1,567 matches
-
Radlov și doctorul Stasov, fac din Liza, gemenii siamezi, nedezlipiți și la propriu, și la figurat, Kolia (Aleksei Dyo) și Tolia (Chingiz Tsydendambayev), copii adoptați de familia Stasov, și Ekaterina Kirilvona (Angelika Nevolina), soția oarbă a doctorului Stasov, o frumusețe aristocratică, marionetele celor doi detracați. Gemenii cu o voce minunată sunt folosiți în reprezentații cu public, unde interpretează la acordeon o melodie melancolică în timp ce sunt înregistrați cu un fonograf, așa cum ei asigură „coloana sonoră" a primului film pornografic regizat de Putilov
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
și să-și administreze singur opera, filmul este prezentat cu titlul „Pedeapsă pentru o crimă", „o dramă adevărată", stereotipii caraghioase care aveau să însoțească genul conferindu-i convenționala acoperire „artistică" menită să accentueze perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
-o în jurul viselor cu ochii deschiși în timp ce tatăl ei proiecta extinderea comerțului cu Indiile ca explorare a unui univers paralel. Căderea în gaura iepurelui este provocată de o criză generată de urgența mariajului cu un tânăr nepotrivit, dintr-o familie aristocratică, lipsit de imaginație și cu o proastă digestie. (Un desen extrem de sugestiv al lui Burton are următorul motto, „Don't shoot a constipated poodle!") Răspunsul la cererea în căsătorie a tânărului va fi un nu hotărât luat în urma acestei orfice
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
eveniment anual, ajuns la cea de-a 25-a ediție, au aflat din presă că adolescenta britanică a obținut un scor de 161 de puncte la un test Mensa, informează huffingtonpost.com, potrivit Mediafax. Inspirat dintr-o foarte veche tradiție aristocratică europeană, acest bal anual, unul dintre marile evenimente mondene, permite unui număr de 25 de fete provenind din familii celebre și nobiliare să "își facă intrarea în lume", așa cum o cerea în trecut protocolul de la curțile regale. Balul este organizat
Tânăra cu IQ mai mare decât cel al lui Einstein, invitată la Balul debutantelor by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63208_a_64533]
-
fiind complet artificiale. Captivantă este însă descoperirea amănuntelor biografice care se ascund în spatele personajelor și faptelor descrise (de pildă, îndărătul rafinatului Sander, foarte probabil se află Titu Maiorescu - cumnat cu Mite Kremnitz), dar mai ales tabloul recompus al unei societăți aristocratice de secol XIX în care valorile abia începeau să se cristalizeze, iar copierea modelelor occidentale era singura cale prin care se putea ajunge la unele noi, autohtone. Citită cu un astfel de orizont de așteptare, mai degrabă istoric decât literar
Luceafărul uitat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4790_a_6115]
-
e realizabilă. A nu te lupta pentru victorie pentru că nu ești în stare de ea e una, iar a nu face scop din victorie, ci din jocul însuși, deși ai putea s-o obții, cu totul altceva. E de esență aristocratică, însă e și incertă. Situația seamănă întrucâtva cu aceea din romanul Martereau a lui Nathalie Sarraute (victima desuetudinii firești în care a intrat de mult Noul Roman; cât despre juriul Premiului Nobel, dacă tot a ținut să onoreze acest tip
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
omului și a operei sale, fie și pentru a o transforma în obiect de controverse, veacul următor, al luminilor și al rațiunii, a așternut peste ambele tăcerea și indiferența. Dar și secolul al XIX-lea îl abandonează pe Góngora în aristocratica lui singurătate, definită astfel de Lorca, uitarea nefiindu-i întreruptă decât de o fulgurantă recuperare venită din partea lui Paul Verlaine ce va rezona în Spania grație poetului nicaraguan Rubén Darío. Reconsiderarea lui Góngora se produce abia în secolul XX, când
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
scrie. Arhivele de la Monte Negro sunt, la nivelul compoziției textului, o sumă de file de jurnal-mărturie aparținând unor naratori cu identitate incertă, care nu i se devoalează cititorului decât prin ridicarea unui colț de perdea. Mai întâi, vlăstarul unei familii aristocratice, von Lichtenstein, care pleacă într-o călătorie pentru regăsirea tatălui demult plecat. Un bolnav internat într-un ospiciu-spital, care amestecă experiențe reale cu amintiri cu coșmaruri și cu viziuni premonitorii. Un bărbat care, alături de alți venetici cuprinși de admirație pentru
