378 matches
-
ciocnire interdiscursivă. Diferențele nu sînt de suprafață ci, dimpotrivă, ele sînt implantate în prezentările de personaj. Cînd Carl (Gordy Owens), un negru din personalul de bord cu o căciuliță de Moș Crăciun, se confruntă cu ucigașul, ciocnirea scoate în evidență artificialitatea amîndurora. "Crăciunul" devine un reper unde înțelesurile se schimbă dramatic. În ceea ce privește personajele istorice, posibilitățile sînt uneori mai mari. Cum credem cu mai multă tărie în identitatea unui astfel de personaj, o latură neobișnuită poate ieși la iveală, iar ea va
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
interogativă: se îndreaptă societatea umană spre asumarea unei "identități globale", prin crearea unei "culturi globale", sau trebuie luat în considerare, mai curând, revirimentul diferitelor forme de identitate comunitară, la nivel regional, național sau local? Încerc să demonstrez că, dată fiind artificialitatea proiectului de construcție a unei culturi globale, precum și lipsa unui fundament istoric pentru aceasta, emergența unei identități globale este marcată de reale dificultăți. Deși globalizarea economică este o realitate care nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării, aceasta nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
culturi globale și transcenderea celor particulare se petrece într-o manieră insurmontabilă. Chiar înțeleasă, așa cum am propus, ca formă ideologică ce vizează integrarea societăților naționale într-un "tot" global, dimensiunea culturală a globalizării își întâlnește cea mai serioasă problemă în artificialitatea sa constitutivă. Deși având vocație universală și reiterând, astfel, o caracteristică a modernității de care postmodernitatea încearcă să se "debaraseze" cultura globală este una difuză în spațiu, după cum este lipsită de un trecut puternic înrădăcinat, dată fiind tocmai artificialitatea de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în artificialitatea sa constitutivă. Deși având vocație universală și reiterând, astfel, o caracteristică a modernității de care postmodernitatea încearcă să se "debaraseze" cultura globală este una difuză în spațiu, după cum este lipsită de un trecut puternic înrădăcinat, dată fiind tocmai artificialitatea de care este marcată. Vorbim, de fapt, despre o proiectată construcție culturală, care nu poate defini, în planul unei realități sociale globale marcate de nenumărate diferențe, o identitate comună. În esență, ceea ce teoria socială a globalizării denumește cultură globală este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dificil de susținut teorie a unei culturi globale cu un conținut omogen. Din perspectiva critică la adresa culturii globale omogene, pe care o asum aici, aceasta funcționează doar ca un surogat ideologic pentru instituirea unei identități colective la scară planetară. Indicarea artificialității sale nu înseamnă, desigur, minimizarea importanței interconexiunilor identitar-culturale la nivel global, ci doar sublinierea posibilității de recuperare a ideologiei în limitele identităților colective ale unor comunități particulare. Pe de altă parte, evidențierea limitei pe care ideea unei culturi globale omogene
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
căruia i se contestă rolul decisiv în comunicare, prin construirea unui tip de discurs conversațional vidat de sens. Metamorfoza textului ionescian cunoaște o fază intermediară, aceea a parodiei vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa tragică a timpului nostru 101, parodia se definește în general printr-o deformare ludică și critică a unei lucrări prestigioase. Cel mai adesea, intertextualitatea parodică presupune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și comedia "amară" a lui George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda. Dacă la V. I. Popa conflictele între generații (Mușcata din fereastră) sau între etnii (Take, Ianke și Cadâr) se anulează melodramatic în final, în piesa lui G. M. Zamfirescu, artificialitatea și convenționalismul constau tocmai în punerea într-o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte, cea a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și ți-a făcut și lucrările de la cealaltă slujbă!49 Se observă deja cum, în mod surprinzător, eroul camilpetrescian se îndepărtează printr-o stranie dedublare de modelul caragialian, evoluând spre statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității conturează imaginea unui Mitică arhicunoscut, caragialesc. Spre deosebire de acesta însă Mitică Popescu "place[...] E ca nuca, ... are
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fonogramic prin metatext, ca procedeu folosit experimental de Caragiale în neterminata Poveste, de pildă, dar devenită, după cum se știe, o practică obișnuită în scrierile prozatorilor optzeciști, pune în relație termenii paradoxalei autenticități obținute prin "asocierea dintre maxima naturalețe și maxima artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
idei, cel mai vizibil aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autoritate fondatoare, a consolidării democrațiilor occidentale simultan cu compromiterea soluțiilor de extremă dreaptă, legitimarea comunismului și superioritatea morală a evreilor).328 Dincolo de pasionatele încleștări ideologice, națiunea rămâne în mare măsură o construcție mitologică, "proiecția în concret a unei ideologii", o artificialitate modernă, care pare legitimată fiindcă aduce de departe mituri fondatoare (dar nu limba, istoria, economia, conturează națiunea, ci invers).329 Națiunea este un produs al istoriei, dar în aceeași măsură și al ei însăși, discursul istoric fiind creat de către națiune
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
benzii desenate).530 Fig. 4 Mostră din teza de doctorat în psihiatrie a lui Serge Tisseron În unele benzi desenate bulele sunt refuzate cu obstinație (Tarzan, Prince Vaillant), pentru a nu răpi aerul "realist" al desenelor, pentru a evita probabil artificialitatea, însă în acest caz se degajă un aer "raportat", care nu mai poate fi al participării directe, care reproduce astfel "aspectul fabricat al romanului", renunțându-se la simultaneitate, imaginea fiind aservită textului (cea ce nu mai este o bandă desenată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
