776 matches
-
Adoptarea de către Adunarea Societății Națiunilor din 1924 a “Protocolului de la Geneva", venea să dea satisfacție tezei franceze. Statele semnatare ale acordului genevez, care interzicea complet războiul și instituia obligativitatea arbitrajului, se angajau să participe la o conferință internațională pentru reducerea armamentelor. România și celelalte țări din Europa centrală și sud-est europeană, îngrijorate de pe urma reînvierii militarismului german și a recrudescenței forțelor revizionist revanșarde și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu orientarea locarniană de asigurare a securității pentru o regiune a Europei și de nesocotire
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
reprimării terorismului. În cadrul celei de-a patra sesiuni a Comisiei pregătitoare ( noiembrie decembrie 1927), delegația sovietică, prin Maxim Litvinov, a propus o rezoluție care avea ca idee centrală “abolirea completă a tuturor forțelor armate terestre, navale și aeriene, distrugerea tuturor armamentelor, munițiilor și a tuturor mijloacelor de război, încetarea recrutărilor pentru instrucția militară, abolirea legislației serviciului militar, suprimarea brevetelor de invenții pentru mijloacele de distrugere, votarea de legi care să declare violarea condițiilor de mai sus drept crime contra statului”. Soluțiile
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
incluzând ideile și principiile lor în toate documentele internaționale ce a semnat sau negociat. “Încheindu-și lucrările, eșalonate pe parcursul a mai mulți ani, Comisia pregătitoare a Conferinței dezarmării, a adoptat la 8 decembrie 1930, un proiect de convenție în vederea reducerii armamentelor”. Proiectul având la baza menținerea prevederilor militare ale tratatelor de pace, preconiza limitarea efectivelor militare terestre, navale și aeriene din timp de pace, limitarea materialelor de război, a armamentelor navale, etc. După cum era de așteptat documentul nu dădea satisfacție cererii
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
adoptat la 8 decembrie 1930, un proiect de convenție în vederea reducerii armamentelor”. Proiectul având la baza menținerea prevederilor militare ale tratatelor de pace, preconiza limitarea efectivelor militare terestre, navale și aeriene din timp de pace, limitarea materialelor de război, a armamentelor navale, etc. După cum era de așteptat documentul nu dădea satisfacție cererii Germaniei privind egalitatea în materie de înarmări, ca atare, el a fost respins de delegația germană. Țările limitrofe U.R.S.S., inclusiv România, au declarat că nu vor semna Convenția
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
întocmit la 23 decembrie 1930 de generalul Toma Dumitrescu, șeful delegației militare române la lucrările Comisiei pregătitoare se arăta că “securitatea internațională devine tot mai precară și în consecință avem datoria și dreptul ca să formulăm propunerile noastre de limitare a armamentelor pe baza securității existente în momentul Conferinței”. Documentul făcea referire la toate capitolele proiectului de Convenție, prin prisma intereselor României, scoțându-se în evidență faptul că geografic vorbind, România este înconjurată de state care “pregătesc în ascuns și reclamă revizuirea
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
seama de poziția geografică și potențialul militar al diferitelor țări, afirmând că acesta din urmă “are o importanță capitală dacă se are în vedere pe de o parte echipamentul industrial al statelor abundente în fabrici și mijloace de producere al armamentelor, și pe de altă parte, lipsa unor asemenea resurse pentru statele slab industrializate, handicapate de necesitatea de a-și procura de peste hotare arme și muniții pentru apărare”. Până la 1 martie 1932, delegația românească la Conferința dezarmării a fost condusă de
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
menționează ideea acțiunii comune), o eficacitate desăvârșită prin organizarea unui pact de asistență mutuală, după modelul Protocolului de la Geneva din 1924 ... Ținând seama de interesele noastre, și ca urmare a poziției expuse în fața comisiei pregătitoare, vom susține următoarele principii : - În privința armamentelor noastre aeriene, obținerea unui plafon cât mai ridicat... - În discuțiile despre tonajul naval ce va fi atribuit României, deținerea unui potențial care să constituie o apărare eficace a litoralului nostru maritim și a căilor noastre de comunicație maritimă. - Respingerea eventualelor
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
În urma eforturilor depuse și de delegația română, la 19 aprilie 1932, Comisia generală a Conferinței dezarmării a adoptat un text în care erau trecute principiile care urmau să călăuzească acțiunea de dezarmare, și anume: reducerea progresivă și pe etape a armamentelor, efectuarea controlului la date convenabile și realizarea primei etape a dezarmării la nivel cel mai jos posibil. “Nicolae Titulescu a votat în numele României rezoluția, dar a precizat că stabilirea în practică a nivelului cel mai jos posibil trebuie să țină
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
