752 matches
-
alcătuită pe scheletul celei din 1922 a lui Tache Papahagi și reunește autori vechi și mai noi, precum Constantin Belimace, George Murnu, Nicolae Batzaria, Nuși Tulliu, Marcu Beza ș.a., iar în cea de-a doua parte - culegeri de cântece populare aromâne. În ediția a doua a cărții, tipărită la București în 2001, sunt introduși și poeți din România. Atât ediția din 1952, cât și cea mai recentă cuprind un studiu de peste o sută de pagini, Câteva considerații asupra evoluției istorice a
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
din România. Atât ediția din 1952, cât și cea mai recentă cuprind un studiu de peste o sută de pagini, Câteva considerații asupra evoluției istorice a aromânilor, apărut mai întâi în „Noul album macedo-român”. În aceeași revistă P. publică studiile Fermentul aromân (macedo-român) în sud-estul european, una din cele mai însemnate contribuții ale sale, și Geneza și evoluția conștiinței naționale la macedoromâni. Poezia din Mică antologie... este și ea un discurs pro domo, cu accente când folclorice, când amintind de versurile lui
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
legionarismului românesc, Roma, 1951; ed. pref. Ion Coja, postfață Simion Ghinea, București, 1995; L’Origine et la conscience nationale des Aroumains, Roma, 1955; ed. (Geneza și evoluția conștiinței naționale la macedoromâni), Timișoara, 1995; Evocări, Madrid, 1965; ed. București, 1997; Fermentul aromân (macedo-român) în sud-estul european, îngr. și pref. Justin Tambozi, Constanța, 1995; Mărturiile lui..., Constanța, 1996; Reflexii asupra destinului istoric și politic al aromânilor, pref. Ionel Zeană, București, 1996. Antologii: Mică antologie aromânească, introd. edit., Freiburg im Breisgau, 1952; București, 2001
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
vastă, care ocupă o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești” (Matilda Caragiu Marioțeanu), autor al unor impunătoare tomuri, precum Românii din Meglenia (1900) și Meglenoromânii (I-II, 1902), P. este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
culturii aromânești” (Matilda Caragiu Marioțeanu), autor al unor impunătoare tomuri, precum Românii din Meglenia (1900) și Meglenoromânii (I-II, 1902), P. este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre români - Costache Vârnav, B. P. Hasdeu și D. Lupașcu. Din literatura poporană a aromânilor este prima contribuție științifică la cunoașterea folclorului aromân, depășind încercările modeste ale unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M. G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu -, ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale, întrunesc strict toate condițiunile cerute, sunt dezbrăcate cu totul de
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Lupașcu. Din literatura poporană a aromânilor este prima contribuție științifică la cunoașterea folclorului aromân, depășind încercările modeste ale unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M. G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu -, ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale, întrunesc strict toate condițiunile cerute, sunt dezbrăcate cu totul de orice tendințe și considerațiuni patriotice rău înțelese, neurmărind decât adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
rău înțelese, neurmărind decât adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care au întreținut și cimentat și mai mult dragostea pentru folclor.” Cealaltă contribuție de seamă a lui P., Basme aromâne, a surprins „duhul aromânilor” atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate”, culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. În volumul Scriitori aromâni în secolul al XVIII (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, P. a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), Lexiconul în patru limbi al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și Noua pedagogie a lui
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. În volumul Scriitori aromâni în secolul al XVIII (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, P. a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), Lexiconul în patru limbi al lui Daniil Moscopoleanul (Veneția, 1794-1802) și Noua pedagogie a lui Constantin Ucuta (Viena, 1797), retranscrise în grecește și transliterate în alfabet latin
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
