1,171 matches
-
practică imediată - dedusă din necesitățile de politică educațională -, iar abordarea teoretică a fenomenelor educaționale este redusă la minimum. Parafrazând o expresie care se referă la originile statisticii sociale, putem spune că sociologia educației în România parcurge încă o etapă a „aritmeticii politice”. Este de așteptat ca aceste lucrări să creeze un rezervor de specialiști care să integreze în lucrările lor paradigmele și teoriile contemporane din domeniu și să joace un rol mai activ și mai responsabil în elaborarea unor viziuni și
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
prevederi referitoare la educația militară, la ce trebuie să se învețe și la exercițiile care trebuie să se facă, dar n-am reglementat cele privitoare în primul rând la literatură, în al doilea rând la cântatul din liră și la aritmetică despre care am spus că fiecare trebuie să învețe atât cât este necesar pentru război, pentru administrarea propriei case și pentru cea a cetății; pe lângă acestea, este necesar ca în aceleași scopuri să se studieze, atât cât este necesar pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu confirmă raportul de exclusivitate al acestor contribuții. Dimpotrivă, ea confirmă manierele diferite în care filosofia politică platoniciană este gândită și comentată în diverse centre universitare românești cărora le aparțin cei care au contribuit la apariția acestui volum. Cf. 818a: aritmetica, geometria, astronomia. K. Marx, Fr. Engels, Opere alese, I, București, 1949, p. 230. K. Marx, Capitalul, în ibidem, p. 470. Alexandr Iakovlev, Ce vrem să facem din Uniunea Sovietică, București, 199, p. 42. apud F. Furet, Penser la Revolution Française
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unor cursuri specifice de biologie la toate nivelurile de Învățământ. Ei sperau să reformeze programa tuturor celorlate discipline, astfel Încât toate noțiunile specifice, predate În cadrul oricărui domeniu, să se pătrundă de spiritul responsabilității eugenice. De exemplu, eugeniștii propuneau ca În studiul aritmeticii să fie introduse probleme care să rezolve probleme practice de eugenie, În loc de operații cu mere și pere sau măsurarea distanței dintre două puncte. Elevii ar fi putut, astfel, să Învețe despre genele recesive chiar În rezolvarea problemelor de matematică, dacă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de pagini indigeste își găsește justificarea în descoperirea acestor unice rânduri savuroase... - 6 - Cifre libidinoase și numere active. Când nu năucesc lumea cu lexicul, gnosticii își supraîncarcă luntrea cu considerații numerologice aparent familiare acestei epoci care practică astrologia și ghicitul. Aritmeticile sacre se succed și se aseamănă. Ele atestă existența unei pasiuni a clasamentelor și a ordinii. Gnoza pune în formă. Ea constrânge realitatea să intre în niște rubrici. Ea cifrează lumea pentru ca toate să fie la locul lor și nimic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
remediu: cu viața. Și pentru a muri cu demnitate nimic nu-i mai potrivit ca un trai plenar în așteptarea momentului trecerii 35. Drumețind cu Epicur. Practica hedonistă presupune și o teorie. Unul din momentele majore ale acesteia constă în aritmetica plăcerilor deja prezentă la Epicur. Filosoful Grădinii îndemna la plăcere, desigur, dar nu la orice fel de plăcere și nicidecum dacă ea ar trebui plătită cu cine știe ce neplăcere. Să ne bucurăm dar nu și dacă, pentru aceasta, trebuie să suferim
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îndură. Lecția nu pare să fie foarte diferită de cea a stoicilor care, dată fiind starea medicinei de pe atunci, nu prea aveau de ales... Algodiceea epicuriană dezvăluie posibilitatea unei veritabile filosofii trăite și practicate ca o terapie. -9- Dietetica și aritmetica dorințelor. Cu ultimul moment al cvadruplului remediu atingem apogeul eticii hedoniste, pentru că el se referă la ceea ce rămâne de făcut pentru a elabora plăcerea. Aceasta teorie vizează o practică. Epicur nu gândește nimic care să nu fie realizabil în mod
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica plăcerilor presupun o ajustare permanentă a teoriei și a practicii, a faptelor și a doctrinei, a epifaniei oricărui eveniment și a reacției celei mai adecvate pentru a o trăi ca pe o ocazie de jubilare, și nu ca pe un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc de aspirația la înțelepciune a unora presupune un mod de întrebuințare a relației cu semenii. După dietetica dorințelor, această aritmetică a plăcerilor fondează posibilitatea încarnată, concretă, a unei existențe plasate sub semnul lui Epicur. Când se susține că acesta își îndemna discipolii să rememoreze învățăturile sale, procedând ca și cum ar fi trăit permanent sub privirile lui, trebuie să credem că se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe un șantier de săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
