3,559 matches
-
domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) Și enumerația ar putea, desigur, continua. Observăm că aluziile și trimiterile intertextuale nu sunt puține, dar, până la urmă, farmecul acestei proze "nebulitice" rezidă în faptul că ele sunt topite într-un romanesc al trăirii, articulat în teribile scenarii ale iluziei, care ne-ar îndreptăți să-l socotim pe omul pierdut un fel de picaró al lumii dezvrăjite, un Don Quijote care nu mai crede posibilă împăcarea dintre Lume și Ficțiune. Despre traducerea domnului Radu Niciporuc, numai
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
internaționalismului sovietic de naționalismul ceaușist, s-a putut dezvolta o cultură și, în cadrul ei, o literatură viabilă? Nu este paradoxală o astfel de rezistență, prin cultură, într-un spațiu în care (spre deosebire de unguri, de cehoslovaci, de polonezi) nu s-a articulat o reacție colectivă împotriva "ocupantului intern"? Această problematică nu are cum să nu intereseze, ea fiind practic întrețesută cu existența și avatarurile mai multor generații. Cei care erau tineri în decembrie 1947 și au intrat în regimul comunist ca într-
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
puțină istorie, n-ai cum să înțelegi această bruscă centrare pe oameni și idei care, orice am spune, nu sunt factori decisivi nici în administrație, nici în zona parlamentară. Mercenarii de la "Ziua" au încercat să decredibilizeze însă personajele capabile să articuleze idei primejdioase pentru sistemul oligarhic instaurat în perioada 2000-2004. E un sistem care a atins apogeul - după cum se vede cu ochiul liber - cu ocazia suspendării în parlament a președintelui Traian Băsescu. Aici e adevărata miză în care s-a înscris
Noaptea Zilei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8833_a_10158]
-
noaptea decât ziua. Dacă plătești, pot să-ți cedez și ție câteva. - Ca ce chestie? - Oricărui bărbat îi e de trebuință. Așa cum poate să-i pice bine și femeii. - Și la ce să-i slujească? - vru să știe Liza. - în timp ce articulezi un asemenea vers, mișcările limbii sunt astfel încât satisfacția orală îi provoacă femeii orgasmul. - Stai, stai - exclamă iarăși Liza - ce spune ăsta? - Dar oare și femeia poate să-l satisfacă pe bărbat în felul ăsta? - mă aflu și eu în treabă
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
trebuie să sugereze o anumită nervozitate, o vibrație interioară continuă și, de aceea, mîna acompaniază abundent vorbirea, cînd trecînd lin peste frunte, cînd încercînd să pună la loc o șuviță rebelă, cînd ondulîndu-se frîntă din poignet, în aer, punctînd și articulînd inteligent spațiul discuției". Sau un alt portret, în apă tare, plusînd așijderea plasticitățile, al fostului meu profesor de logică, Henri Wald: "își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă Ťmișcare scenicăť. Era bine crescut, snob, vorbea o
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
era vorba de-o echipă de oameni care optaseră pentru stilul "desperado" - fie că erau iremediabil compromiși, fie că nu le erau recunoscute de către veritabila elită ceea ce ei considerau a fi merite indiscutabile. Grupul din jurul lui Eugen Barbu era perfect articulat, iar funcțiile îndeplinite de cei în cauză erau bine individualizate. Și mai era ceva: nici un om cu mintea întreagă nu voia să publice în "Săptămâna". În clipa în care acceptai să semnezi în compania unor Vadim, Dan Claudiu Tănăsescu, Artur
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
M-am uitat după el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă, pe mine, care îl prețuiam ca artist - mai și scria bine. Nici până azi nu am putut să ghicesc ce se căznea să articuleze. Când s-a prăpădit, sau de câte ori trec pe lângă mormântul său de la Bellu, mă gândesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sunt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu că istoria nu mă va
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
supuroase,/ le ating ușor cu markerul/ ca să-mi amintesc de ele și după ce îmi trec." Și totuși, cu asemenea atuuri categorice de partea lui, volumul acesta ratează incredibil șansa de a-și impune autorul. Sclipirile sunt prea fățișe ca să poată articula o lume călduță, gata de locuit, apelul la stările difuze are atributele convenționalului și ineficientului. Mai mult, versurile sunt întotdeauna saturate de cuvinte, așa încât nimic nu rămâne pe dinafară. Din asemenea neglijabile rezerve, paradoxal, clișeul conform căruia e foarte greu
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
