496 matches
-
notează: "Prima imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
esențial, mozaic. Adevărurile care îl animă sunt interioare. Întotdeauna tributare situațiilor concrete, ele sunt întotdeauna momentane. Ideologia progresului este, dimpotrivă, bolnăvicios discursivă; are brutalitatea conceptului. Adevărul pe care îl promovează se vrea universalist. Imaginile împărtășite sunt reduse la rangul de arhaisme de către o rațiune care se impune și vrea să impună. Ea secretă o morală ontologică, un alt mod de a afirma, citându-l pe Nietzsche, "coșmarul binelui în sine". Într-adevăr, a fost spus în diverse moduri: dorind atât de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
A fi atent la misterele ființei înseamnă a recunoaște ceea ce, în fenomenele sociale, se elaborează dincolo și dincoace de simpla conștiință rațională. În acest sens, va trebui să revenim la rolul instinctului, la forța și la rezistența arhetipurilor, la importanța arhaismelor și a inconștientului colectiv. Este vorba aici, poate, de ceea ce am numit "revanșa valorilor din sud" în care predomină secretul și misterul împărtășite. După Virgiliu, Latium, latin, înseamnă ascuns (Eneida, VIII, 323)26. Apărută într-un loc în care soarele
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
accentuarea trăsăturilor realiste va conferi acestui real un efect imaginar 49. În toate aceste cazuri, jocul metamorfozelor, pe care îl putem repera și în "pointillismul" lui Seurat sau, mai general, în "fovism", trimite la un primitivism, la o întoarcere la arhaismul naturii umane ilustrându-se în multiple moduri în actualitatea socială. Umbra lui Dionysos, în aspectele sale de forfotă și, stricto sensu, de furnicar, proiectându-se asupra metropolelor noastre, este expresia unei sălbăticii pe care o credeam suprimată. Dar acest "om
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pânză freatică a faptului de a-fi-împreună. Toate acestea ca vector al revrăjirii lumii. Toate astea pot părea, a priori, destul de abstracte. Și totuși, este cum nu se poate mai concret. Având în minte această "reluare-distorsionare", putem înțelege revenirea tuturor acestor arhaisme care punctează viața cotidiană. Triburile juvenile, importanța nomadismului, exacerbarea religiozităților, predominanța animalității în spectacolele de toate tipurile, dezvoltarea festivă, cultul corpului. Toate acestea se regăsesc în magazinele specializate, se transmit prin publicitate și, puțin câte puțin, contaminează toate sectoarele vieții
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
triburi), spiritul corpului (hedonism) tind să predomine. Toate marcând sfârșitul unei concepții morale și/sau politice despre lume. Sau, mai degrabă, împotriva "idolilor teleologici" pe care morala i-a înălțat se afirmă acest drept imprescriptibil la luxul nocturn al pasiunii. "Arhaismele" pe care diversele dresaje ale modernității nu au reușit să le elimine constituie teatralitatea cotidiană. Străzile megalopolisurilor postmoderne, unde se exprimă fantezia dezlănțuită a triburilor urbane, sunt în această privință instructive. Păr multicolor, ținute pestrițe, piercings și tatuaje diverse, găsim
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Prinzipien der Forschung”, în Mein Weltbild, Ullstein Verlag, Frankfurt am Main, Berlin, Viena, 1977, p. 108). Prigogine și Stengers comentează: „Dacă în textele științifice mai abundă ființele atotștiutoare, demonul lui Laplace, al lui Maxwell, Dumnezeul lui Einstein, aceasta nu înseamnă arhaism, simplă naivitate sau «filosofia spontană a savantului»” (op. cit., p. 85). Ar rezulta că întreaga istorie a științei este o istorie a „dezvrăjirii lumii” (M. Gaucet), o „istorie a abandonării lui Dumnezeu” și a instaurării realității obiective. Rămâne de lămurit de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pare că acest om fusese dotat. Iată ce stil a folosit în continuarea acestui important document: „...Comandamentul Sovietic mă admite și în ziua de 26 august 1944, sunt numit Polițai al orașului”. Cuvântul „polițai” era chiar și pe atunci un arhaism și însemna, de fapt, comandantul Poliției. Semnele de întrebare și deruta de care fusese cuprins la luarea în primire a „slujbei”, sunt descrise astfel: „Cu ce să fac poliție? Pun o bandă la mână și mă reped în mahala. Dau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
