754 matches
-
ca minoritate națională în Republica Macedonia, unde în anul 2001 limba aromână a devenit oficială în localitatea Kruševo (în aromână Crushuva). În Albania au statut de minoritate lingvistică. Lingvistul american Victor A. Friedman scria în anul 2001 despre predarea limbii aromâne în școli din localitățile Skopje, Štip, Bitolia, Kruševo, Kumanovo, Struga și Ohrid din Macedonia, iar Dorin Lozovanu, în 2012, menționa cursuri facultative de aromână în Albania, la școli din Korçë, Divjaka, Selenica și Vlorë, precum și folosirea ei ca limbă de
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
prin proiectul „Avdhela” al Asociației „Predania”. Publicații periodice în aromână apar în Albania și în Macedonia, existând aici și emisiuni de televiziune și de radio în această limbă. Limba este cultivată și de diverse societăți culturale aromânești, precum Societatea Culturală Aromână din România, Societatea „Fărșărotul” din S.U.A., Asociația „Trâ Armânami” din Franța sau Asociația Folclorică a Vlahilor (Aromânilor) din Veria (Grecia). Date fiind condițiile în care există limba aromână, aceasta nu este standardizată. Autorii din trecut au scris în propriul lor
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Limba este cultivată și de diverse societăți culturale aromânești, precum Societatea Culturală Aromână din România, Societatea „Fărșărotul” din S.U.A., Asociația „Trâ Armânami” din Franța sau Asociația Folclorică a Vlahilor (Aromânilor) din Veria (Grecia). Date fiind condițiile în care există limba aromână, aceasta nu este standardizată. Autorii din trecut au scris în propriul lor grai, iar cei actuali în general continuă să o facă. În această situație, lucrări ca un dicționar al lui Tiberius Cunia (2010) sau un manual de aromână al
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
y. Pentru celelalte există diferențe: În continuarea articolului se folosește sistemul de scriere al lui Cunia, în afară de titlurile care sunt scrise cu altă grafie. O seamă de sunete au evoluat diferit în aromână și în română: Structura gramaticală a limbii aromâne diferă întrucâtva de cea a românei, din mai multe cauze. În primul rând, din cauza relativei sale izolări, are un caracter arhaic, păstrând adesea trăsături din stadii anterioare ale românei. În al doilea rând, evoluția sa independentă și în condiții diferite
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
la feminin plural. Articolul nehotărât feminin singular este "ună": "ună feată" „o fată”. Există unele diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul nominativ singular și plural diferă uneori între aromână și română, dar unele diferențe privesc numai anumite graiuri: Observații: Declinarea cu articol nehotărât: Declinarea cu articol hotărât: În declinare este de remarcat: Gradele de comparație ale adjectivelor prezintă unele particularități. Comparativul de superioritate se formează cu adverbele "ma" sau
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
română li se adaugă -a sau -alui: La participiu există o singură formă pentru masculin și feminin singular. Verbele de conjugarea a III-a numite „cu accentul pe rădăcină” au forme diferite: "arsu" „ars”, "aprimtu" „aprins”, "coptu" „copt”. Sintaxa limbii aromâne nu diferă în esență de cea a românei. Articolul hotărât se folosește în mai multe cazuri decât în română. De pildă în domeniul substativului poate fi folosit și cu numele proprii de persoană: "Goglu" „Gogu”. În domeniul adjectivului, articolul hotărât
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
latină și limba s-a îmbogățit cu cuvinte împrumutate din limbile vecine, precum și prin formare de cuvinte pe teren propriu, mai ales prin derivare. Lexicul de bază este preponderent moștenit din latină. Este semnificativ faptul că lista Swadesh a limbii aromâne de 207 cuvinte este compusă în proporție de peste 92% din cuvinte de această origine. Aromâna păstrează cuvinte și sensuri latinești care nu există și în celelalte limbi romanice de est: "bash / bashiu" „(eu) sărut”, "cusurin(u)" „văr”, "dimăndari/dimăndare" „poruncă
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
care are același număr de silabe ca primul și care rimează cu acesta: "Astădz mi dush s-acumpăr zahăre-mahăre, sare-mare, carne-marne, fărină-mărină..." „Azi mă dusei să cumpăr zahăr, sare, carne, făină...”. Iată mai jos trei variante ale rugăciunii Tatăl nostru în limba aromână:
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