hedonist, creștin, dorințe consumate, detestate, naturale și necesare, fericire a apropierii de Dumnezeu, și asceză, și ataraxie, creștină, la Erasmus, și înțelepciunea, la Montaigne, și lumea din umbră, și sexualitate, și lumea de apoi medieval, plăcere în acord cu natura, aritmetica plăcerilor, și asceză, binele suveran, carnală, călăuza virtuților, căutată, celestă, creștină, a lui Dumnezeu, și durere, și edificarea sinelui, eternă, evitarea durerii, evitarea neplăcerii, de a exista, finalitatea existenței, ierarhie, infinită, și libertate, în lumea de dincolo, și mântuire, un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rămas și numele Eliad sau Eliade (după prenumele grecizat al tatălui), cu care a semnat multă vreme. În 1818 se mută la școala românească de la „Sf. Sava”, de curând înființată de Gh. Lazăr. La numai optsprezece ani, predă, alături de Lazăr, aritmetica și geometria, iar după retragerea acestuia devine conducătorul școlii, având printre elevi pe Stanciu Căpățineanu, Grigore Pleșoianu, N. Ruset, mai târziu și pe viitorii săi adversari: Cezar Bolliac și Ion Ghica. A predat timp de șase ani lecții de matematică
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
X.1884, Arad), editor și autor dramatic. După studii liceale și de drept la Oradea, G. este asesor judecătoresc la cancelaria județului Bihor, apoi, în urma unui examen susținut în fața unei comisii, va fi numit profesor. În 1821 obține Catedra de aritmetică și geografie la Școala Normală (Preparandia) din Arad. În 1848 este ales deputat în Consiliul orășenesc revoluționar. Până în 1876, când se pensionează, vreme de cincizeci și cinci de ani G. a fost profesor la Preparandie, iar din 1865 a fost
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
Preparandia) din Arad. În 1848 este ales deputat în Consiliul orășenesc revoluționar. Până în 1876, când se pensionează, vreme de cincizeci și cinci de ani G. a fost profesor la Preparandie, iar din 1865 a fost director al școlii. A predat aritmetica, pedagogia, metodica, geografia, economia, istoria, limbile română și maghiară. A fost și inspector pentru școlile primare în protopopiatul Arad. Din 1830, G. a început să colecționeze manuscrise românești (istorice, beletristice, didactice, teololgice) cu intenția de a le publica. Ajungând în
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
de care ți-ai jurat să uiți? De ce te luminează gândurile și faptele bune care te-au atins, cu toate că ți-ai jurat să nu te lași sedus/sedusă? Și dacă pe toate acestea ai putea să le scazi, ca la aritmetică sau ca În cea mai obișnuită cântărire, cu ce-ai mai rămâne? Nu spun (și aici se cuvine să mă asculți mai atent) că ești doar o sumă sau o medie a lucrurilor văzute În tine, gândite sau spuse despre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în ambele limbi), tălmăcea noutăți din gazetele străine, redacta articole, făcea corecturi. Pentru trebuințele școlii a prelucrat un tratat de geografie, Elementele gheografiei (1831), și a tradus o lucrare de teologie. În manuscris i-au rămas câteva manuale școlare, o aritmetică, o gramatică latino-română. În 1835 căpătase rangul de paharnic. F.-B. a scris versuri în limba latină: un Carmen Onomasticon și o Allusio, poezii ocazionale compuse după modele clasice. În limba română a compus două poeme inspirate de mișcarea eteristă
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
semnat consecvent și cu ecou în epocă rubrica „Poșta redacției” la „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a., conferindu-i o personalitate inimitabilă. În 2003, revista „Adevărul literar și artistic” îi acordă Premiul de Excelență. Câteva dintre temele din Aritmetică și Libertatea de a trage cu pușca, volumul care l-a consacrat pe D. ca voce particulară în cadrul generației sale și al grupului de la „Albatros”, apar conturate încă din „caietul de adolescent” alcătuit din versuri scrise îndeosebi în 1939 și
