350 matches
-
o chintesență a tot ce este mai rău În viața animală și vegetală, ființele omenești sînt totodată și chintesența spiritului contrafăcut. După cum bine știm, numărul cinci slujește drept bază constantă de clasificare În sistemul maniheist: avem aici cinci Arbori, cinci Arhonți, cinci Elemente, cinci Planete etc. Toate acestea reprezintă expresia sistematică a ceea ce gnosticii numeau antimimon pneuma, influența negativă a planetelor. Astfel cele cinci planete capătă un rol central În sistemul maniheist, impunîndu-și cifra asupra altor zone ale realității care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
principii prezente În natura umană și În natura Înconjurătoare, pe care maniheanul „treaz” se presupune că trebuie să le discearnă fără Încetare. De fapt, microcosmosul uman este o imagine fidelă a macrocosmosului. În ambele păcatul ocupă același loc pe care arhonții din Zodiac, cei care declanșează cutremurele și provoacă toate relele, Îl ocupă În ansamblul universului. Trupul omenesc a fost clădit din cele cinci elemente provenite de la Arhonții Întunericului, pe cînd sufletul omenesc a fost plăsmuit din cele cinci mădulare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o imagine fidelă a macrocosmosului. În ambele păcatul ocupă același loc pe care arhonții din Zodiac, cei care declanșează cutremurele și provoacă toate relele, Îl ocupă În ansamblul universului. Trupul omenesc a fost clădit din cele cinci elemente provenite de la Arhonții Întunericului, pe cînd sufletul omenesc a fost plăsmuit din cele cinci mădulare ale Luminii. Acesta din urmă este dotat cu un schelet făurit de Inteligență, cu un sistem nervos făurit de rațiune, cu un sistem circulator produs de GÎndire, o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isus113. Contrar lui Marcion, el nega orice realitate pătimirii și morții MÎntuitorului: Vrăjmașul care spera că 1-a răstignit pe MÎntuitor, pe Tatăl celor Drepți, s-a aflat răstignit În locul lui. #Una a fost atunci realitatea și alta aparența*.## Căci Arhontele Întunericului a fost cel țintuit pe cruce, el și tovarășii lui au purtat cununa de spini, el a fost Înveșmîntat și În mantia de purpură. Numai el a băut oțetul și fierea din care s-a crezut că a băut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să elibereze Lumina conținută În plantele cele mai bogate În substanță dumnezeiască, cum ar fi pepenele 124. În vreme ce catehumenii trebuie să postească În fiecare duminică, cincizeci de săptămîni pe an, aleșii țin post și lunea 125. Prin post sînt pedepsiți Arhonții care locuiesc În trupul oamenilor, sufletul este curățit de Întuneric, se Împiedică maltratarea luminii conținute În hrană și se contribuie la edificarea Crucii de Lumină 126. Un mare post colectiv avea loc la sărbătoarea Bema (grec. bema, „tron”), cînd se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o minte pătrunzătoare și eleganță de stil”, precum și reputația ireproșabilă a unei vieți exemplare 138. În vreme ce gnosticismul acoperă un spectru foarte larg de opțiuni și de atitudini cu privire la Vechiul și la Noul Testament, maniheismul procedează fără ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a Regelui Întunericului și nu are nici un rol În crearea lumii. Nici creștinismul majoritar, acuzat de iudaism și de vulgaritate, nu este cruțat. Maniheenii, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Jes Peter Asmussen) În al treilea volum al antologiei de texte gnostice a lui Foerster: Gnosis III: Der Manichäismus, Artemis, Zürich & München, 1980 (cu o Întinsă bibliografie la, pp. 354-362). 26. După Puech, Sur le Manichéisme, pp. 108-109. Formele Arhonților corespund clasificării lui Augustin, repetată de el În De haeresibus 46; cf. Puech, ibidem, p.127. 27. Aug., C. Faust. VI.8. 28. Puech, Sur le Manichéisme, pp. 138-139. 29. Severus, p. 121-123 Kugener. 30. Severus, p. 117-118. 31. Theodoret
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