asemănătoare constituie apanajul grupurilor de adulți, analoage "asociațiilor de bărbați" (Mănnerbiinde); "secretele" sunt dezvăluite adolescenților prin intermediul riturilor inițiatice. Unii autori au crezut că au găsit dovada unei atari inițieri în peștera de la Montespan, dar această interpretare a fost contestată. Totuși, arhaismul riturilor de inițiere este în afara oricărei îndoieli. Analogiile între numeroase ceremonii atestate la extremitățile lumii locuite (Australia, America de Sud și de Nord)37 dovedesc o tradiție comună dezvoltată deja în paleolitic. În ceea ce privește "dansul circular" de la Montespan (oricare ar fi interpretarea urmelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la cer sau "zborul magic" (aripile, penele de păsări de pradă - vultur, șoim) sunt universal atestate, în toate continentele, din Australia și America de Sud până în zonele arctice 43. Or, aceste mituri sunt solidare cu experiențele onirice și extatice, specifice șamanismului, și arhaismul lor este indubitabil. Tot atât de răspândite sunt miturile și simbolurile curcubeului și ale replicii sale terestre, podul, legături prin excelență cu lumea de dincolo. Putem, de asemenea, să presupunem existența unui "sistem" cosmologic articulat, pornind de la experiența fundamentală a unui "Centru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai probabil ca termenul să vină de la asiaticul labrallaura, "piatră", "grotă". Labirintul desemna deci o carieră subterană, tăiată de mâna omului, într-adevăr, încă în zilele noastre, se cheamă "labirint" peștera de la Ampelusa, de lângă Gortyne 43. Să semnalăm, pentru moment, arhaismul rolului ritual al grotelor. Vom reveni asupra persistenței acestui rol, căci el ilustrează admirabil continuitatea anumitor idei religioase și scenarii inițiatice, din preistorie și până în vremile moderne (§ 42). Figurinele feminine se multiplică în timpul neoliticului: ele au specific fusta în formă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
condimentată, este atestată la vracii și magicienii culturilor primitive 25. Dobândirea forței magico-religioase de însoțită de o puternică căldură interioară; această "putere" însăși se exprimă prin termeni care înseamnă "căldură", "arșiță", "fierbințeală". Am reamintit acestea pentru a scoate în relief arhaismul și răspândirea considerabilă a rigorilor de tip tapas. Acest lucru nu presupune deloc o origine anaryană a ascezei indiene, Indo-europenii și mai ales indienii vedici, moșteniseră tehnici preistorice pe care le-au valorizat în mod diferit. Precizăm de pe acum că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zagreus-Dionysos - care ne va reține mai jos - povestește moartea violentă a Zeului, ucis, sfâșiat și devorat de către Titani. Aceste aspecte multiple, dar complementare, ale lui Dionysos, sunt încă perceptibile în ritualurile sale publice, în ciuda inevitabilelor lor "purificări" și reinterpretări. 123. Arhaismul câtorva sărbători publice începând de la Pisistrate, se celebrau la Atena patru sărbători în cinstea lui Dionysos 7. "Dionysiile Câmpenești", care aveau loc în decembrie, erau sărbători rustice. Un cortegiu plimba în procesiune un falus de mari dimensiuni, pe fundal de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să învețe femeile să scrie, și de-a lungul secolului al XIX-lea corporația Cărții era închisă pentru ele în mod statutar. Teamă de a vedea murdăria contaminînd curățenia, imperiul grupului atingînd originalitatea individului? În oralitatea populară, iacobinul adulmecă organicul, arhaismul, instinctualul, suspecta apropiere a ascunzișurilor comunitare. De aici provine acest conflict intim la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice, între virtute, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
multe idei contra. Intelectualul critic nu se poate ralia marilor vectori de difuzare care au început să-și trăiască propria viață industrială și comercială, deopotrivă de străină creației intelectuale și utopiei ideologice. Deplasarea tipar/audiovizual a decalat mediul partinic către arhaism, dezagregînd în același timp suportul tehnic și logistica sa doctrinară (altceva decît o schimbare de doctrină: doctrina ca bază). Un efect al unei schimbări drastice de ierarhie ce afectează greoaiele mijloace de producere a opiniei (media). Distincția stînga-dreapta provine în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
am fost chiar eu. Și am lucrat cu doamna Papadache pe text, așa că m-am familiarizat cu aceste cărți ale lui Joyce. Doamna Papadache era o foarte, foarte bună traducătoare, dar avea anumite idei fixe și, mai ales, foarte multe arhaisme, neaoșisme, cuvinte vechi, cronicărești, care nu mergeau la Joyce. Dum neai mergea pe o românizare puternică. Țin minte că Alice în Țara Minunilor devenise Alisa în Țara Minunilor. Asta a fost problema de care m-am lovit ca redactor la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
