1,005 matches
-
intenționa ca sub pretextul apropiatei căsătorii a fiicei sale, să strângă bani pentru el însuși și nu pentru a-i asigura acesteia zestrea promisă. Cu alte cuvinte, Jerome era conștient că orice lucru are un preț, de aceea, dacă un aristocrat cum era Anatol Nikolaevici Demidov dorea să intre în familia lui Napoleon Bonaparte, trebuia să scoată bani din buzunar, și încă nu puțini. Proprietarul de diamante După negocieri lungi și complicate, contractul prenupțial a fost semnat. În el se convenea
O CĂSĂTORIE SUB SEMNUL DIAMANTELOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344240_a_345569]
-
spus până acum, s-ar găsi cineva să mă întrebe de ce am abandonat, vremelnic sau definitiv, manuscrisele medievale pentru proiectul politic creștin-democrat sau pentru diplomație. - Casiodor, pe care l-ați evocat, aparținea clasei senatoriale a Imperiului Roman târziu. Era un aristocrat devenit 'aristocrat al minții'. Cum ați caracteriza 'aristocrația minții' românești, unde, cum spunea tatăl dumneavoastră, nu are ce căuta democrația? Cum a evoluat ea de la aprecierile făcute de Marian Papahagi? - Tatăl meu se referea probabil la democrația anarhică, rousseauistă, egalitaristă
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]
-
acum, s-ar găsi cineva să mă întrebe de ce am abandonat, vremelnic sau definitiv, manuscrisele medievale pentru proiectul politic creștin-democrat sau pentru diplomație. - Casiodor, pe care l-ați evocat, aparținea clasei senatoriale a Imperiului Roman târziu. Era un aristocrat devenit 'aristocrat al minții'. Cum ați caracteriza 'aristocrația minții' românești, unde, cum spunea tatăl dumneavoastră, nu are ce căuta democrația? Cum a evoluat ea de la aprecierile făcute de Marian Papahagi? - Tatăl meu se referea probabil la democrația anarhică, rousseauistă, egalitaristă. Însă la
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]
-
aristocratic. Ca să-l citez pe Leo Strauss, democrația ar trebui să fie o aristocrație generalizată. Iisus Hristos Însuși este, după cum zicea Nicolae Steinhardt, 'cel mai mare boier', iar boieria asta este darul social al creștinismului. Creștinul este un ales, un aristocrat, și trebuie să își țină permanent rangul. O societate creștină este o societate aristocratică, de oameni liberi, demni și egali. Cine nu înțelege asta nu înțelege nimic din creștinism. Aș vrea ca acest ideal creștin al elecțiunii, al meritului să
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]
-
inclusiv a celor cu tradiție, în fabrici de diplome nu conduce la generalizarea aristocrației minții, ci la propagarea unei noi specii: lumpen-intelectualul. Aristocrația înseamnă efort susținut pentru un ideal. Înseamnă credință, comportament, doxă, înrădăcinare. Țăranul autentic sau marele duhovnic sunt aristocrați, în timp ce potentați ai zilei sau chiar moștenitori ai unor nume ilustre pot fi lumpeni perfecți. Dar câți țărani autentici mai avem, din care să se selecteze Pârvanii, Brâncușii sau Rebrenii de azi? Mai poate umanitatea crescută între betoane și hrănită
DIALOG CU ADRIAN PAPAHAGI, CONSILIER AL MINISTRULUI AFACERILOR EXTERNE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344344_a_345673]
-
făcând posibilă apariția construcțiilor de o frumusețe aparte care se mai păstrează și azi, dovadă fiind personalitățile care au dorit să se odihnească aici în ambianța plină de farmec a vilelor construite într-un peisaj de vis. Este momentul când aristocrații Jantea, Macelariu, Mihailidi, Stoenescu, Sorlei, Nicolescu, Seltea, Cosma, Cantacuzino și mulți alții își construiesc aici vile ce poartă până azi parfumul epocii prin măiestria constructorilor vremii. Cine vizitează 2* O interesantă istorie a schimbării numelui de Zamfirache în Zamfirescu mi-
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
unora „care se credeau că sunt drepți și disprețuiau pe ceilalți”.În Sfânta Scriptură, pe lângă farisei și vameși, sunt pomenite și alte grupări religioase: saducheii, cărturarii, zeloții, esenienii, fiecare cu istoria sa. Fariseii erau credincioșii nelipsiți de la Templu; saducheii erau aristocrații, sacerdoții timpului; cărturarii erau înțelepții poporului; zeloții erau o grupare de politicieni credincioși, care lupta pentru dezrobirea poporului de sub romani; esenienii erau un fel de călugări ai timpului. Vameșii erau perceptori, slugile romanilor, care strângeau taxele imperiale impuse prin lege
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