sunt slabe, existențe care au stârnit admirația mai multor generații își revelează micimea și ridicolul. Privit de la înălțimea Ficțiunii (ca sumă a tuturor celor ce s-au scris și se vor scrie) totul pare derizoriu, lipsit de consistență, greu de articulat într-o construcție care să dureze. Cel mai interesant erou al romanului Război ascuns este, fără îndoială, naratorul însuși (care, pe alocuri, seamănă bine cu autorul). El este micul demiurg, deținătorul puterii absolute, care se joacă ironic cu destinul personajelor
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
apărut și expresia a se face rangă: "după o noapte experimentală ca să zic așa în care ne-am cam făcut rangă" (weblog.ro, 23.09.2004). Clei (legat poate și de imaginea unei persoane cu gura încleiată, care nu poate articula nici un cuvînt) se asociază cu clește ("iar i-a venit soțul beat clește acasă" - catavencu.ro), cui "(șofer beat cui, prins de polițiștii de frontieră la vama Siret" (allpress.ro, 5.08.2007), cleampă, prin deviere lexicală, fără să se
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
doctrine putea răsturna cu capul în jos întregul dosar de presă. Că, oricât de ideologizat și oricât de monolitic, procesul evaluării rămânea - ca în vremurile bune - unul impresionist. Nu lipsit de impurități și de zgură, nu pe deplin individual, nu articulat ca act de inteligență, dar impresionist. Făcut, e drept, după ureche și legitimat de raportarea la o etică singulară și intens politizată. E doar un exemplu marginal de observație pe care Literatura în totalitarism o prilejuiește și o determină, dar
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
mâna fermă care ar fi urmat să scoată castanele din foc. Din fericire, abilul cronicar de la Convorbiri literare a făcut, în substanțiala prefață a Băutorilor de absint, mai mult decât era prevăzut pentru o asemenea întreprindere editorială. Adică și-a articulat, în paralel, pledoaria pentru un optzecism îmblânzit, pentru unul - în termenii lui Virgil Nemoianu - Biedermeier, afin cu tot ce l-a precedat și dispus la mezalianțe cu tot ce-i va urma. Formula acestei varietăți rezidă nu în stilistică și
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
a putut numi altfel decît gustul". Cu toate că reflexivă, critica se regăsește în rolul său "modest, de estetică practică", determinat de infinita variație a fenomenului artistic, respingînd "putința de a fi socotită drept aplicare a spiritului exclusiv teoretică". înainte de a-și articula "propria teorie", critica se cade a ține seama de "realitatea nucleară a obiectului ei de cercetat, din natura căruia să-și tragă metodele de lucru potrivite, ca și mijloacele de expunere a rezultatelor acestor metode". "Stilul critic" are a se
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
la nesfârșit teoriile, exprimând bine cunoscutele lui fațete... E, apoi, de-a dreptul stânjenitor să vezi cum o femeie gândește și se exprimă exact ca un bărbat, fără o notă particularizatoare, și cum diferențele de vârstă și experiență sunt inevitabil articulate pe tiparul relației maestru-ucenic, tipar transformat în tipic și excluzând orice subvariantă. Constantin }oiu a înțeles că, aparte de teoriile și chiar de concepția prozatorului, personajele au o individualitate și o libertate a lor. Obligația romancierului (dacă putem vorbi despre
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
Scurtmetrajul de animație a fost poate cea mai bună secțiune a festivalului, fiecare filmuleț fiind o mică bijuterie, migălos lucrată, ca un ou Fabergé. Din start, ceea ce atrage la scurtmetrajul de animație este gama foarte variată de mijloace, de stiluri articulate în povești fabuloase, mobilitatea scenariilor, unele cu o psihologie abisală sau cu cel mai sec umor enlezesc, altele țintind subversiv și eficient zonele de conflict. În scurtmetrajul de animație, avem un fel particular de acord între desen, imagine și concepția
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
pe cadavrul unuia dintre actorii reali, și anume Mary Slade. Adulterul, crima, pasiunea adoptă acest limbaj al trupului în descompunere, trup pe care îndrăgostiții își scriu mesaje de dragoste, din care rup fîșii pentru a-și face măști, în timp ce naratoarea articulează într-o engleză educată trista și devoranta istorie a unei iubiri fatale. Nu lipsește, dincolo de macabrul solemn, o fină orchestrație ironică, iar grotescul devine poezie la Robin Fuller. Jon Griggs în Deviation (Deviație, SUA, 2006) intră în jocul unui computer
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
t.o.m. (UK, 2006). Tom, în drumul său spre școală, renunță rînd pe rînd la haine, pentru a apărea adamic în fața colegilor. T.o.m. este un film despre inocență și însingurare, despre curajul de a fi așa cum ești, articulat într-o poveste excentrică. În concluzie, Festivalul Anonimul a oferit un regal al scurtmetrajului de animație, iar o parte din aceste filmulețe pot fi găsite pe Youtube. Merită efortul.
