerea clondirului cu țuică, desfăcui micul pachet ce-l țineam la mine, și le dădui; ei, un capot înflorat, de „bună calitate”, mă asigurase doamna Pavel, iar lui o tabacheră de metal argintat, cu încrustări și reliefuri geometrice, nouă, cumpărată de mine de la un bijutier evreu, prieten cu tata, o marfă comună dinainte de război. Era lucrată cu migală: pe atunci oamenii aveau timp, pentru că timpul trecea încă încet și în parte nepăsător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu știu, se precipită în întâmpinarea lui. Ușile batante se deschid larg. Pașii noștri răsună în palatul nelocuit. Iată scara mare a Curții imperiale, pe care în zilele de mare gală o mulțime împopoțonată urcă și coboară. Saloanele aurite și argintate se succed. Îmi imaginez pompa acestor solemnități. Ceea ce știu despre împărat îmi permite să mi le imaginez destul de clar. Însoțitorul meu îmi arată în viteză aceste minunății banale, desenând cu vârful nuielușei sale de trestie plafoanele grele de aur, blazoanele
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
a focaliza lumina, ci și sunetul, ultrasunetele sau undele de șoc. În cadrul figurii 12.a) este dat principiul excitării mediului activ la laserul cu rubin, la care bagheta de rubin este plasată în focarul unei incinte elipsoidale cu suprafața interioară argintată, iar lampa flash în celălalt focar. Toate razele de lumină vor fi incidente pe cristalul de rubin. În cazul în care în focarul de concentrare nu este plasat nimic, razele se întorc în focarul de plecare. Această proprietate este folosită
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
profesorul Rousson, cu soția. E un cunoscut specialist În psihologia muncii și În psihologie organizațională, organizatorul congresului de acum câțiva ani, viitor prorector. Restaurant vânătoresc, elegant, ne impresionează o doamnă care, după ce se aduc platourile, toate acoperite cu niște capace argintate, ne explică care e specificul fiecărui fel, cine l-a creat, cum se prepară. O lecție lungă, un didacticism rafinat. Facem și câteva plimbări prin oraș, lume grăbită, Îmbrăcată sobru, predomină negrul, seara la nouă totul e pustiu. Într-o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rochiile cu trenă lungă. Coafurile sînt bogate și se pot aprecia și cînd sînt parțial acoperite de pălării mici, unele cu voaletă. Doamnele poartă botine cu tocul înalt. Materialele folosite sînt catifeaua, taftalele broșate cu flori, mătăsurile grele și tulul argintat**. Ținuta de gală a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel și plastronul cămășii. Ținuta de zi (ținuta de oraș
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
București, 1750); O icoană de argint a Maicii Domnului în doliu; Un chivot de argint aurit, cu embleme arhierești; O Evanghelie de Neamț (1821) cu scoarțe de argint și medalioane; O cruce de argint, aurită în partea superioară; O tavă argintată. Obiecâtele de valoare aflate în această biserică sunt dăruite de către mitropoliții Calinic și Sofronie Miclescu, Lascăr Catargi, Nicolae Gane, juristul Andronachi Donici și alții. În curtea bisericii, spre miazăzi, se află o cruce din lemn de stejar, sculptată în stilul
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
loc. Nimic sigur. Cert este că, la 12 ianuarie 1546, logofătul Ioan Golia a dăruit acestei biserici un Tetraevanghel. Tot așa, în anul 1564, vornicul Maxim Burnar, vărul logofătului Ioan Golia, i-a dăruit o cruce în opt colțuri, frumos argintată, iar în anul 1575 Ioan Golia i-a mai dăruit o Evanghelie ferecată, pe care o răscumpărare de la niște tătari care au prădat țara la 1574 și nu se știe de unde o luaseră. În tabloul votiv din actuala biserică apare
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
într-o strană sculptată, donația epitropului Iancu Corne, din anul 1855; Icoana hramului (sfântul Ștefan) îmbrăcată în argint, donată de Alexandru și Zamfira Costandache în anul 1868; O casetă din lemn de nuc, ferecată la margini cu plăci de metal argintat, care conține trusa Sfintelor Vase, din argint; O cadelniță și un miruitor cu ornamentații florale, din anul 1875; Trei clopote din 1809 și trei din 1868; O cruce din lemn, sculptată artistic și ferectată în metal, donată de Pr. Vasile