p. 140) Pe 17 Ianuarie 1905, Marele Duce Serghei al Rusiei a fost asasinat de agentul provocator, evreul Envo Azeff, împărtășind soarta tatălui său, Țarul Alexandru al II-lea, ucis în 1888, tot de anarhiștii atei. Marele Duce, model de aristocrat, de creștin practicant, de martir (și-a iertat călăul) a fondat „Societatea Ortodoxă Palestiniană”, care a deschis în Țara Sfântă, școli, clinici și spitale, tratând gratuit peste 60 000 de pacienți pe an. Durerea Marii Ducese nu avea cuprindere... Nu
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
micii, / Ce-i am, ucenicii. Li-e somn. Și li-e burtă (Meșterul Manole). Ce frumoasă exprimare pentru a arăta condiția primară, orbirea de nevoile bazale, fiziologice ale omului. Steinhardt scrie că Dumnezeu dă ca un boier, ca un adevărat aristocrat, cu peste de măsură și această masă împărătească cu pâine și cu pește, cu pâine și cu vin, cu floare de crin și veșmânt diamantin este abundentă, peste puterea noastră de a primi. Nu vedem argintăria dincolo de sclipirea ei. Și
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
țesută în jurul edificiului face referire la o familie nobilă de venețieni, a cărei fiică s-a refugiat aici datorită refuzului părinților de a-i da binecuvântarea și a-i permite căsătoria cu un om simplu care nu avea sânge de aristocrat. În jurul anului 1500 se spune că aceasta a construit pe cheltuiala proprie biserica, apoi treptat, o mănăstire de călugărițe și capela romană; tot venețianca se zice că ar fi plantat arborii din incintă și împrejurimi iar când a simțit că
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
m-am trezit că sunt admonestat și chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulți îl urăsc pe Preda nu numai că e un mare scriitor ci și că vine din lumea țărănească. Astăzi ne trebuie un blazon de aristocrați, să fie os domnesc...”
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
anonime. Se observă, în contextual europenizării și al fenomenului globalizării, că acești oameni de rând, anonimi amenință să disloce nu numai indivizi universali ca Napoleon, să zicem, ci toate figurile elitiste, termen care în conotația sa actuală, include regi, președinți, aristocrați, cât și lideri ai clasei muncitoare - toți cei care se desprind de masele anonime pur și simplu datorită faptului că nu sunt anonimi, că posedă identități pregnante, care pot fi lesne recunoscute ca aparținând numai fiecăruia dintre ei. Se observă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
în diplomație, dar este refuzat discret de Titulescu. Convins că este un neînțeles, cu visurile eșuate, Mateiu I. Caragiale devine un singuratic, se claustrează în locuința sa, construindu-și un univers propriu. Solitar, trăind himeric, își făurește o emblemă de aristocrat sub deviza: cave, age,tace (ferește-te, lucrează, taci). Am trecut prin viața lui pentru faptul că existența lui s-a răsfrânt sugestiv și în operă, asigurându-i acel farmec neobișnuit și o originalitate autentică. Apariția lui în boema bucureșteană
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
cu această identitate: "Francezi de orice condiție, din orice clasă socială și din orice partid, țineți bine minte un lucru: n-aveți pe acest pămînt decît un singur prieten de încredere Franța. Veți avea mereu dinainte coaliția, întotdeauna vie, a aristocraților. Acum cincizeci de ani era o crimă să vrei să eliberezi lumea. Nu v-au iertat-o și nici nu vă vor ierta-o. Voi sînteți tot timpul un pericol pentru ei. Între voi, vă puteți deosebi prin apartenența la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aristocrații și burghezii vorbesc perfect franceza sau germana. Copiii lor primesc o educație aleasă; "mademoiselles" dau la domiciliu lecții particulare. Istoria vieții sociale a României anilor '60 este azi abia schițată, însă, urmărind studiile biografice se observă că unii foști aristocrați s-au aliat cu moștenitorii nomenclaturii, cu atît mai mult cu cît aceasta a apărut deseori din mediul burghez. Fenomenul cel mai răspîndit rămîne, totuși, lipsa de amestec între parveniții comunismului și cei care cultivă disprețul față de acești țărani-muncitori, acești
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
tot din banii Romanaților, se dau câte 3 000 de franci pe an unei dame, poloneze se vede, pentru ca fiicele patrioților să-nvețe - pe cheltuiala județului - franțuzește! Iată dar ce se petrece sub guvernul liberal în județe. Răposatul Strat zicea: "Aristocrați la lefi, democrați la biruri". C-o aristocratică ușurință se dau unui tânăr, numai pentru că cutreieră cafenelele Parisului, 3 000 de franci pe an, tot cu acea ușurință se întreține o școală străină de franțuzește. Să nu se crează însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce îmbrățișază cauza poporului mai totdeuna caută cum să specule această cauză. Poporul este credul și advocații săi adesea sânt perfizi. Și-n Franța patriotismul subliniat era în floare. Țara începea a se împărți în două tabere: în patrioți și aristocrați, bunăoară ca și la noi, în reversibili și reacționari. Hainia, din toate pasiunile sale, este cea mai lesne de lingușit. Acesta era elementul cu care se nutreau clubiștii. Aci se denunțau cugetările cutărui om, se înnegreau intențiile celuilalt, se declama