125. 70. Aug., De nat. boni 46. 71. M7984 = T III 26oeI și M7981; citat după Asmussen, Manichaean Literature, p.127. 72. Acest proces este diferit la Theodor bar Konai, Augustin și Mihail Sirul (Cumont, Recherches I, p. 42): Marele Arhonte Saklas Îi devoră pe monștrii masculi, iar soția sa Nobroel pe cei femele, după care au un raport sexual și Nebroel Îi naște pe Adam și apoi pe Eva. 73. Motiv pentru care, bineînțeles, școala germano-suedeză de istorie a religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bun și altul rău, unul creator al Luminii și altul al Nopții, unul creator al oamenilor și altul al Îngerilor și al altor viețuitoare... 2. Pe cei care rostesc acest lucru absurd, că Diavolul cel pervers ar fi autorul și Arhontele materiei și a toată lumea vizibilă și al trupurilor noastre... 3. Pe cei care denigrează Legea mozaică și spun că Profeții nu se trag de la #principiul## cel bun... 4. Pe cei care resping căsătoria și rostesc despre ea acest lucru de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și o epistolă către Laodiceni”18. Acestea sînt toate datele de care dispunem asupra doctrinei paulicienilor. Dualismul profesat de ei este opoziția marcionită dintre cei doi Dumnezei (de futuro versus de praesenti), debarasată de orice complicație și contradicție: Demiurgul și Arhontele lumii acesteia, cunoscut tuturor și care domnește peste epoca prezentă, pe de o parte, și Dumnezeul ascuns al epocii care va să vină, pe de alta. Între cele două epoci, cea prezentă și cea viitoare, se situează sfîrșitul lumii. Demiurgul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acuplarea fizică a părinților derivă noi suflete. În cazul nostru, spiritele căzute se multiplică În ceruri și pătrund În trupurile de noroi ale femeilor, corpora feminea lutosa 39. Eftimie de la Mânăstirea Maicii Domnului cunoaște o versiune diferită a acestui mit40. Arhontele acestei lumi modelează trupul lui Adam și vrea să așeze În el sufletul furat lui Dumnezeu (Împreună cu Soarele). Îndată ce Îl introduce pe gură, sufletul iese prin anus, iar operația inversă duce la un rezultat invers, dar la fel de nesatisfăcător. Vreme de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sufletul furat lui Dumnezeu (Împreună cu Soarele). Îndată ce Îl introduce pe gură, sufletul iese prin anus, iar operația inversă duce la un rezultat invers, dar la fel de nesatisfăcător. Vreme de trei sute de ani trupul lui Adam rămîne lipsit de suflet, pînă cînd Arhontelui Îi vine În minte ideea să Înghită animale spurcate, precum șarpele, scorpionul, cîinele, pisica, broasca și să scuipe acest groaznic amestec asupra sufletului. Apoi, astupîndu-i lui Adam anusul, Îi suflă pe gură sufletul. Din pricina dezgustătorului său Înveliș material, sufletul rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
furat de la Dumnezeu, sufletul derivă direct de la Dumnezeu. Și, la fel ca și În Interrogatio, sufletul este un Înger inocent, liber de orice urmă de răutate. 4. Istoria neamului omenesc Eftimie Zigabenos este singurul autor care furnizează amănunte asupra posterității Arhontelui și a lui Adam. Dumnezeu a acceptat să-i trimită lui Samael sufletul omenesc, deoarece Samael făgăduise că noua rasă va completa locurile din cer rămase goale În urma căderii Îngerilor. Este limpede, prin urmare, că și sufletul omenesc este angelic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Satan devine atunci o ființă Întunecată și diformă (skoteinos kai dyseides), Însă Dumnezeu, În bunătatea lui, Îi Îngăduie să domnească mai departe asupra lumii 44. În continuare, Îngerii se unesc cu fiicele oamenilor iar fiii lor, giganții, se ridică Împotriva Arhontelui, care Îi va distruge prin potop, cruțîndu-l numai pe Noe, cel care Îl venerează sincer 45. Interrogatio nu continuă firul epic, nu urmărește consecințele Împreunării dintre Diavol și Eva. Sathanas guvernează lumea din lăcașul lui de deasupra norilor, prin intermediul slujitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Noe, cel care Îl venerează sincer 45. Interrogatio nu continuă firul epic, nu urmărește consecințele Împreunării dintre Diavol și Eva. Sathanas guvernează lumea din lăcașul lui de deasupra norilor, prin intermediul slujitorilor săi. Pentru a Încropi o istorie mincinoasă a lumii, Arhontele Îl răpește În cerul său pe Enoh. Enoh scrie șaptezeci și șase de cărți cuprinzînd descrierea acestei Împărății cerești inferioare, iar astfel oamenii uită de cele șapte ceruri de sus, ale Tatălui. Mai mult, Enoh Își Învață fiii „rînduiala jertfelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îl părăsește În zona Aerului, atunci cînd se Întoarce În Împărăția tatălui său. Nu are nevoie de hrană, moartea și Învierea lui nu sînt reale 48. Auzind despre venirea În lume a lui Cristos, dar neștiind unde să-l găsească, Arhontele Îl trimite pe Îngerul său Ilie, unul și același cu Ioan Botezătorul, cel care botează cu apă și știe să-l recunoască pe Isus după porumbelul care se așează pe el. Numai botezul lui