a lui Constantin Ucuta (Viena, 1797), retranscrise în grecește și transliterate în alfabet latin. De asemenea, a reeditat, cu un bogat comentariu, Gramatica română sau macedoromână (Viena, 1813) a lui Mihail G. Boiagi. SCRIERI: Meglenoromânii, I-II, București, 1902; Cestiunea aromână, Brașov, 1906; Parallele Ausdrücke und Redensarten in Rumänischen, Albanesischen, Neugriechischen und Bulgarischen, Leipzig, 1908; Aromânii din punct de vedere istoric-cultural, București, 1912; Din trecutul cultural al aromânilor, București, 1912; Poezia înstrăinării la aromâni, București, 1912; Numiri etnice la aromâni, București
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Din trecutul cultural al aromânilor, București, 1912; Poezia înstrăinării la aromâni, București, 1912; Numiri etnice la aromâni, București, 1925. Antologii: Jocuri copilărești, București, 1893; Din literatura poporană a aromânilor, pref. Gr. Tocilescu, București, 1900; Românii din Meglenia, București, 1900; Basme aromâne, București, 1905; Vânătorul cel viteaz și Frumoasa Pământului, transpunere în dacoromână de Mihail Magiari, București, 1977. Ediții: Scriitori aromâni în secolul al XVIII, București, 1909; Ioan D. Caragiani, Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică, I-II, pref. edit., București
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
Antologii: Jocuri copilărești, București, 1893; Din literatura poporană a aromânilor, pref. Gr. Tocilescu, București, 1900; Românii din Meglenia, București, 1900; Basme aromâne, București, 1905; Vânătorul cel viteaz și Frumoasa Pământului, transpunere în dacoromână de Mihail Magiari, București, 1977. Ediții: Scriitori aromâni în secolul al XVIII, București, 1909; Ioan D. Caragiani, Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică, I-II, pref. edit., București, 1929-1941. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Raport asupra culegerii de folclor, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XX, 1897-1898
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
edit., București, 1929-1941. Repere bibliografice: Gr. G. Tocilescu, Raport asupra culegerii de folclor, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XX, 1897-1898; S. Fl. Marian, „Din literatura poporană a aromânilor”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIII, 1900-1901; Ilie Bărbulescu, „Basme aromâne” de Pericle Papahagi, „Arhiva”, 1906, 3; G. Pascu, „Graie aromâne”, VR, 1907, 2; Th. Capidan, Pericle Papahagi, „Langue et littérature”, 1943, 1-2; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 301-304; Anastasie Nasta, Pericle N. Papahagi
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
culegerii de folclor, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XX, 1897-1898; S. Fl. Marian, „Din literatura poporană a aromânilor”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIII, 1900-1901; Ilie Bărbulescu, „Basme aromâne” de Pericle Papahagi, „Arhiva”, 1906, 3; G. Pascu, „Graie aromâne”, VR, 1907, 2; Th. Capidan, Pericle Papahagi, „Langue et littérature”, 1943, 1-2; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 301-304; Anastasie Nasta, Pericle N. Papahagi, RL, 1972, 52; Bârlea, Ist. folc., 379-380; Anastasie Nasta, Basmele
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
VR, 1907, 2; Th. Capidan, Pericle Papahagi, „Langue et littérature”, 1943, 1-2; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 301-304; Anastasie Nasta, Pericle N. Papahagi, RL, 1972, 52; Bârlea, Ist. folc., 379-380; Anastasie Nasta, Basmele aromâne, RL, 1977, 10; Datcu, Dicț. etnolog., II, 141-142; Rusu, Membrii Academiei, 394; Dicț. scriit. rom., III, 605-607; Iordan Datcu, Să ne amintim de Pericle Papahagi, în Caleidoscop aromân, IV, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 2000, 107-111; Matilda Caragiu Marioțeanu
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
N. Papahagi, RL, 1972, 52; Bârlea, Ist. folc., 379-380; Anastasie Nasta, Basmele aromâne, RL, 1977, 10; Datcu, Dicț. etnolog., II, 141-142; Rusu, Membrii Academiei, 394; Dicț. scriit. rom., III, 605-607; Iordan Datcu, Să ne amintim de Pericle Papahagi, în Caleidoscop aromân, IV, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 2000, 107-111; Matilda Caragiu Marioțeanu, Un profesor savant - Pericle Papahagi, în Caleidoscop aromân, IV, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 2000, 112-115. I.D.
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
141-142; Rusu, Membrii Academiei, 394; Dicț. scriit. rom., III, 605-607; Iordan Datcu, Să ne amintim de Pericle Papahagi, în Caleidoscop aromân, IV, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 2000, 107-111; Matilda Caragiu Marioțeanu, Un profesor savant - Pericle Papahagi, în Caleidoscop aromân, IV, îngr. și pref. Hristu Cândroveanu, București, 2000, 112-115. I.D.