decapitat cu vreo cinci ani în urmă; uciderea fiului lui Eminek Han s-a petrecut după lupta de la Lipnic în 1469 etc., etc. ... Limbajul este limba zilelor noastre, cu un ușor iz moldovenesc, pentru culoare locală -, dar fără regionalisme, fără arhaisme, care cu tot parfumul limbajului cronicăresc ar face însă înțelegerea greoaie. Și-apoi, în trecerea acelei punți între trecut și prezent, a fost un obiectiv urmărit "actualitatea". Deliberat, ostentativ din aceleași motive am folosit și neologismele (baron, șpagă, afacere, bacșiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se îndeletnicesc a și lămuri limba, scriptura și istoria.“ Paralel cu marele aflux de neologisme, un număr considerabil de cuvinte este relegat în lotul „paleologismelor“. De ce a fost nevoie să inventez acest din urmă termen? Pentru că paleologismul este altceva decât arhaismul. Din arhaisme e țesut graiul cărților vechi, din paleologisme - cel al oamenilor vechi. Arhaismul e o frunză moartă conservată într-un ierbar, paleologismul - o foaie veștedă care stă să cadă. Primul e dispărut, cel de-al doilea - disparent. Între arhaisme
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a și lămuri limba, scriptura și istoria.“ Paralel cu marele aflux de neologisme, un număr considerabil de cuvinte este relegat în lotul „paleologismelor“. De ce a fost nevoie să inventez acest din urmă termen? Pentru că paleologismul este altceva decât arhaismul. Din arhaisme e țesut graiul cărților vechi, din paleologisme - cel al oamenilor vechi. Arhaismul e o frunză moartă conservată într-un ierbar, paleologismul - o foaie veștedă care stă să cadă. Primul e dispărut, cel de-al doilea - disparent. Între arhaisme și neologisme
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
neologisme, un număr considerabil de cuvinte este relegat în lotul „paleologismelor“. De ce a fost nevoie să inventez acest din urmă termen? Pentru că paleologismul este altceva decât arhaismul. Din arhaisme e țesut graiul cărților vechi, din paleologisme - cel al oamenilor vechi. Arhaismul e o frunză moartă conservată într-un ierbar, paleologismul - o foaie veștedă care stă să cadă. Primul e dispărut, cel de-al doilea - disparent. Între arhaisme și neologisme nu există competiție, pentru că - practic - nu există contact. Competiția survine între paleoși
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
arhaismul. Din arhaisme e țesut graiul cărților vechi, din paleologisme - cel al oamenilor vechi. Arhaismul e o frunză moartă conservată într-un ierbar, paleologismul - o foaie veștedă care stă să cadă. Primul e dispărut, cel de-al doilea - disparent. Între arhaisme și neologisme nu există competiție, pentru că - practic - nu există contact. Competiția survine între paleoși neologisme, mai exact între paleoși neoglosie, întrucât ea depășește sfera lexicului spre a angaja, în moduri specifice, domeniul morfologiei, al sintaxei și al stilului. O enumerare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mahalaua, și ca priveliște, și ca viață, - mult prea urgisita noastră mahala, cea de pe vremuri. 2. Titlul versiunii franceze a Crailor e absolut inadmisibil : Les seigneurs du Vieux Castel. Mai întâi, de unde și până unde „castel” ? În franțuzește, cuvântul acesta, arhaism de origine provensală, înseamnă un mic castel medieval, mai mult sau mai puțin întărit. Curtea-Veche nu avea nimic comun cu așa ceva. Era fostul palat al lui Brâncoveanu, căzut în părăsire. Acolo se aciuaseră, într-o perioadă de anarhie, după plecarea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
au primit de la Biserica din vremea lor hrană din care să hrănească și Biserica din vremea noastră” (ibid., p. XIII). Două teme sunt scoase În evidență prin aceste ample citate: 1) caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic dacă nu privește Întreaga omenire; 2) faptul că mântuirea se realizează În istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
că am eliminat pur și simplu din preocupările noastre chestiunea stilistică. Nu. Dar să nu confundăm stilul cu alambicarea frazei și nici poezia cu simpla rocadă subiect-predicat, agrementată cu nițică spoială arhaizantă, plus ceva neaoșisme lăcrămoase. Îmi plac și mie arhaismele, dar la locul lor, În paginile autorilor din secolele trecute, acolo unde le este locul și unde sună realmente frumos. Papagaliceasca arhaizantă modernă nu poate stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]