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
productiv. Urmărindu-și, cu oarecare jucată manie, propria efigie de dandy, pictorul, avizat colecționar de lavaliere, bastoane și umbrele cu motive sculptate, își poartă, în protipendada pariziană, în cea bucureșteană, dar și în cafenele de mîna a doua, risctusul de aristocrat sastisit, gata oricînd să vitupereze și să taie, cu lama exersatei lui maliții, ifose și găunoșenii. Trecerea acestui dandy inconfundabil pe bulevard nu rămîne neobservată. Îl caută femeile, îl caută bărbații. Parisul îi stă la picioare: "Juliette Bertsch, 1923. Una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Lui este pretutindeni (deci și În noi), mișcându-ne singuri și liberi spre el. Urmându-i calea, descoperim „dumnezeirea” din noi. Prin Socrate știm că ne descoperim doar pe noi Înșine. Și În ceea ce privește publicul constatăm diferențe. Educații lui Socrate erau aristocrați, exponenți ai păturilor suprapuse, pe când cei ai lui Isus erau cel mai adesea oameni simpli, „neînsemnați” (tâmplari, pescari, vameși, „păcătoși”, desfrânate etc.). În primul caz, discipolii veneau la maestru; În al doilea, El Își alegea discipolii. „Și ei erau uimiți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
renaște precum Phoenix-ul: „Dandysmul ar fi nu atât producția istorică a unei anumite societăți, cât formularea efemeră și mereu repetată a mitului arhaic al unei vârste de aur, În care frumusețea e la fel de sacră ca egoismul”1. „Paradis al aristocraților spiritului”, „concretizare a unui vis atemporal și universal”, dandysmul ar părea limitat totuși, dacă nu Într-un timp, atunci măcar Într-un spațiu: cel al bătrânei civilizații occidentale. Dar lui Chateaubriand, de pildă, sau lui Fromentin li se pare a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Unde?tc "Unde?" Evident, În Dandyland, care, aparent, nu poate fi decât Anglia. La o privire scrutătoare (și obiectivă), se va vedea Însă că nici Franța nu e străină de apariția dandysmului. Nu neapărat pentru faptul (istoricește dovedit) că numeroși aristocrați francezi sunt alungați de Revoluție În exil (cel mai adesea londonez), nu doar pentru că tineri englezi din lumea bună se trezesc călătorind frenetic la Paris. Și nici măcar pentru că, În paralel cu Macaroni-i și Corintienii englezi, În saloanele pariziene răsar Muscadinii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pe urmele maestrului În arta oratoriei, Garat, ei pronunță plini de afectare, tot la al treilea cuvânt, incroyable!, fără ca r-ul să se audă. De aici numele de Incredibilii, dat lor În epocă 1, mai exact În jurul lui 1796-1797, când aristocrații Încep să se Întoarcă din exil. Așadar, alături de Frumoșii, Rafinații, Minunații, ei Își mai adaugă un sinonim În lunga serie de supranume. Tot atâtea feluri pentru a-i numi pe tinerii francezi, eleganți, superficiali, insolenți, pe care Îi unește un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
separă structural, prin istorie, cultură, temperament, Anglia de Franța. „În Anglia, dandy-i se recrutează de cele mai multe ori din Înalta societate. Fapt care se Întâmplă deseori și În Franța, doar că aici diferitele convulsii sociale au alterat sensibil moravurile, iar aristocrații pursânge sunt rareori un exemplu. Aflați În defensivă din punct de vedere social și ideologic, ei sunt sclerozați, fără strălucire. Or, un dandy nu ar putea să fie tern... În consecință, Leii decid să se facă gentlemani”1, iar modelul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
indivizii care aleg să devină dandy sunt de o diversitate copleșitoare, nu doar din punct de vedere social, ci și ca opțiune estetică (lucru decisiv pentru un dandy scriitor și artist). În intervalul amintit se Îmbulzesc pe scena dandysmului francez aristocrați (mai mici, mai mari), industriași, bancheri, negustori (cu alte cuvinte, burghezi de felurite calibre) și, paradoxal, măcar pentru o scurtă perioadă a carierei lor, artiști boemi. Iar pentru ca deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe” Își merită pe deplin locul În marea paradă a dandy-lor. Ecourile acestui „dandysm pastelizat” pe care Îl pune În scenă eroul lui Huysmans trec dincolo de Canalul Mânecii: „Dar cu o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]