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima din București”), ea răspunde, aproape candid: „- Știu că Vadim Tudor a scris în „Săptămâna” lui că literatura română suferă” (p. 176). Pentru stilistica unei reviste ca „Săptămâna”, o atare remarcă e aproape aristocratică. Nici măcar Barbu și comilitonii n-au atacat-o așa cum știau s-o facă mai bine. Insultând, calomniind, denunțând. Criticii autentici au lăudat-o, cum spuneam, fără excepție. (Mulțumindu-se să noteze, în treacăt, câte o rezervă, ici și colo). Or
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
Lionel. Relația dintre cei doi este construită remarcabil, cu o finețe psihologică pentru care Tom Hopper merită toate elogiile, pentru a nu mai vorbi de actorii înșiși. Vocalizele, rostogolirile pe pardoseală, mimica caraghioasă, exercițiile care aruncă în rizibil întreaga morgă aristocratică a lui Bertie, îl instruiesc pe viitorul monarh nu numai în arta elocinței, ci îi redau căldura umană și o înțelegere superioară asupra rolului pe care urmează să-l performeze, cel istoric, de a conduce Anglia într-un război care
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
da mâna cu o mișcare largă a brațului, privirea scurtă, analizând nemilos, pătrunzătoare, în același timp oficială și ușor ironică, îndulcită de râsul bătrânesc, emoționant de nobil al gurii sale fără dinți - toate acestea erau atât de expresive și complet aristocratice în stilul venerabil al vechilor saloane rusești ale epocii lui Nicolae I. Îndată după primele minute de răceală formală, peste toți participanții se revărsă de la sine un val de sinceritate și căldură spirituală. Orice rămășițe de formalism, de rutină exterioară
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
al acestei altfel de cărți, reprezintă un prilej excelent pentru un rechizitoriu dur et pur al condiției umane și al lumii. O mică recomandare: deși un text scurt, Aurora merită și poate fi citit cu mai mult folos cu o... aristocratică lentoare.
Pe urmele Aurorei… by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5660_a_6985]
-
mai strălucite reședințe, subretele, menajerele și majordomii celor mai înstărite familii. Le-am privit, aproape fără să fiu zărită, pe cele mai rafinate doamne, pe fiicele și soții lor. Ca martor mut, am intrat în case burgheze, în mici palate aristocratice și în apartamente somptuoase din edificii cu tradiție. Uneori, nu treceam de ușa din dos: o slujnică primea rochia adusă; alteori, mă pofteau în dressinguri, străbăteam coridoare și întrezăream saloane, priveam cu nesaț covoare, lampadare, draperii de catifea și piane
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
mutările, mai ales că succesul operațiunii le-a depășit tuturor așteptările. Semnificativ, frații Winklevoss, cei doi gentlemeni scrobiți vorbind cu o distincție de lorzi, îl dau în judecată pe Zuckerberg abia când succesul rețelei atinge o cotă impresionantă, iar scrupulele aristocratice nu-i împiedică să încaseze 65 de milioane de dolari, așa cum fair play-ul lui Zuckerberg nu lasă doar o singură dată de dorit, chiar dacă regizorul îl scoate întrucâtva basma curată. Dacă prin intermediul acestui sistem de socializare oamenii au reușit
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]
-
de anatomie, Filozofii și fantasticele reprezentări ale Turnului Babel, „clocit”, în fiecare ipostază, de o pasăre fabuloasă. Există o anume simplificare a scenelor, al căror desen pare numai primitiv, pentru că, în contextul fiecărui obiect în parte, el creionează elegant, aproape aristocratic, poveștile pe care le pune pe rol. M-am gândit mult dacă aș putea să-l apreciez pe Mihai Țopescu în linia artiștilor barochiști, pentru că unele elemente din plastica sa ar putea să ne îndemne spre această afirmație, fie și
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
tensiunii dramatice. Lucrarea are mertiul de a ne fi luminat și o altă latură, cea meditativ-dramatică, a personalității maestrului, un aspect abil retras în timpul vieții, mascat de bonomia șă- galnică a omului de lume, de cozeria elegant întreținută, de ținuta aristocratică a maestrului de la care, în anii studenției, în afara regulilor contrapunctului, am aflat că boieria poate fi o stare a spiritului. Și aici, la Cluj, anterior - relativ recent - la București, în Studioul de Concerte din str. Berthelot, l-am reîntâlnit pe
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
făgașul unei desconsiderări. Să mă explic. Sub regimul comunist, intelighenția, oricît de supusă presiunii ideologice, alcătuia o castă respectabilă tocmai prin opoziția sa, fie activă, fie măcar tacită, față de abuzurile regimului. Colaboraționiștii se excludeau de la sine din corpul relativ omogen, aristocratic, al intelighenției ce-și respecta condiția. Or, acum ce se întîmplă? Mercantilismul fără frîu, parvenitismul ce a scos la suprafață drojdiile obștii i-au împins pe intelectuali, pe de-o parte, cu excepții ce pot fi numărate pe degete, spre
