KorAP: Find »[drukola/base=armăsar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...66 >

1,626 matches

Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188

tată, nu cunosc nimic din toate astea, doamnă, numai tu știi să crești un prunc la sânul tău, iar eu sunt tânăr, doamnă! sunt tânăr, doamnă! sunt ca un mânz fătat de-o iapă chioară, la care-au tras toți armăsarii scoși la pensie; au pus ochii pe mine, doamnă, industriașii de salamuri; prin târguri mă caută geambașii să-mi pună zăbale, doamnă, și căpăstru, doamnă, și hamuri; sunt ultimul mânz, doamnă, și n-am gustat încă ovăzul și nici nu

SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 by http://confluente.ro/Sunt_tanar_doamna_george_safir_1368361124.html [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]
Corola-blog/BlogPost/381399_a_382728

Acasa > Poeme > Meditatie > ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Oare ce e timpul care ne strivește, ne uzează trupul și inimi el golește ? Te caut prin

ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1461776962.html [Corola-blog/BlogPost/381399_a_382728]
om la fel ca tine Mi-s un sincer gentilom Dar uitat spre-a lui rușine Și complementar binom. Vacs iubire - vacs îți spun ! Drumul e fără ieșire Și doar de un acord nebun De iubiri în devenire. Referință Bibliografică: ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă

ARMĂSARII MEI LIPIȚANI ÎN GALOPUL LOR PRIN ASTRAL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1461776962.html [Corola-blog/BlogPost/381399_a_382728]
Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616

1) un megaintelectual nu poate fi desființat, iar atacurile la valoarea lui se întorc împotriva lansatorului raton, postănac, popândău, cameleon, zdreanță, tonomat sau cocalar; e ca cu cățelandrii vieții ca o pradă, nu oricine deținând competențe de cum se sfâșie hoitul armăsarului care a fost, dar oricine agent poate interpreta oricând în circulație orice, ca derapaj, ca substantiv atributiv constatator; 2) micile greșeli ale megaintelectualilor, chiar și tăcerile lor exact când nu te aștepți, au niște consecințe semnal-efect gigantice, descrise de teoria

POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140

interbelice - momente marcante ale vieții sale. Perpessicius (Panait S. Dumitru) s-a născut în familia lui Panait Ștefan și a Elisabetei, în Brăila, la data de 21 octombrie 1891. Asemeni unui cavaler medieval cu zale, coif și lance, călare pe armăsarul alb pentru a cânta din penița subțire a liricii potrivită pentru un seducător sedus, cu imparțialitate și gust, cu dragoste și entuziasm, precum îl descrie Felix Aderca în Oameni și idei, a fost unul din marii cronicari ai literaturii române

PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_dinica_1412937933.html [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
Corola-blog/BlogPost/362929_a_364258

DIN MINE, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Cei doi din mine In zodia gemeni sunt născut, Doi în unul, armăsari iuți la minte, După stele aleargă la păscut Ascunse noaptea în cuvinte. Unul îmi pune verbul la încercare Celălalt așează iubirea-n vers, Cînd unul gândește,celălalt pe-o cărare Metafore coboară din univers. Când fac schimburi de căldură C-

CEI DOI DIN MINE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cei_doi_din_mine_poem_de_alf_al_florin_tene_1386173503.html [Corola-blog/BlogPost/362929_a_364258]
Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161

talpa unui timp în care cuvintele uită să mai adune semnele semnele se adună într-o aripă de lumină născută în pântecul soarelui grația fracțiunii de înaintare a ființei stă într-un glas - cel al calului alb uriaș numai el, armăsarul timpului păzește pragul lumii noi acolada vieții se frânge se uită inserțiile rămâne unica verticală către care cu frica mireanului necopt mă îndrept acum mereu acum Anne Marie Bejliu, 1 august 2014 Referință Bibliografică: busculada traumelor / Anne Marie Bejliu : Confluențe

BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1407046949.html [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366

sfătos, își așeză mâinile pe umerii celor doi războinici camarazi și decise: -Părerile sunt împărțite, există studii sau numai presupuneri, ce contează asta?! Credem ori nu, important e să ne ascultăm pașnici unii pe alții, să nu facem din țânțar armăsar pentru orice! Până una-alta, haideți să ne bucurăm de urcușul ăsta binefăcător, cât ne-or ține puterile... -Hai, să ne facem că-nșelăm timpul și că mai suntem încă tineri! spuse, cu o ciudată amărăciune în glas, Patriarhul. -Păi

CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1437888382.html [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211

baza omul pe voi. Hai! Imediat! Antoane, ia bățul acela și tu, neamțule, felinarul din cui! Aprinde-l, repede! Tu, nea Ghiță, faci ordine aici! Fără să le mai dea răgaz i-a urcat în sanie și a dat bice armăsarilor. A trecut mai întâi prin sat la Lică, pădurarul, vechiul său prieten : -Licăăă! Măi Lică! l-a strigat de la poartă. Ia-ți pușca să mă ajuți întro treabă! S-a îngrozit Lică. A crezut că domnul Ionescu are probleme cu

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
pușca, Lică, numai dacă vezi că lupii vin spre noi. Atât i-a spus domnul Ionescu, fără să se întoarcă spre el. Apoi, tot scurt : tu, neamțule, ține felinarul acela mai sus și agită-l, dacă vezi lupii! El mâna armăsarii din răsputeri, în speranța să-l ajungă din urmă pe Tudorel, deși uitase să-i întrebe pe cei trei, de când plecase. Dar...nu se baza pe vorbele lor. Când au intrat în Valea Adâncă, speranța i s-a spulberat, risipindu