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
Cioculescu a beneficiat, ca și E. Lovinescu, de o formație franceză, în siajul căreia se înscrie drept unul din cei mai marcanți exponenți ai primei generații critice postlovinesciene. Veacul al XIX-lea reprezintă epoca în care critica literară franceză se articulează în calitate de gen autonom, în paralel cu literatura, constituind, conform formulei lui Thibaudet, o literatură la puterea a doua. Corpul impunător al acestei critici a stat neîndoios la temelia criticii noastre moderniste, inaugurată de patronul Sburătorului și continuată de succesorii săi
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
sub focul lustrației! - mi se pare chiar firesc să fie așa. Se caută, cu skepsis, de către îndurerate spirite ce a fost bun în comunism, se scot în față ororile unui liberalism fără instrumente de control. Toți vechii care mai pot articula trei vorbe sunt la posturi. De câte ori ai apărut tu la televiziune și de câte ori Pleșiță? Ale cui sunt posturile private de televiziune? De ce nu mai sunt chemați scriitorii la postul național de radio? Ce intelectuali de seamă vor figura pe listele
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
dacă mai sunt aici, dacă sunt bine. Epik Aerul poartă frigul; grația lui molcomă străbătând întunericul ne joacă pe degete: bassul aproape explodează, în căști - click, click - s-aude ceva ce dă a muzică. E delicat! adulmec murmurul și-apoi articulez. O să las pământul să înnebunească. un vârtej de vânt se încurcă în crengi, uite - se oprește sub o streașină și acum își face veacul pe-acolo. Norii se apropie - vor lăsa apă pe geamuri, prin cotloane. Cazemata mea nu va
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ori Maiorescu folosesc și niște rețete preparate "din alifii nu tocmai onorabile". La antipodul acestor luptători cu pieptul bombat și privirea mereu încrezătoare în meritele personale, stau Kafka ori Musil, la care existența, ca și cărțile, se adună și se articulează cu mare lentoare, "cu infinită delicatețe". De sub masca de funcționar subaltern, din lăcașul minuscul al rotiței prinse în marele mecanism al Imperiului, Musil îi vede cu un ochi rău pe răsfățații zilei (clanul Mann, Zweig, Wedekind), frământând, în ce-l
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
răspicat, deși cu o urmă de dispreț în glas: * - Patria... nu sunteți voi, băi!... Patria suntem noi! Și, întorcându-se, i-a arătat pe ceilalți, din urmă. Un ofițer, după uniformă, că se vedea bine, toate becurile ardeau, zice corect articulând autoritar: * - Du-te, măi băiete, acasă!... * Ca și când ar fi prins curaj de la superiorul său, un soldat de alături sau vreunul din purtătorii găleților cu apă caraghioși, spune repede, dintr-o suflare și pe tonul cel mai popular pe care îl
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
capabilă a releva cititorului eterna reîntoarcere a identicului, prin surprinderea unor invarianți, conivențe, coincidențe, a factorilor de permanență ce dau dovada esențialului, mitanaliza vizând, în fond, manifestarea a ceea ce Adrian Marino numea invarianți antropologici: "Invarianții de tip antropologic recuperează și articulează datele Ťprimitiveť, primordiale, persistente, întâlnite în cel mai profund dintre straturile ancestrale, comune întregii omeniri - cele mai Ťarheologiceť din toate culturile. Lumea arhetipurilor și a prototipurilor originare, miturilor, legendelor, simbolurilor și a acelor topoi Ťsacriť, a căror importanță universală este
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
iar Dan Grigorescu unul dintre cei mai importanți artiști fotografi din întreaga noastră cultură vizuală, am scris textul care urmează cu un amestec de bucurie, de tristețe și de revoltă; de bucurie, că avem asemenea oameni exemplari, în măsură să articuleze existența și demnitatea unui întreg popor, de tristețe, că sînt atît de singuri și de stingheri în propria lor exemplaritate, și de revoltă pentru că disprețul și insulta, măsură a ignoranței noastre, a infirmității morale și a incapacității de a ne
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
în spațiul ficțiunii. Chiar și în filme indiscutabil mediocre cum este Omul zilei (1997) al lui Dan Pița sau Ticăloșii (2007) al lui Șerban Marinescu, actorul aduce acele momente de calitate, memorabile și ceva din acest tipar aristocratic, fie el articulat chiar și pe un fond plebeu. M-aș fi bucurat să-l văd pe Ștefan Iordache distribuit în filmografia postdecembristă într-un rol pe măsura talentului său, iar dacă acest lucru nu s-a întîmplat, sunt atîtea altele care ni
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]