teama de repetații: "Doris Lessing este, la 87 de ani, a 34-a femeie care obține un Nobel, și a 11-a laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, potrivit Reuters. Premiile Nobel sunt acordate anual din 1901" (frontnews.ro). La artificialitatea traducerilor au contribuit și complicatele tendințe de folosire a termenilor generici, autorii exploatînd imperfect capacitatea acestora de a reliefa informația despre profesie sau cea despre sex (scriitor / scriitoare). În traducerile din engleză este mai întotdeauna problematic termenul persoană, pentru care
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
dimpotrivă; l-aș fi ocolit în toate felurile posibile: dând foc la scenă, strangulându-i pe mașiniști (să cadă decorurile-n capul lui Hamlet sau peste patul lui Oblomov) sau inundând sala cu apa de la hidrant. Mă scotea din minți artificialitatea jocului, felul în care actorii se chinuiau să mimeze diferite stări (nu le ieșea niciodată), pozele jalnice și patetice. Când ridicau cortina, parcă se descărca sarcofagul cu mumii pe scenă. Mai puneai și recuzita, adunată de pe vremea lui Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citați zece universitari afro-americani. Enormitatea acestei poziții sper să crească în urma citatelor de mai sus. ASTROTURF(ING) Numele acestei stratageme promovând o agendă ascunsă (hidden agenda) vine de la Astroturf, o marcă de gazon artificial, și sugerează, prin chiar numele său, artificialitatea. O mișcare sau o inițiativă plecată de la cetățenii de rând, reflectând cerințele lor legitime, de obicei începând spontan, la nivel local (vezi GRASSROOTS) poate fi construită și ambalată artificial de o corporație, de un grup de interese, de o organizație
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o primire plină de efuziune. În realitate, se simte acum că, În spatele rândurilor, entuziasmul e simulat, iar primirea evocată nu reprezintă decât o regie spectaculoasă, o punere În scenă lipsită de fiorul spontaneității. Decorul destinat descinderii imperiale, marcat de o artificialitate de cea mai autentică factură neoclasică (populat cum era cu grații feciorelnice, cununi de laur și arcuri triumfale), pare desprins din imaginile galante ale poeziei lui Metastasio, poetul favorit al Vienei, pentru a răspunde sensibilității oaspeților austrieci și a le
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
româncelor și de alți autori, fie ei maghiari, români sau germani. Această trăsătură era blamată atât de iluminiști, cât și de romantici, deoarece ea anula tocmai ceea ce acești observatori prețuiau cel mai mult: prospețimea și naturalețea feminității românești, lipsa de artificialitate a țărăncilor. Observația seacă a lui Kőváry evidențiază Însă și emergența unui nou model cultural, care reconfigurează Încă o dată maniera În care intelectualii maghiari le priveau pe țărăncile românce. Deși este evident că sursa folosită era articolul lui Nagy Ferenc
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
preliminare. Ca spectator oscilezi minute în șir între cele două personaje, nu știi pe care să- l iei de bun și pe care de rău. În același timp, cu cât tensiunea scenelor de plan secund dintre cei doi crește, falsul, artificialitatea, penibilul scenei principale, cu ilegaliști eroici care se sacrifică, apar într- o lumină din ce în ce mai crudă. Firește, apar și „bemolii” în dialogul dintre siguranțistul Papașa și torturatul Marin Iosif. Papașa pomenește cu respect de un anume Roman, comunist curajos și dăruit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cuceri publicul românesc. Concurs rămâne un exemplu de ratare artistică în încercarea de a face un film antipropagandă cu mijloacele pro‑ pagandei. Cu semn schimbat, el prezintă toate caracteris ticile filmului românesc de propagandă comunistă : mesajism, demonstrativism, simboală - boala „simboalelor”, artificialitate narativă. Și are și o supapă, asemenea celei folosite în Directorul nostru cu decenii în urmă : chestionat dur, ca la Cadre, de Panait (Ștefan Iordache) cu ce se ocupă, Puștiul răspunde candid și pur : „Muncitor...”. Toată agitația murdară de pe ecran
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mistă” a fost supusă, cum am mai afirmat, reevaluărilor. În ea și-au descoperit sursele mulți dintre pictorii ”suprarealismului” euro- pean sau reprezentanți ai “hiperrealismului”. Prin comparație, vom observa că românul Stahi, în picturile sale de naturi moarte, a depășit artificialitatea academistă încorporând obiectele unui mod de compoziție propriu în care descoperim vibrațiile interioare ale sen- sibilității unui pictor care, îndrăgostit de acestea, le-a iubit și respectat ca pe semenii săi. O întoarcere în timp ne arată că în afara cataloagelor
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
mai puternic, asemenea statelor în sistemul internațional. Nu există femei, nu există copii, nu există vârstnici, nu există prieteni, nu există într ajutorare. Fiecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, in extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt judecând în ansamblul
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
vârstnici, nu există prieteni, nu există într ajutorare. Fiecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, in extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt judecând în ansamblul unei vieți umane, dar și în ansamblul unei colectivități mai degrabă stări de excepție decât
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă termenul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino Carracci din Bologna au încercat să reînno‑ iască pictura printr‑o reîntoarcere la antichitate și la Renașterea matură. În opoziție cu frații Carracci, întâlnim pictura lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]