884 matches
-
în careuri, pentru a proteja cartierul general al Împăratului. O oră mai târziu, s-a produs un alt moment de panică și Garda a fost din nou nevoită să formeze careuri, atunci când au apărut în spatele liniei franceze patrule călare ale arhiducelui Ioan. Acesta din urmă a fost însă informat despre retragerea armatei austriece și s-a retras la rândul său. La dreapta, Davout a urmărit de asemenea trupele lui Rosenberg, a cărui cavalerie căuta să protejeze retragerea. Beneficiind de susținerea artileriei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
ținute la distanță de ariergarda austriacă. Napoleon câștigase încă o bătălie decisivă, dar, de data aceasta, armata austriacă reușise să se retragă în ordine și rămânea capabilă de a continua lupta. Cu toate acestea, înfrângerea de la Wagram îl convinsese pe arhiducele Carol că trebuie să încheie pacea cât mai repede cu putință. Bătălia de la Wagram a fost una dintre cele mai sângeroase ale războaielor napoleoniene, urmare a faptului că ambele armate au concentrat o puternică artilerie și că bătălia s-a
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Hollabrunn, unde Masséna a întâlnit o asemenea rezistență, încât a trebuit să suspende ostilitățile și să aștepte întăriri. Cu toate acestea, francezii au reușit să repereze manevrele inamice de retragere în Boemia și generalul Marmont a manevrat excelent, anticipând retragerea arhiducelui Carol cu grosul forțelor austriece. Pe 10 iulie, odată ajuns în contact cu inamicul la Znaim, Marmont și Corpul său de armată de doar 10 000 de oameni aveau în față peste 60 000 de austrieci, dar generalul francez, aplicând
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
deplin alegerea mea.” Acest eveniment a fost îndelung comentat în rândurile armatei franceze, care a formulat următoarea frază: „Armata l-a numit pe Oudinot, Franța l-a numit pe MacDonald și prietenia l-a numit pe Marmont.” După semnarea armistițiului, arhiducele Carol și-a înaintat demisia pe 23 iulie, demisie acceptată de Împăratul Austriei Francisc I, care l-a înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pe 23 iulie, demisie acceptată de Împăratul Austriei Francisc I, care l-a înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul considerând că, prin semnarea armistițiului, arhiducele s-a implicat încă odată în probleme politice care îi depășeau autoritatea. Arhiducele Carol de Austria nu va mai primi niciodată comanda unei armate. Cu toate că inițial prevăzuse continuarea ostilităților, Împăratul Francisc a realizat curând că acest lucru ar fi echivalat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul considerând că, prin semnarea armistițiului, arhiducele s-a implicat încă odată în probleme politice care îi depășeau autoritatea. Arhiducele Carol de Austria nu va mai primi niciodată comanda unei armate. Cu toate că inițial prevăzuse continuarea ostilităților, Împăratul Francisc a realizat curând că acest lucru ar fi echivalat cu sfârșitul monarhiei Habsburgilor. Chiar dacă armata austriacă luptase excelent pe 5 și 6
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
a continua lupta. Un raport al Prințului von Liechtenstein către Împăratul Francisc I arăta că disciplina armatei era în deteriorare, că nu existau suficiente muniții, nici mijloace de transport și că nici nu fuseseră pregătite fortificații pentru continuarea operațiunilor, chiar dacă arhiducele Carol lăsase un plan de continuare a operațiunilor pe brațul stâng al Dunării, la vest de Viena. Ca atare, Francisc a acceptat termenii militari ai armistițiului și, stabilindu-se o linie de demarcație, ambele armate s-au îndreptat către cantonamente
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
o formă cilindrică. Câmpul de bătălie, cât și localitățile Aspern, Essling, Kaiser-Ebersdorf și insula Lobau adăpostesc numeroase monumente, stele, plăci comemorative, cât și un remarcabil muzeu al bătăliei, aflat în casa din localitatea Wagram ce a servit drept cartier general arhiducelui Carol. Biserica din această din urmă localitate a servit și ca punct de observație pentru trupele austriece, în timpul bătăliei. În localitatea Obersiebenbrunn s-a descoperit în anul 2004, în timpul unor căutari arheologice de altă natură, o groapă comună franceză, în