Isus, cu Spirit, poate aduce salvarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cain, singurul neam care subzistă, din moment ce Cain Îl ucide pe Abel, și nu se face nici o mențiune, la bogomili, În legătură cu „rasa neclintită” a lui Seth. Singura rasă mai bună care a existat vreodată, nefilim sau giganții, care s-au Împotrivit Arhontelui universului, este distrusă În Întregime de potop. Noe, Enoh, Ilie, Moise și Ioan Botezătorul sînt cu toții oamenii Arhontelui: Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu cel Bun, trimis de Tată ca să dezvăluie adevărul. Arhontele Îl răstignește pe cruce, Însă pătimirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bogomili, În legătură cu „rasa neclintită” a lui Seth. Singura rasă mai bună care a existat vreodată, nefilim sau giganții, care s-au Împotrivit Arhontelui universului, este distrusă În Întregime de potop. Noe, Enoh, Ilie, Moise și Ioan Botezătorul sînt cu toții oamenii Arhontelui: Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu cel Bun, trimis de Tată ca să dezvăluie adevărul. Arhontele Îl răstignește pe cruce, Însă pătimirea și moartea lui Cristos nu sînt rele. Atunci cînd Drepții vor ocupa toate tronurile rămase libere În urma căderii Îngerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nefilim sau giganții, care s-au Împotrivit Arhontelui universului, este distrusă În Întregime de potop. Noe, Enoh, Ilie, Moise și Ioan Botezătorul sînt cu toții oamenii Arhontelui: Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu cel Bun, trimis de Tată ca să dezvăluie adevărul. Arhontele Îl răstignește pe cruce, Însă pătimirea și moartea lui Cristos nu sînt rele. Atunci cînd Drepții vor ocupa toate tronurile rămase libere În urma căderii Îngerilor, lumea va fi mistuită de foc, iar Diavolul va fi Înlănțuit În adîncurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticismului și maniheismului, Însă din alte motive decît În marcionism, bogomilismul este pesimist. Îngerul inocent a fost păcălit de cel viclean și nu poate evada din condiția blestemată a rasei sale decît renunțînd la concupiscență și la celelalte lucrări ale Arhontelui, adică la credințele și la practicile răilor creștini - „romanii”. NOTE 1. Cea mai bună ediție a scrierii Interrogatio, Însoțită de o traducere În franceză și de un comentariu, aparține Edinei Bozóki, Le Livre secret des Cathares: Interrogatio Iohannis, apocryphe d
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii). Să ne deplasăm acum În careul alăturat (2:7): Cine i-a suflat În nări lui Adam „suflarea de viață”? Această Întrebare este dependentă de o alta: Ce este „suflarea de viață”? Singurele posibilități logice sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este Kenoma Apelor Nopții, dincolo de care sînt arimaneenii. La nord de maniheeni sînt sciții și hyperboreenii, cărora le este Îngăduit, ca șamani, să-și găsească locul pe planeta dualiștilor. Peste civilizația subterană din Siniavis domnește Saklas, Demiurgul cu cei șapte Arhonți ai săi. Olam, eonul pleromei de nord, care pătrunsese cîndva În mărul mîncat de Adam, Îi poartă pe Seth Valentinus cel lipsit ce memorie și pe puternicul Protoantrop Thomas Prescors spre planeta Lucifer, printr-un Încîlcit labirint de găuri negre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acesta este sfîrșitul preafericit al celor care posedă cunoașterea: să devină Dumnezeu" (op. cit.). Dacă sufletul nu era pregătit, nu era suficient de spiritualizat și nu cunoștea formulele sacre, ca pe scara virtuților la creștini, el era oprit de către unul dintre arhonții care guvernează cele șapte ceruri, sau de către misterioasa "fecioară de lumină" și trimis înapoi pe pămînt să se reîncarneze, pentru o nouă încercare pe calea sa către desăvîrșire. Astfel sunt îmbinate doctrina orientală a metempsihozei și soteriologia creștină, promițătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
lui Mika Waltari. Iată-l pe basileul Constantin ce tocmai luase parte la oficierea legământului unirii Bisericilor latină și greacă, după o mie de ani de discordie. Este însoțit de demnitarii de Blaherne, miniștri, logofeți și magiștri, de Senat și arhonți. În suita ce tocmai ieșise din catedrala Sf. Sofia, Jean Ange îi recunoaște pe cancelarul Phrantzes și pe bailul Veneției, ce-și va găsi moartea în timpul asediului. Dacă basileul, urât de popor din pricina unirii conjuncturale cu credința latinilor, exprimă prin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]