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
Ne aflăm în 1844, într-o perioadă în care Japonia se înscrie pe linia unei modernizări accelerate ieșind din feudalism și chiar dacă termenul de „națiune” este încă unul neclar, se impun solidarități mai ample decât cele gestionate de interesele familiilor aristocratice. Lordul Naritsugu (Gorô Inagaki) se face vinovat de câteva crime, iar aceste crime includ și membrii unor familii nobiliare. Mai mult decât atât, crimele încalcă coduri elementare de conduită între care încălcarea ospitalității: violul și omorul în casa unde ești
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
au produs în societate, în România, Europa și pe întreg mapamondul. El este de altfel singurul șef de stat din vremea ultimului război mondial care se mai află în viață", amintește președintele PSD Ilfov, în documentul citat. Regele MIhai, distanță aristocratică față de politica ultimelor două decenii După ce punctează că Majestatea Sa a avut un destin greu încercat, Gabriela Firea arată că "Regele Mihai și-a iubit țara și poporul așa cum numai un suveran poate și știe să o facă. Personalitatea sa
Firea, către politicieni: Să reflectăm la adevărul Regelui by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34494_a_35819]
-
viață și de trăire românească. În vremuri tulburi, așa cum au fost în ultimele două decenii, când poate nevoia obiectivă a unui far călăuzitor ar fi putut să-l împingă spre atitudini politice explicite, Regele Mihai și-a păstrat întotdeauna distanța aristocratică față de politica militantă și s-a rezumat la a-și aduce contribuția la marile proiecte naționale". Adevărul din cuvântul Regelui Mihai Potrivit senatoarei social-democrate, cuvântarea din urmă cu doi ani a Regelui Mihai în Parlamentul României a marcat "un act
Firea, către politicieni: Să reflectăm la adevărul Regelui by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34494_a_35819]
-
Gheorghe Grigurcu Comicul e o facultate „democratică”. Asemă nător bunului-simț, egal distribuit pe cap de cetățean, întrucît ar fi greu ca vreunul din noi să admită că n-are „simțul umorului”, nu-i așa? Opus tragicului care e „aristocratic” prin singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
diplomatice internaționale ale familiilor Filatoff și, prin alianță, Holban. Faptul că pictorul era invitat la bal de către doamna Apostoleanu, figură proeminentă a lumii boierești din orașul de pe Milcov, nu pare o întâmplare. George Demetrescu Mirea era bine văzut în cercurile aristocratice în sânul cărora fusese asimilat atât datorită talentului său, studiilor la Paris, cât și bunăstării materiale. Nu a fost un outsider al acestei lumi, precum, de pildă, contemporanul Ștefan Luchian pe care, în ciuda originii boierești, boala, sărăcia și destinul îl
O scrisoare de la pictorul George Demetrescu Mirea by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8477_a_9802]
-
Carol al II-lea, intrarea în politică a legionarilor, antisemitism și filosemitism ce se ivesc rapid, viața cosmopolită și sărăcia lucie, toate își găsesc cronicarul atent care le transformă în fundal și le conferă autenticitate. Balcicul și cazinoul bucureștean, casa aristocratică și cea rustică, mănăstirea și peștera sunt spațiile unor șederi lungi ori scurte, pline de culoare și de intensitate a trăirii. Șapte morți și câteva iubiri ... dau miez, dacă nu chiar dimensiune metafizică romanului, înfățișând viața ca un șir de
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
care i-a jucat într-un mod extraordinar pe Picasso și Nixon își alege cu atenție instrumentele actoricești. Inclusiv grimasele încearcă să ne redea o personalitate în care inteligența cea mai vie și mai acidă se însoțește cu un fel aristocratică distanțare de vulg. Hopkins face din personaj un lord cu gesturi maiestuoase și dominatoare, cu o anume scârbă princiară, deloc disimulată față de nonvalori, cu un ochi vitrificat precum cel al camerei de filmat, însă care vrea să vadă tot, să
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
psihologiilor abisale. Uluitoarea capacitate de autoiluzionare a lui Jay Gatsby, cel care credea, în ciuda tuturor dovezilor, că „poți să retrăiești trecutul” e contrabalansată de neașteptate și derutante străfulgerări de luciditate: atunci când Nick Carraway, naratorul poveștii magnatului din East Egg, partea aristocratică a Long Islandului, încearcă să descrie vocea lui Daisy, Gatsby intervine: „vocea ei e plină de bani”. Faptul că personajul (își) intuiește eșecul nu face decât să adâncească drama și să pregătească tragedia. Știe că e condamnat, așa cum sunt toți
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]