teoretice nu este de ajuns. În numele a paisprezece delegații, Titulescu a prezentat un proiect de rezoluție, prin care comisiile tehnice erau invitate de Comisia generală să elaboreze metodele practice, metode prin care s-ar fi putut asigura reducerea calitativă a armamentelor. Titulescu a purtat discuții cu delegațiile Franței și Angliei pentru a le determina să ajungă la o înțelegere privind acceptarea de către Conferință a principiului dezarmării calitative. Din inițiativa șefului delegației române, au fost prezentate o serie de propuneri pentru a
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
al convenției, părțile contractante se angajau să accepte în raporturile dintre ele definiția agresiunii “astfel cum a fost explicată în raportul Comitetului pentru chestiunile de securitate cu data de 24 mai 1933 (Raportul Politis), la Conferința pentru reducerea și limitarea armamentelor, raport făcut în urma propunerii delegației sovietice”. Articolul 2 enumeră situațiile în care un stat este considerat agresor într-un conflict internațional, situații prevăzute și în raportul lui Politis. Articolul 3 era, de asemenea identic celui din raportul Politis. În articolul
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
menținerea coeziunii între țările membre ale Alianței cu atât mai mult cu cât opinia publică din țările membre N.A.T.O. făcea presiuni pentru reducerea cheltuielilor de înarmare. Dar cum dinspre Tratatul de la Varșovia nu venea nici un semn de reducere a armamentelor, guvernele țărilor membre N.A.T.O. au hotărât că era nevoie să adopte măsuri care să asigure menținerea capacităților lor de apărare la nivelul necesar pentru a putea respinge orice amenințare. Ca urmare în mai 1978 la întâlnirea la nivel înalt
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
duce la dezastru. După criza din Cuba, Moscova și Washingtonul și-au continuat, desigur, competiția, dar s-au străduit să reducă riscurile jocului nuclear, limitând numărul jucătorilor prin recurgerea la tratatul de neproliferare și angajând mai întâi controlul apoi limitarea armamentelor nucleare în anii 1970 și 1980. Dar fiecare a vrut să-și conserve avantajul sau să recupereze întârzierea. De unde o cursă permanentă care n-a luat sfârșit decât odată cu sfârșitul Războiului Rece. Război Rece și destindere După tensiunile din anii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stipulează că fiecare partid are datoria de „a demasca nu numai social-patriotismul declarat, ci și nesinceritatea și ipocrizia social-pacifismului, datoria de a arăta în mod sistematic muncitorilor că fără răsturnarea revoluționară a capitalismului, niciun arbitraj internațional, nicio convenție asupra limitării armamentelor, nicio înnoire «democratică» a Societății Națiunilor n-ar fi în stare să oprească un nou război capitalist”. Desigur, această intransigență doctrinală nu exclude suplețea tactică, după cum îi explică Lenin în 1922 diplomatului sovietic Cicerin: „A declarat cineva vreodată că partidul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
probleme cum era și în 1899”6. Tratatul de la Versailles a mai făcut un pas către dezarmarea văzută ca mijloc de pacificare generală prin stipularea unor limitări drastice ale armamentului german „pentru a face posibilă inițierea unei limitări generale a armamentelor tuturor statelor”7. Articolul 8 al Pactului Ligii Națiunilor stipula și mai concret faptul că „menținerea păcii necesită reducerea armamentului național până la cel mai scăzut nivel acceptabil pentru securitatea națională și aplicarea prin acțiune comună a obligațiilor internaționale”. Pactul punea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dezarmării, cu o listă lungă de eșecuri și cu puține succese, dă naștere unor întrebări fundamentale. Succesul sau eșecul unei anumite tentative de dezarmare depind de răspunsurile care pot fi date următoarelor întrebări: 1. Care ar trebui să fie ponderea armamentelor diferitelor națiuni? 2. Care este standardul potrivit căruia, în concordanță cu această pondere, diferite tipuri și cantități de armament sunt alocate diferitelor națiuni? 3. Odată ce s-a răspuns la cele două întrebări, care este efectul real al acestor răspunsuri din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
căruia, în concordanță cu această pondere, diferite tipuri și cantități de armament sunt alocate diferitelor națiuni? 3. Odată ce s-a răspuns la cele două întrebări, care este efectul real al acestor răspunsuri din punctul de vedere al intenționatei reduceri a armamentelor? 4. Ce influență are dezarmarea asupra problemelor păcii și ordinii internaționale? Ponderea Armamentele și cursa înarmării reprezintă una dintre cele mai importante manifestări ale luptei pentru putere pe scena internațională. Argumentele tehnice, ofertele, contraofertele și neînțelegerile privind dezarmarea își au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și mențină avantajul pe care îl are asupra lui A, dacă nu chiar să-l mărească. Acestea sunt, după cum am văzut 12, efectele inevitabile ale balanței de putere în domeniul armamentului. Miza cursei înarmării între A și B este ponderea armamentelor ambelor națiuni. Va fi A egală cu B în ceea ce privește armamentul sau va fi A superioară lui B (ori viceversa) și la ce nivel? Această întrebare trebuie să fie prima pe agenda conferințelor și a comisiilor pentru dezarmare. Un răspuns satisfăcător
