KorAP: Find »[drukola/base=arhetipal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...58 >

1,435 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

și critică literară văd lumina tiparului: În oglinzile lui Victor Teleucă (Chișinău Editura Universul), Valori din două veacuri (Galați, Editura Axis Libri), Cezar Ivănescu Transmodernul (Iași, Princeps Edit), Eminesciene (Iași, Tipo Moldova); Mihai Cimpoi: de la mitopo(i)etică la critica arhetipală (Iași, Princeps Edit). Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași, pentru cartea despre Ion Barbu (2011). Alte premii: Premiul de Excelență "Mihai Eminescu" pentru vol. Eminescu în captivitatea "nebuniei", acordat de Societatea Scriitorilor Bucovineni, ianuarie 2012; Premiul pentru Eseu al revistei "Convorbiri

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
doar de modul de elaborare. El ni se pare semnificativ, mai ales pentru progresele pe care le face lectura sincronică, simultană, totalizantă, în conștiința critică românească actuală. Reacțiune antiistoristă, antipozitivistă, necesară, acest tip de lectură, să-i spunem "modelatoare" sau "arhetipală", reprezintă una din influențele și adaptările cele mai benefice ale structuralismului modern: opera privită ca structură unitară de interdependențe funcționale (Theodor Codreanu le spune "dialectice"). A restituit operei unitatea sa coerentă, particulară, surprinsă de la orizontul actual, acesta este postulatul metodologic

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
referință, proiecte manuscrise și texte publicate, note de atelier și articole de presă, variante abandonate și poezii definitivate de poet, antume și postume etc. Fără îndoială, totul pleacă dintr-un centru unic, dintr-un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest punct de vedere lectura plană, totalizantă, este legitimă. Dar în stadiul actual al cunoașterii totalității manuscriselor eminesciene, ea nu poate avea decât un caracter provizoriu, de mare probabilitate desigur, dar ipotetică în multe cazuri. Căci se poate foarte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
unificator, în poetica oglinzii, îl constituie abordarea hermeneutică a mitului despre Narcis și Echo, dintr-un unghi de vedere nemaiîncercat până astăzi. Mitul grec devine la fel de important ca mitul lui Oedip pentru psihanaliză. Dar critica ontologică este altceva decât critica arhetipală sau psihocritica, deși se slujește și de cuceririle lor. Sunt de acord cu Freud și cu Mircea Eliade că gândirea mitică ascunde experiențe fundamentale ale ființei umane. Mitul lui Oedip (transformat de psihanaliză în "complexul lui Oedip") este unul dintre

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
altceva decât spațiul închis al literaturii absurdului sau cu acela de tip bacovian" (p. 78). Faimosul poem Plumb al lui G. Bacovia este tălmăcit subtil prin "grila" mitului lui Narcis și Echo: "Cele două strofe, de maximă concentrare, fac portretul arhetipal al lui Narcis. Acesta, descoperindu-și chipul în oglinda apei, îndrăgostit de sine, a devenit nepăsător față de strigătele iubitei Echo, simbol al alterității, al lumii supuse timpului istoric, timp semnificat de reflexia sonoră (ecoul), pe când Narcis este pură reflexie spațială

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
succedat din jurul anului 1900, până la intrarea în mileniul al III-lea. Dl. Theodor Codreanu, chiar dacă este un împătimit după Bacovia, păstrează întotdeauna dreapta măsura în aprecieri și ține la rigorile obiectivității: "Dar cine e ființa destinată muțeniei totale? Numele ei arhetipal este Cenușăreasa. Bacovia a fast întruchiparea ideală, în variantă masculină și literară, a mitului Cenușăresei, particularizat inconfundabil în ceea ce voi numi "complexul Bacovia". Cenușăreasa duce o viață "în cenușă", de râd fetele cele mari, fudule, îmbufnate; sau o primesc cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
noapte". El nu se pierde, are un acut simt al realității, livrești și referențiale, totodată. Cu raportare la "complex", "Complexele, ca realități psihice abisale, se supun legii oglinzii (cvasi-exhaustiv studiată, cu aplicație la expresia biografică și literară bacoviană). Aceste imagini arhetipale au un dublu conținut: unul manifest, accesibil conștiinței, altul latent, destinat descifrării hermeneutice (...). Metoda dublului referențial se află în elementul ei." Și autorul studiului hermeneutic nu mai puțin. Pentru că simte că stăpânește obiectul analizei, că-l înțelege și poate da