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Prințesa "Isabella" Hedwig Franziska Natalie de Croÿ (27 februarie 1856 - 5 septembrie 1931) a fost fiica lui Rudolf, Duce de Croÿ și a soției acestuia, Prințesa Natalie de Ligne. Prințesa Isabella s-a căsătorit cu Arhiducele Friedrich, Duce de Teschen la 8 octombrie 1878. Cuplul a avut opt fiice și un fiu. La mijlocul anilor 1890, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, Arhiducele Franz Ferdinand de Austria, a început să viziteze casa Isabellei și a lui Friedrich. La început s-
Isabella de Croÿ () [Corola-website/Science/326182_a_327511]
-
Duce de Croÿ și a soției acestuia, Prințesa Natalie de Ligne. Prințesa Isabella s-a căsătorit cu Arhiducele Friedrich, Duce de Teschen la 8 octombrie 1878. Cuplul a avut opt fiice și un fiu. La mijlocul anilor 1890, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, Arhiducele Franz Ferdinand de Austria, a început să viziteze casa Isabellei și a lui Friedrich. La început s-a presupus că pentru a curta una dintre multele ei fiice. În cele din urmă, s-a descoperit că de fapt o curta
Isabella de Croÿ () [Corola-website/Science/326182_a_327511]
-
Toscanei. A fost fiica lui Cosimo al II-lea de' Medici și a Mariei Maddalena de Austria. După ce tratativele pentru căsătoria ei cu Gaston, Duce de Orléans au eșuat, s-a decis ca Anna să se căsătorească cu Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria, care era verișorul ei, fiind fiul Claudiei de' Medici, sora tatălui ei. Astfel în 1646, Anna a părăsit Florența natală și a plecat la Innsbruck pentru a se căsători. Căsătoria s-a celebrat în 10 iunie: Anna avea
Anna de' Medici (1616–1676) () [Corola-website/Science/323833_a_325162]
-
a avut trei fiice, însă a doua fiică a murit la naștere. În 1632 Ferdinand a murit. Cum cuplul avea doar două fete, fratele mai mic a lui Ferdinand, Sigismund Francis, a moștenit titlurile sale de conte de Tirol și arhiduce de Austria. În 1665, la câteva zile după ce se căsătorise, Sigismund Francis a murit. Cu toate eforturile Annei de-a păstra o urmă de putere pentru ea ca văduvă, ținuturile s-au întors sub guvernarea directă a Vienei. Încercările de
Anna de' Medici (1616–1676) () [Corola-website/Science/323833_a_325162]
-
Graz, în landul Styria (Austria meridională). Colegiul iezuit a fost fondat în 1573 și a devenit universitate în 1585. În 1773, a trecut în mâinile puterii civile, când Compania lui Isus a fost suprimată. Numele său latin: "Carola-Franciscea" provine de la arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria, care i-a fost fondator. Arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria a avut inițiativa fondării unei instituții de învățământ de calitate la Graz. El a invitat în ducatul său iezuiți care
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
și a devenit universitate în 1585. În 1773, a trecut în mâinile puterii civile, când Compania lui Isus a fost suprimată. Numele său latin: "Carola-Franciscea" provine de la arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria, care i-a fost fondator. Arhiducele Carol al II-lea Francisc de Austria a avut inițiativa fondării unei instituții de învățământ de calitate la Graz. El a invitat în ducatul său iezuiți care au deschis la Graz un colegiu. Municipalitatea orașului, dominată de protestanți, a fost
Universitatea din Graz () [Corola-website/Science/333119_a_334448]
-
aveau să fie, în principiu, pe cont propriu."<br> Glenn E. Torrey, "România în Primul Război Mondial" La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de nord și vest următorul dispozitiv de luptă: Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
o garanție de 300.000 de lire sterline, și urma să fie onorat în patru ani și jumătate. Proiectul a fost realizat de Giovanni Milani, iar piatra de temelie a podului a fost pusă la 25 aprilie 1841, în prezența arhiducelui Ranieri, vicerege al Regatului Lombardia-Veneția (1818-1848). Lucrările de construcție au fost conduse de inginerul Andrea Noale, iar de realizarea armăturilor s-a ocupat inginerul Bermani. Pe parcursul executării lucrărilor, antreprenorul Antonio Busetto a fost asistat din prietenie de inginerul Pietro Modulo
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
legislative, dar tot Kaiserul numea cabinetul. Austro-Ungaria era un imperiu multinațional, aflat într-un process de recuperare economică, iar locuitorii își doreau modernizare, stabilitate lipsită de tulburări ale aristocrației, burgheziei și naționaliștilor, avându-l ca om providențial pe moștenitorul tronului, arhiducele Ferdinand. Rusia avea o economie precară, aflată sub presiunea unei burghezii în plină ascensiune, cu un Țar și un guvern depășite de situație, acceptând unele reforme economice și politice. Democrațiile occidentale , Anglia și Franța, erau dominate de burghezi, deținând vaste