întinde podișul moesic care pe un soclu mezozoic prezintă sedimente cenozoice și neozoice. Conform datelor recensământului din 2002, cele două județe din partea românească a Dobrogei au o populație de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt români (inclusiv aromâni). Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 lipoveni și restul greci, ucraineni și bulgari. Dobrogea își trage numele de la conducătorul bulgar Dobrotici, care a domnit la mijlocul anilor 1300, între 1347 și 1386. Așezată la răscrucea
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
Popular Antiquities", utilizat până atunci. La 22 august 1846, el scria în revista Athenaeum: ul românesc reprezintă totalitatea creațiilor culturii spirituale românești. Sintagma se referă la producțiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei (majoritar dacoromân, dar și aromân, meglenoromân și istroromân), semnalate în interiorul granițelor românești. Urmărind firul istoriei, folclorul Românilor include și creațiile atribuite etniilor premergătoare populației românești (traco-daci și presupușii proto-români, în situația în care nu există izvoare istorice care să ateste o populație la nord de
Folclor () [Corola-website/Science/299737_a_301066]
-
sunt rude). El reprezintă o versiune la scară mai mare a unei construcții precedente a lui William Tierney Clark și anume Podul Marlow, construit peste Tamisa la Marlow, Anglia. Proiectul a fost extins considerabil, exclusiv prin fonduri personale, de către negustorul aromân Gheorghe Sina, nobil care avea importante interese financiare și imobiliare în oraș și al cărui nume este înscris la baza fundației de sud-vest a podului, pe partea dinspre Buda. Podul a fost deschis în 1849 și a devenit astfel primul
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
(născută la 18 iunie 1909 - d. noiembrie 2005), a fost o artistă plastică și o folcloristă din România. Tatăl Lenei Constante, Constantin Constante, a fost aromân emigrat din Macedonia (s-a născut lângă lacul Ohrida, dar casa lui, a familiei, era la Skopje). Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman, "Haiducii Pindului" prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
popula Transilvania până atunci deșartă. Lingviștii țărilor din vestul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Transilvania în momentul sosirii maghiarilor. În această teorie, limba aromână este cea mai apropiată de forma originală a limbii române. O caracteristică esențială a limbii dacoromâne este lipsa dialectelor. Pretutindeni la nord de Dunăre, graiurile din Banat, Ardeal, Maramureș, Moldova (atât regiunea din România, cât și Republica Moldova), Oltenia, Muntenia și
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
preotului Gheorghe Rădulescu din comuna Beuca), a fost sfințită de către P.S Galaction al Alexandriei și Teleormanului, pe data de 19 octombrie 1997, de praznicul Sfântului Ioan de Rila, fiind înălțată cu ajutor financiar din partea omului de afaceri de origine aromână George Becali. Biserica a fost pictată în stil neo-bizantin de către Ovidiu Preutescu, ucenic al marelui pictor și duhovnic ortodox Sofian Boghiu de la mănăstirea Antim din București (alături de care a pictat mai multe biserici importante din țară și din Siria). Bolta
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
Bulgaroctonul, populațiile de limbă Istro-Română se strămută în peninsula Istria, de unde le vine și această denumire, dată de lingviști în sec. XIX (Slavii le cunoșteau sub denumirea de "Morlaci" sau "Morlahi", iar Grecii de "Mavro-Vlahi"), iar o parte din populațiile Aromâne ajung în munții Pindului (cu comunități atestate până în Insulele Ioniene sau în Peloponez, cu localități ca Vlahata sau Vlahonița) ; alte migrații, de data asta spre nord, sunt la originea Vlahiei Morave din răsăritul actualei Cehia si a unor sate din sudul
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Istro-Românii, cât și Moravo-Românii, au trecut la catolicism și, treptat, la limbile slave dimprejur (au mai rămas, în jurul anului 2000, câteva zeci de locutori ai limbii Istro-Române). Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea limba slavonă ("Cловѣньскъ"), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească ("Ακολουθική Ελληνική"). În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini "Megali Vlahia" ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
(n. 18 august/ 1916, București) este un istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier român. s-a născut la București într-o familie aristocrată de origine aromână, așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat mulți oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu.. Tatăl său, Marcel Djuvara, șef de promoție la "Politehnica din Berlin-Charlottenburg" în 1906, căpitan de geniu în armata română