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
propune în mod deschis menținerea ei. Germania a încercat să-și atingă scopul prin obținerea recunoașterii principiului „egalității în drepturi” între ea și Franța, principiul urmând a fi transformat treptat - mai precis, pe parcursul a câțiva ani - în egalitatea reală a armamentelor. Franța, de cealaltă parte, a încercat să-și atingă obiectivele contracarând principiul german al egalității cu cel al securității. Perspectiva franceză asupra securității însemna de fapt că orice sporire a puterii militare a Germaniei trebuia să fie echivalată cu o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
statu-quoul stabilit prin victoria aliaților în primul război mondial ar fi fost treptat, dar ireversibil sfărâmate până când Germania s-ar fi transformat, cu ajutorul superiorității potențialului său militar, din învins în învingător. Astfel, controversa dintre Franța și Germania referitoare la ponderea armamentelor era în esență un conflict care viza distribuția de putere. În spatele discursului ideologic al delegaților prezenți la conferință, care opunea securitatea egalității, o analiză retrospectivă descoperă forța motrice a politicii internaționale: dorința de a menține distribuția de putere existentă, manifestată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de putere existentă, manifestată prin politica statu-quoului, pe de o parte, și dorința de a distruge distribuția de putere existentă, exprimată sub forma politicii imperialiste, pe de altă parte. Așteptarea ca Franța și Germania să cadă de acord asupra ponderii armamentelor respective echivala cu așteptarea ca aceste țări să poată ajunge la un acord privind distribuția de putere dintre ele. Un acord asupra acestui din urmă aspect, sub forma unui compromis între dominația franceză reală și cea potențială a Germaniei, ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vasului în care este modelată. și, așa cum argila poate căpăta o altă formă doar prin schimbarea vasului, la fel și problema dezarmării nucleare poate fi soluționată doar prin reglementarea conflictului de putere a cărui consecință este. Standardele de alocare Ponderile armamentelor deținute de diferitele națiuni constituie cea mai importantă problemă pe care orice demers de dezarmare trebuie s-o rezolve. Odată rezolvată, o altă întrebare trebuie să-și afle un răspuns. Aceasta este mai puțin importantă decât problema ponderii, însă se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și conferințe pe teme de drept internațional și relații internaționale, de interes deosebit; ... b) elaborarea de studi, analize și lucrări relative la securitatea și cooperarea europeană și pe plan subregional, problematică păcii și securității la nivel global, dezarmarea și controlul armamentelor, prevenirea și aplanarea conflictelor, fenomenele și tendințele politicii mondiale, procesele de integrare economică, politică și militară ce au loc în diferite continente și regiuni ale lumii, probleme actuale ale politicii externe și teme de interes deosebit pentru statul român; ... c
HOTĂRÎRE nr. 631 din 9 septembrie 1991 privind înfiinţarea Institutului român de studii internaţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107990_a_109319]
-
schimbărilor, cum era necesar în atenuarea confruntării. 22. C.S.C.E. este un forum de dialog, negociere și cooperare, care stabilește direcția și impulsionează modelarea noii Europe. Suntem hotărîți să-l folosim pentru a da un nou impuls procesului de control al armamentelor, de dezarmare și întărire a încrederii și securității, sporirii consultării și cooperării în problemele de securitate și continuării procesului de reducere a riscului de conflict. În acest context, vom examina, de asemenea, noi pași pentru întărirea în continuare a normelor
DECLARAŢIE din 9-11 iulie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121353_a_122682]
-
Actul Final al Negocierilor privind efectivele forțelor armate convenționale din Europa și intrarea iminentă în vigoare a Tratatului privind forțele armate convenționale în Europa (C.F.E.), 4) Hotărîte să se bazeze pe aceste importante realizări și să dea noi impulsuri controlului armamentelor, dezarmării și întăririi încrederii și securității, cooperării în domeniul securității prevenirii conflictelor pentru a contribui mai bine la întărirea securității și stabilității și realizarea unei păci juste și durabile între statele comunității C.S.C.E, 5) Subliniind egalitatea în drepturi și
DECLARAŢIE din 9-11 iulie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121353_a_122682]
-
6) Reafirmînd dreptul lor de a alege propriile aranjamente de securitate, 7) Recunoscînd că securitatea este indivizibila și că securitatea fiecărui stat participant este inseparabil legată de cea a tuturor celorlalte, 8) Au hotărît: - să înceapă noi negocieri privind controlul armamentelor, dezarmarea și întărirea încrederii și securității, - să întărească consultările regulate și să intensifice cooperarea între ele în problemele securității și - să continue procesul de reducere a riscului unui conflict. 9) Pentru realizarea acestor sarcini, statele participante au hotărît să creeze
DECLARAŢIE din 9-11 iulie 1992. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121353_a_122682]