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Ferdinando I de Medici, Mare Duce de Toscana și Cristina de Lorena. Ferdinando a fost fiul lui Cosimo I de Medici, Mare Duce de Toscana și al primei soții, Eleanor de Toledo. Bunicii materni au fost Carol al II-lea, Arhiduce de Austria și soția acestuia, Maria Anna de Bavaria. Maria Anna a fost fiica cea mare a lui Albert al V-lea, Duce de Bavaria și a Arhiducesei Anna de Austria. Anna a fost fiica împăratului Ferdinand I și a
Margherita de' Medici () [Corola-website/Science/326702_a_328031]
-
a Casei de Orléans. Philippe a fost pretendent orléanist la tronul Franței din 1894 până în 1926 și cunoscut de monarhiștii orleaniști drept "Filip al VIII-lea al Franței". Maria Dorothea a fost al doilea copil și a doua fiică a Arhiducelui Joseph Karl de Austria și a Prințesei Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha. Pe linie paternă Maria Dorothea a fost strănepoata împăratului Leopold al II-lea. Pe linie maternă a fost strănepoata regelui Louis-Philippe al Franței. Contele de Paris a decedat
Arhiducesa Maria Dorothea de Austria () [Corola-website/Science/323735_a_325064]
-
Arhiducele Ludwig Salvator de Austria (; ; n. 4 august 1847 - d. 12 octombrie 1915) a fost al patrulea fiu al lui Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana și al celei de-a doua soții, Prințesa Maria Antonia a celor Două
Arhiducele Ludwig Salvator, Prinț de Toscana () [Corola-website/Science/324039_a_325368]
-
aceleași motive. În ianuarie 1850, într-o petiție adresată împăratului, l-a rugat pe acesta să transforme Principatul Ardealului în „Țara Românilor”, iar împăratul să primească titlul de „Mare Principe al Românilor”. Vasile Erdeli a reușit, cu sprijinul guvernatorului Ungariei, "arhiducele Albrecht", înființarea unei catedre de limbă și literatură română la "Universitatea din Budapesta", începând cu anul universitar 1862 - 1863. La această catedră a fost numit profesorul Alexandru Roman (1826 - 1897), membru fondator al Academiei Române de la București și publicist, care predase
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
re-separarea Voivodinei, a Croației, a Slavoniei și a Transilvaniei (care, în 1848, fuseseră unite de revoluționarii maghiari cu Regatul Ungariei, ceea ce a însemnat implicit și sfârșitul autonomiei regionale) precum și de instaurarea în restul Ungariei a unei administrații militare sub comanda Arhiducelui Albert. Cu eliberarea iobagilor în 1848, în cele din urmă Casa de Habsburg și i-a ridicat împotrivă pe nobilii maghiari, adevărații decidenți ai țări. Rezistența pasivă a acestora sub forma unui refuz al obedienței administrative și fiscale a antrenat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
nave ale Marinei k. u. k.: Francisc Iosif I a refuzat propunerile de nume care ar fi discriminat maghiarii. Cu toate acestea, desemnat urmaș la tron după sinuciderea prințului moștenitor Rudolf din 1889 și după moartea tatălui său din 1896, arhiducele Francisc Ferdinand nu și-a ascuns aversiunea față de clasa conducătoare a Ungariei și de politicile ei de maghiarizare și de șantajare a coroanei și a plănuit în cancelaria sa militară din Castelul Belvedere (din 17 august 1913, Francisc Ferdinand era
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Ferdinand; așa s-a dezvoltat planul de reformă al acestuia, care a dus însă aproape în direcția unei federalizări complete. Planurile sale îndreptate împotriva Ungariei vizau în primul rând minoritățile Transleithaniei, nu pentru că acestea ar fi fost discriminate, ci pentru că arhiducele le considera loiale statului. Însă acest țel al federalismului țărilor coroanei favorizat în primul rând de Francisc Ferdnand, care nu acorda nici o considerație relațiilor etnice, nu putea nicicum să se realizeze. În sfrâșit, urmașul la tron a ajuns în punctul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
sau după. Cu toate acestea, spre deosebire de fiul său, prințul moștenitor Rudolf, monarhul nu a luat niciodată parte în mod activ la noile curente culturale și intelectuale; nici nu a fost afectat sau influențat de ele, în contrast cu sucesorul său la tron, arhiducele Franz Ferdinand, care adesea li se opunea cu înverșunare. Viena era un punct de atracție pentru mulți oameni de știință precum Christian Doppler și Ludwig Boltzmann. Albert Einstein a fost pentru o scurtă perioadă profesor universitar la Karl-Ferdinands-Universität din Praga
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]