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-l ajungă din urmă pe Tudorel, deși uitase să-i întrebe pe cei trei, de când plecase. Dar...nu se baza pe vorbele lor. Când au intrat în Valea Adâncă, speranța i s-a spulberat, risipindu-se ca aburii din nările armăsarilor ce sforăiau tot mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
mai tare. Urletele haitei se amplificau, purtate din deal în deal de misteriosul ecou. -Trage Lică, nu mai sta pe gânduri!a strigat furios domnul Ionescu. Trage-n dealurile alea care urlă! Detunătura pustii, amplificată de ecoul dealurilor,a speriat armăsarii care au nechezat și au sărit în două picioare, să rupă hamurile. Domnul Ionescu abia mai ținea frâiele. Apoi, ca turbații, au rupt-o la fugă în galop întins. Cei din sanie, căzuți grămadă pe banchete se țineau speriați de

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
cu pasul la trap. Nu se știe câte secunde sau poate minute a durat această spaimă. Cert este că sperietura a fost reciprocă, pentru că și urletele lupilor au încetat. Rareori se mai auzeau din depărtări ca niște gemete înăbușite. Dar armăsarii tot mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori, domnul Ionescu striga : -Fii atent, Lică! Ochii mari, Antoane! Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
în depărtare, în albul sticlos al zăpezii, un punct negru în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui Tudorel. Pe urmă îl observară și pe el cu nuiaua sclipitoare ca un fulger. Simțind mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să sforăie, amplificând spaima celor din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie armăsarii. Dar, cine mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge și mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie armăsarii. Dar, cine mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge și mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului, ușor deasupra armăsarului din dreapta. Parcă știa ce face! Închise

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
mai gândea în clipele ălea?! Apoi, armăsarii au început să alerge și mai repede pentru că simțiseră mirosul băiatului care i-a hrănit și adăpat toată toamna. Bietul Lică, deși tremura, îndreptă pușca în direcția lupului, pe lângă urechea neamțului, ușor deasupra armăsarului din dreapta. Parcă știa ce face! Închise ochii și, cu mâna tremurândă...apăsă pe trăgaci... În acea fracțiune de secundă nimeni nu mai știa ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
face! Închise ochii și, cu mâna tremurândă...apăsă pe trăgaci... În acea fracțiune de secundă nimeni nu mai știa ce face. Nici măcar lupul, care făcuse deja saltul fatal în ceafa lui Tudorel și-l trântise în zăpadă. La pocnetul puștii, armăsarii au sărit în picioare, făcând un salt brusc spre stânga. În smucitură au răsturnat sania cu cei patru speriați. Noroc că au fost azvârliți în puful zăpezii. S-a speriat și lupul care a schelălăit derutat, făcând câțiva pași înapoi

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
puștii. Prada trântită, nemișcată și foamea i-au dat ghes să se repeadă din nou. Însă, în momentul în care-și înfipsese colții în gulerul paltonului, a simțit în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă în goana mare, schelălăind de durere. Armăsarii s-au oprit brusc lângă Tudorel, protejându-l cu boturile lor calde

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
în spate puternice lovituri de copite și mușcături. Deși speriați de împușcătură, armăsarii au alergat în galop nebun spre Tudorel. Lupul, lovit și trântit, a avut totuși intuiția să se ridice și să fugă în goana mare, schelălăind de durere. Armăsarii s-au oprit brusc lângă Tudorel, protejându-l cu boturile lor calde din care ieșeau aburi fierbinți. Nu mai sforăiau. Înțepeniseră ca niște statui. După câteva minute își reveniră și aruncații în zăpadă. Constatară bucuroși că trăiesc, că sunt întregi

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
minute își reveniră și aruncații în zăpadă. Constatară bucuroși că trăiesc, că sunt întregi, deși...aveau oarece lovituri și julituri, cu durerile aferente.Mai constatară că a dispărut lupul (și s-au bucurat), dar nu înțelegeau de ce s-au oprit armăsarii și stau așa, nemișcați cu boturile în zăpadă. Repede începură să caute prin zăpadă, fiecare ce pierduse. Adică : biciul, bățul, pușca și felinarul. Bâjbâiau la lumina palidă a lunii care le zâmbea ironic din înaltul cerului. După ce găsiră obiectele căutate

NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191

nomazi” și că Basarabia era sfântă numai pentru că era aureolată de „slava rusească”. Tot el, poetul, se vedea pe sine între moldovencele cochete ca un zeu printre imbecile, iar printre moldovenii triști ca un leu între maimuțe sau ca un armăsar arab într-o turmă smerită de măgari. La aceste jignitoare gânduri (exprimate poetic) față de români, Vasile Alecsandri, le-a alăturat pe ale sale, la fel de tăioase (tot în formă poetică).1 Petőfi Sándor - poetul simbol pentru spiritualitatea maghiară - scria într-o

Eminescu şi străinii – o reconsiderare by http://uzp.org.ro/eminescu-si-strainii-o-reconsiderare/ [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
Corola-blog/BlogPost/346815_a_348144

prin zile necunoscut de semeni, vorbele le rostesc în gând, să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte. Nicio zi nu-mi fură ochii, nu-mi atinge privirea, unele sunt blânde ca un câine bătrân, altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon. Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie pe care-i înghit rănile pământului. Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci sub care nici o umbră nu e de-ajuns pentru tandrețea cu care-mi acoperi

FELINARUL INIMII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 by http://confluente.ro/Felinarul_inimii_llelu_nicolae_valareanu_1329903489.html [Corola-blog/BlogPost/346815_a_348144]
Corola-blog/BlogPost/345578_a_346907

slovă în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flămânde prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesă călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Referință Bibliografică: Poem despre poezie / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul III, 04 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doru Ciutacu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală

POEM DESPRE POEZIE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Poem_despre_poezie_doru_ciutacu_1362411351.html [Corola-blog/BlogPost/345578_a_346907]