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
de-argint teiul Înfloritbunicul nu mai vinde ceainicul de argint Cornel C. Costea Nu știm precis cum se conjugă teiul Înflorit cu hotărîrea bunicului de a nu mai vinde ceainicul de argint. Există, dincolo de simetria dintre floarea aurită și ceainciul argintat care sugerează implicit valoare, ironia aceea fină care Împletește impetuozitatea miresmei de tei revărsate peste lume cu utilitatea ticăită a ceaiului de tei, de acum asigurat, cu care bunicul va trece și prin iarna care vine. Sigur, Închipuirea generoasă poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Pentru Einstein, fizica este știința care cercetează materia, energia și relația dintre ele. Împreună cu Podolski 193 și Rosen 194 răspunde la întrebarea: "Ce se întâmplă dacă o rază de lumină formată din doi electroni cade pe o oglindă pe jumătate argintată?". Răspunsul este următorul: "Unul va fi reflectat și cealălalt va trece". Întrebarea: "Dacă raza de lumină are un singur electron, acesta va trece sau va fi reflectat?" are un singur răspuns: Mecanica cuantică nu poate fi prezisă!". Cei trei numesc
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
intenție să iau masa cu ei, și în ultimul moment voi contramanda vizita. Am ieșit în strada încă însorită; lumina asfințitului făcea ca până și plăcile de ardezie ale acoperișurilor să proiecteze mici umbre, iar zidurile văruite ale caselor păreau argintate. M-am dus la biserică și am aruncat o privire înăuntru. Era goală și cuprinsă de înserare, îmbălsămată de parfumul trandafirilor care păreau o învolburare de alb în aerul prăfos, încețoșat. Am ieșit din nou afară și am petrecut câtva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
efemeritatea alcătuirilor politice și temeinicia statornică a limbii. Nu citiți niciodată cărți bune" ne-a speriat și, tot odată, îndemnat profesorul "dacă ați avea trei existențe, tot n-ați avea timp să le citiți pe toate cele foarte bune". Capacul argintat al ceasului de buzunar avea să-l închidă definitiv în 1969. În același an s-a izbutit, la Iași, înființarea Editurii "Junimea". Una dintre primele griji ale fostului său student a fost tipărirea monumentalului "Dicționar al înțelepciunii", la care Simenschy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
1985, colaborând, din 1986, cu teatrul din Darmstadt și la posturi de radio din Frankfurt și Baden-Baden. A debutat cu versuri la „Universul literar” (1941), apoi a fost selectat în antologia lui George Togan, Ne cheamă Ardealul (1944), primul volum, Argintatul pește și alte poezii, publicându-l abia în 1970. Înzestrat cu o voce gravă și având o frazare în care inteligența este contrapunctată de sensibilitate, actorul I., remarcabil interpret de poezie, s-a dovedit a fi și un poet de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
o voce gravă și având o frazare în care inteligența este contrapunctată de sensibilitate, actorul I., remarcabil interpret de poezie, s-a dovedit a fi și un poet de o certă sensibilitate lirică, preocupat îndeosebi de cultivarea formelor clasice. În Argintatul pește..., imaginile și metaforele se înșiruie încă în versuri libere, cenzurate totuși de o meditație sistematizatoare, ce conturează portretul unui poet damnat, conștient de limitele sale (Căzut din Rai). Poetul-actor are obsesia unui spațiu limitat, închis precum scena, răsturnat între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și spre concentrarea discursului sunt vizibile în Rondeluri (1980), carte care definește întru totul un tip de sensibilitate poetică. SCRIERI: Argintatul pește și alte poezii, BUCUREȘTI, 1970; 41 de sonete, București, 1975; Rondeluri, București, 1980; Un gând, un chip știut, un vis, un timp..., București, 2002. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, „Argintatul pește și alte poezii”, CRC, 1971, 20; Gh. Bulgăr, „41
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]