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
are la bază forme degenerate "de Eros și Tanatos e desigur evident la o analiză profundă, căci ele funcționează sub chipul "consorteriei" în familie de tip Mafia și Camorra. Puterea vine din Eros și din teama de moarte iar întruparea arhetipală a puterii e o proiecție degenerată a "perechii regale" (p. 143). Autorul dezvoltă o adevărată teorie a acestei perechi, citându-se autori preocupați de tema pusă în discuție pentru a se ajunge la motivarea conflictului Scrisorii pierdute sau Nopții furtunoase

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
justiția divină" (p. 144). De aceea în cuplul regal nu are loc un alt bărbat. Soluția este eunucul. Cuplurile lui Caragiale sunt "triunghiuri conjugale": Jupân Dumitrache Veta Chiriac, Trahanache Zoe Tipătescu, "fidelitatea lor având o candoare uimitoare". Ele reprezintă "identitatea arhetipală coruptă" (p. 144). În CFR se joacă o adevărată farsă. Cei care încearcă să se distreze pe seama unui asemenea triunghi conjugal rămân "mofluji", iar clientul de la masa lor "nu mai are haz". Se poate face o legătură cu destrămarea "perechii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
din rădăcina de foc a ființei românești mioritice. Îndărăt, spre ea, să înaintăm". Criticul intră apoi, în universul liric că atare structurat axial pe copilărie (măsura tuturor lucrurilor, izvorul ființei, focarul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate cu valoarea ei arhetipală (mama e "trimisa divinității pe pământ"), aici intervine iarăși o comparație cu Bacovia: "Infernul bacovian este individual, vertical, cel vierean a fost unul colectiv, pe orizontală. Bacovia transmută paradisul în infern, pe când Vieru infernul în paradis, casa ca cronotop central

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
tensionată grație succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor ori cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Grigore Vieru în orice circumstanță și în dubla sa ipostază, de poet și de simbol al românismului și îl disculpă de toate slăbiciunile și de toate greșelile, câte va fi înfăptuit. Au poziții privilegiate în exegeză: arheu/arheic/arhietate/arheal, arhetipal și vierean-viereană, adjectivul din urmă, ușor rebarbativ, fiind folosit exclusiv de Theodor Codreanu 8. A rezuma o carte înseamnă a o trăda în literă (sută în sută) și, uneori, și în spirit. Dar cum altă cale nu există, să acceptăm

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
maternității). În jurul acestui punct gravitează toate celelalte teme, printre care acea a copilăriei, a mamei și femeii, precum și tema originilor, casa ca loc primordial, ordonator al lumii. Criticul apasă pe ipoteza că poetul basarabean are deplina conștiință că se identifică arhetipal cu etnia și umanitatea sa, de unde "cel mai sigur punct arhetipal atoateadunător este chiar copilăria. Ca să-l parafrazăm pe Protagoras, pentru Vieru, copilăria este măsura tuturor lucrurilor. De exemplu, țara și zăpada se măsoară cu copilăria: Câtă zăpadă și câtă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a copilăriei, a mamei și femeii, precum și tema originilor, casa ca loc primordial, ordonator al lumii. Criticul apasă pe ipoteza că poetul basarabean are deplina conștiință că se identifică arhetipal cu etnia și umanitatea sa, de unde "cel mai sigur punct arhetipal atoateadunător este chiar copilăria. Ca să-l parafrazăm pe Protagoras, pentru Vieru, copilăria este măsura tuturor lucrurilor. De exemplu, țara și zăpada se măsoară cu copilăria: Câtă zăpadă și câtă țară în copilăria mea! În consecință, Basarabia nu poate fi altceva