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
aromâni sau (exonim care denumește comunitățile balcanice de aromâni, meglenoromâni și români). Ea are multe trăsături în comun cu româna modernă, având morfologie și sintaxă similare, precum și un important vocabular comun moștenit de la limba latină. Principala diferență între română și aromână este stratul: în timp ce româna a fost influențată mai mult de limbile slave, aromâna a fost influențată mai mult de limba greacă, cu care a fost în contact strâns de-a lungul istoriei. Cea mai mare comunitate vorbitoare de aromână din
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
Academia Comercială din București. A aderat la Mișcarea Legionară în 1930, imediat după ce l-a cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu în închisoarea Văcărești. În 1932 a fondat, împreună cu Constantin Papanace, publicația "Armatolii", cu scopul declarat de a apăra drepturile coloniștilor aromâni pe care îi considera persecutați de guvernul de la București. În 1933 l-a asasinat alături de alți doi legionari pe prim-ministrului I.Gh. Duca, în gara de la Sinaia. În aprilie 1934 a fost condamnat la muncă silnică pe viață, împreună cu alți
Ion Caranica () [Corola-website/Science/323696_a_325025]
-
semnifică absența. Sub această formă, „a” provine din prepoziția latină „ad” (lat. „la”, „spre”, „către”). În limba română, „a agrăi” are înțelesul de „a vorbi către”, a se adresa cuiva (arhaism). „A” inițial protetic (adăugat ca atare) e specific dialectului aromân al limbii române. De exemplu, românescului „laud” îi corespunde „alavdu” armân. Deși prezentate în limba română, expresiile următoare sunt valabile și în alte limbi europene. Combinații care încep cu A:
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
important lexic slav, la care se adaugă ulterior și lexicul maghiar ("gând, oraș, hotar, marfă, vamă, viclean..."). Rezultatul celor două sinteze diferite a dus la formarea poporului român la nord și sud de Dunăre și în Dobrogea, precum și a poporului aromân/meglenoromân la sudul munților Balcani. Acest proces se presupune (în baza unor indicatori lingvistici, între care rotacismul unora dintre cuvintele romanice) s-a încheiat în linii mari în secolele al VIII-lea și al IX-lea. Nicolae Iorga, în baza
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
folosit la îmbălsămare. Compoziția fluidului folosit pentru îmbălsămare era: doi litri de formol 40% și câte 250 ml de glicerină și alcool etilic de 96 de grade. Mina Minovici s-a născut în familia Minovicilor, o familie de vlahi macedonieni (aromâni) originari din orășelul Tetovo din Macedonia sârbească. Mina Minovici a avut mai mulți frați, printre care și Nicolae Minovici, de al cărui nume se leagă Vila Minovici, din București, cartierul Băneasa si Stefan Minovici, chimist roman. Articole biografice
Mina Minovici () [Corola-website/Science/306673_a_308002]
-
Valea Timocului. Aceste grupuri eterogene de români, uneori cu stil de viață și orizont diferite, aveau misiunea să apere hotarele nesigure ale Cadrilaterului în condițiile în care comitagii bulgari treceau adesea în România comițând atrocități și devastând așezările mocănești respectiv aromâne. Aceste tensiuni permanente s-au repercutat asupra relațiilor dintre grămușteni și mocani, încât unii grămușteni au ajuns să folosească termenul „mocan” în sens peiorativ. Mocanii, pe de altă parte, aveau pretenția de a fi „autohtoni”, ei având rădăcini mai vechi
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Bulgariei partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul în română), și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație. Acest teritoriu fusese anterior cedat de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București din anul 1913. 80.000 de români (mocani mărgineni, aromâni și meglenoromâni), majoritatea așezați de la sfârșitul celui de-al doilea război balcanic din 1913, în urma căruia teritoriul a fost anexat de România, au fost obligați să își abandoneze locuințele din sudul Dobrogei și să se așeze în nord, în timp ce 65
Tratatul de la Craiova () [Corola-website/Science/303631_a_304960]
-
în care [d] a devenit [z], se păstrează în graiul oral, însă nu și în limba scrisă, consoana oclusivă din grupul [dz], de exemplu "dzece, dzeși, dzăși" (zece), Dumnedzău (Dumnezeu/Dumnezău), "vedz" (vezi), "verdz" (verzi) (fonetism împărtășit și de limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în graiurile ardelenești și bănățean, "cucoș
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]