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
colinde, rugăciuni, balade (categorie poetic-muzicală cu o prezență mai slabă în zona maramureșeană), descântece, cimilituri, jocuri de copii, tradiții și legende, datini, superstiții, basme, în fine, muzica unor texte. P. este, totodată, un cercetător de seamă al graiului (Dicționarul dialectului aromân general și etimologic, cu două ediții, 1963, 1974) și al creațiilor populare ale aromânilor, în lucrări precum Antologie aromânească (1922), Folclor român comparat (1929), Aromânii. Grai, folclor, etnografie (1932), Poezia lirică populară (1948). Constată „deosebirea folclorică, atât cantitativă cât și
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
de impresionant și plăcut în manifestarea literară și artistică”. Dacă Pericle Papahagi a examinat lingvistic raporturile dintre popoarele sud-estului european, P. a publicat câteva temeinice lucrări în care, pe de o parte examinează atât lirica populară dacoromână, cât și lirica aromână, ca în Poezia lirică populară, iar pe de alta, în Paralele folclorice (1944), are în atenție lirica și epica populară dacoromână comparată cu cea grecească, remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu cea grecească, epica grecească distingându-se
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
trimiterile mergând adânc în istorie, până la Pliniu. La fel la termenul „Sânziene”, unde se fac analogii cu sărbătorile romane Lupercalia, Stultorum Festa și Fornacalia și cu obiceiuri similare la francezi și italieni. P. a contribuit și la cunoașterea unor autori aromâni prin edițiile pe care le-a alcătuit din scrierile lui Nuși Tulliu, Zicu A. Araia și T. Caciona, N. Batzaria. SCRIERI: Aromânii din punct de vedere istoric, cultural și politic, București, 1915; La românii din Albania, București, 1920; Din folclorul
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
București, 1915; La românii din Albania, București, 1920; Din folclorul romanic și cel latin, București, 1923; Cercetări în Munții Apuseni, București, 1925; Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925; Creațiunea poetică populară, București, 1926; Etnografie lingvistică română, București, 1926-1927; Macedoromânii sau aromânii, București, 1927; Images d’ethnographie roumaine, I-III, București, 1928-1934; Folclor român comparat, București, 1929; Originea muloviștenilor și gopeșenilor în lumina unor texte , București, 1930; Aromânii. Grai, folclor, etnografie, București, 1932; Universitate? Contribuții la istoria cultural-morală a Facultății de Filosofie
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
și Litere din București, București, 1940; Paralele folclorice, București, 1944; ed. București, 1970; Concordances folcloriques et ethnographiques, I-II, București, 1946-1948; Din „Mic dicționar folcloric”. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, București, 1947; Poezia lirică populară, I, București, 1948; Dicționarul dialectului aromân general și etimologic - Dictionnaire aroumain (mácedo-roumain) général et étymologique, București, 1963; ed. București, 1974; Poezia lirică populară, București, 1967; Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1979; Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref.
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
MIHADAȘ, Teohar (9.XI.1918, Turia, Grecia - 29.XI.1996, Cluj-Napoca), poet și prozator. Este fiul Vasilenei (n. Cunduiani) și al lui Mitri (Dumitru) Mihădaș, păstor aromân. Face școala primară în comuna natală și patru clase gimnaziale la Liceul din Grebena, unde se preda în limba română (1932-1935). În 1935, după venirea în țară, se înscrie la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. După ce își susține bacalaureatul la
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Tărâmul izvoarelor (1968) - și memorialisticii, concepută sub formă de roman autobiografic: Frumoasa risipă (1980), Steaua câinelui (1991), Pinii de pe Golna (1993), Străinul de la miezul nopții (1996), În colț lângă fereastră (2000) ș.a. Una dintre cărți îi apare și în dialectul aromân (Botsili di Didindi, 1993). Exponent al unei comunități străvechi din Munții Pindului, M. poartă încrustată în efigia sa noblețea și puterea de rezistență a strămoșilor săi viforoși. O lume solemnă și gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]