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
stăruie Theodor Codreanu este întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se instituie modelul arhetipal prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare, acea asumare a "vieții de jertfă", conștiința martiriului și condiția de "om sacrificat". Mai mult sau mai puțin surprinzător, martor și regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Fenomenologia epică a istoriei românești (368 pag.) și de Dumitru Radu Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative (544 pag.), care se adaugă cărților lui Gh. Bulgăr Stil și artă literară în proza lui Mihail Diaconescu (două ediții, 2001, 2004), și Critica arhetipală și fenomenologia narativă (2004) a lui Valeriu Filimon. (N.r.) Autor al unor romane istorice mult discutate, dl. Mihail Diaconescu și-a probat capacitatea de creator de universuri ficționale, ca și virtutea comprehensiunii momentelor astrale din istorie și nu doar pasiunea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
unor asemenea construcții epice este indusă de continua descoperire a fluidului viu care circulă prin arterele nevăzute ale unei națiuni cu istorie proprie. Mihail Diaconescu este, probabil, singurul prozator român care a simțit, după Eminescu, pulsația din străfunduri a elementelor arhetipale ce ne definesc genetic. Și-o face, cum recunoaște Theodor Codreanu, cu umilință, ca scribul antic devenit în mitologia romancierului diaconie artistică, a celui mai de jos slujitor al credinței. Unui asemenea tip de roman i se recunoaște spiritul de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cu Istoria literaturii dacoromâne (1999) și textele comentate din Antologia de literatură dacoromană (2003), dar și prin Prelegeri de estetică a ortodoxiei, 2 volume așezate de romancier la temeiurile artistice ale poporului român. Paul Anghel are și el o privire arhetipală asupra culturii române sintetizată în lucrarea postumă O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, rămasă, din păcate, neîncheiată. Mihail Diaconescu rămâne singular prin istoria convertită în epică. El alcătuiește deopotrivă o fenomenologie istorică și una a spiritului, cum observă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
rămasă, din păcate, neîncheiată. Mihail Diaconescu rămâne singular prin istoria convertită în epică. El alcătuiește deopotrivă o fenomenologie istorică și una a spiritului, cum observă Theodor Codreanu, a spațiului și a timpului, încercând să probeze, fie și prin ficțiune, continuitate arhetipală a ontologiei românești. Și o face convingător prin câteva romane ample, scrise nu neapărat cronologic, dar completându-se în ansamblu. Începutul s-ar face prin Călătoria spre zei și Depărtarea și timpul, "romane dacoromâne", demonstrative în natura lor filozofică. Lumea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Mihail Diaconescu (n. 8 noiembrie 1937) este o excepție, de vreme ce a apărut a treia lucrare cu acest caracter, după Stil și artă literară în proza lui Mihail Diaconescu de Gh. Bulgăr, în două ediții, în 2001 și 2004, și Critică arhetipală și fenomenologia narativă de Valeriu Filimon, în 2004. Această a treia carte dedicată romancierului, de către Theodor Codreanu (n. 1 aprilie 1945), se numește Mihail Diaconescu Fenomenologia epică a istoriei românești și însumează 368 pagini. Nu este o monografie convențională căci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de mai târziu. Un confrate realiza, recent, portretul sugestiv al scriitorului din Huși, zicând că acesta este un "spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor sau cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
aspecte asupra cărora s-a oprit cu meticulozitate și pătrundere Theodor Codreanu. Aș vrea doar să mai adaug că această impresie de unitate de ansamblu este sugerată puternic și de situarea gândirii poetului într-un timp fără timp, un timp arhetipal, în perspectiva căruia gândul, plin de mister și grandoare, are mereu ceva halucinant, ceva de curgere, de "ieșire din ascundere" pe muchie, de iluminări vizionare și căderi în "goluri alogice". Poezia, astfel, seamănă cu monumentul lui Pitagora dintr-un vis

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
2002) și după Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), cu În oglinzile lui Victor Teleucă se poate afirma că am ajuns la un triptic despre care nu știu dacă va mai avea urmare. Ne aflăm în fața a trei ipostaze arhetipale ale spiritului românesc din Basarabia. Drama istorică a provinciei din marginea marginii (Alexandru Zub), conturată în prima carte, se răsfrânge în două destine poetice din aceeași generație, dar profund diferite. Grigore Vieru este sinteza poeziei românești basarabene tradiționale, dar cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797

în mod actual, sigur și irevocabil) acut adecvat adecvat (în mod adecvat sau nu) agresiv aleator aleatoriu altruist amănunțit amiabil analog anecdotic anormal (în mod (a)normal) antimarxist (în cel mai antimarxist mod cu putință) aparent aparte apăsat aproximativ arbitrar arhetipal artificial artificial (în mod material sau artificial) artizanal asemănător aspru atractiv (în mod atractiv și convingător) atractiv (în mod atractiv și plăcut) autentic automat autonom autoritar autoritar (în mod autoritar și direct) avantajos binar bizar brutal capitalist captivant (în mod

[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378

Pentru a mai arunca o piatră în grădina platoniciană, filosoful atomilor îi recuză - fără să-i numească! - și pe cei care studiază natura plecând de la axiome vide, nesocotind complet observația. Ne gândim la evidența cifrelor și a numerelor, la formele arhetipale explicitate de Platon în Timaios, la zeu și la alți demiurgi, la cauzalitățile transcendente, la explicațiile abracadabrante departe de orice știință, încă impregnate de mitologie sau chiar de teologia moștenită de la cei mai vechi presocratici. Pentru Epicur, care n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]