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare (care poate fi considerată axul unui program liric). Demitizare a naturii: stelele sunt „buhăite și murdare”, luna - „obeză și colerică”, patroană” a unui „bordel selenar”, cerul se supune unei „aritmetici sentimentale”, iar marea nu mai e bună decât ca recipient pentru „elanurile și urina” poetului. Deposedat de atributele lui tradiționale și coborât într-un registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
o activitate didactică îndelungată, ca profesor de gimnaziu și de liceu, apoi ca inspector general în învățământul primar și secundar sau ca secretar general la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Singur sau în colaborare, a editat numeroase manuale de citire, aritmetică, mineralogie. Fructificându-și experiența pedagogică, a scris Încercări critice asupra învățământului nostru primar (1888), analiză documentată și pătrunzătoare a situației școlilor din România la acea dată. M. s-a făcut cunoscut mai ales prin studiile și conferințele sale pe teme
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
dintre diverse mișcări, așa că trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sunt eterne și imuabile și numerele. Poate tratatul despre muzică fusese precedat de o serie de tratate despre alte științe din „quadrivium” (Despre aritmetică, Despre geometrie, Despre astronomie), care nu ne-au parvenit însă. Bibliografie. Ediții: CSEL 79, 1961 (De vera religione: G.M. Green); CChr. Lat 32, 1962 (De vera religione: K.-D. Daur); BA 6, 1976 (De magistro; De libero arbitrio: G. Madec
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
asemenea poziție de principiu. a) Operele științifice ale lui Boethius Scriitorul își începe activitatea filosofică având deja o idee clară în privința problematicii pe care o abordează și, mai ales, în privința scopurilor pe care le urmărește. Încă din primul tratat, Fundamentele aritmeticii (De institutione arithmetica), terminat prin 505, adresându-se socrului său, Symmachus, Boethius afirmă că „a sporit tezaurul romanilor cu opere preluate din bogăția literelor grecești”, adică înțelege să se întoarcă la acel vechi obicei roman de a se raporta la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
opere grecești, sau prin traduceri propriu-zise din limba greacă. Pentru a atinge acest scop, el se dedică, așadar, unei activități de popularizare a științelor din quadrivium. În această sferă de căutări intră, prin urmare, și deja amintita operă intitulată Fundamentele aritmeticii, bazată pe un tratat al lui Nicomachus din Gerasa (secolul I-II d.C.). Potrivit lui Boethius, așa cum susținuse și Platon, matematica este un instrument esențial de abstractizare intelectuală: îl ajută pe om să învețe să se desprindă de impresiile furnizate pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fiecare din acestea mai multe tomuri, astfel încât ansamblul era constituit din vreo sută de tomuri. Tot Socrate ne spune că istoria lui Filip avea multe lipsuri la capitolul cronologie și că erau inserate în textul ei chestiuni de geometrie, astronomie, aritmetică, muzică, descrieri de insule, de munți și de plante. Fotie confirmă această informație, adaugă propriile sale considerații de natură literară și observă că, în ciuda dimensiunilor impresionante - sau poate tocmai din cauza lor -, relatarea lui Filip se caracterizează prin lipsă de cultură
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de bani înseamnă bănci, conturi, bilanțuri contabile, prețuri asociate oricărei mărfi și oricărei activități, echilibre financiare, înregistrarea profiturilor și a pierderilor, credite și dobânzi la credite. Desigur, factorul politic putea interveni pentru a modifica arbitrar orice componentă a fluxului, dar aritmetica are o logică internă care nu ține seama de politică - așa încât, într-un fel sau altul, factorul politic însuși a fost nevoit să țină seama de bilanțurile contabile și de noțiuni atât de capitaliste precum prețurile, dobânzile etc. Prin decizie
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Un ministru francez al Educației, reflectând asupra succesului educației publice În Franța, remarca faptul că „el putea să se uite la ceas și să știe În orice moment al zilei, dacă fiecare copil, de o anumită vârstă, din Franța făcea aritmetica, citea Corneille sau conjuga verbe”16. Au existat adesea și efecte mai subtile ale educației naționale În afară de crearea unei limbi comune și a unui sens al identității culturale. Educația publică administrată de Stat inspira elevilor noua conștiință spațio-temporală a erei
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]