49,332 matches
-
superioară - a lui Shakespeare, Vermeer și Bach, creatori de geniu care au slujit o pătură burgheză de mijloc centrată pe familie, s-a pierdut. Artistul de avangardă nu este stimulat de marșuri non-violente sau de manevre legislative. A treia concluzie: artiștii și poeții maghiari, la fel ca cei din alte țări de după Cortina de Fier, au identificat libertatea politică, pe drept, cu democrațiile din Vest și au vrut să rivalizeze cu colegii lor din lumea liberă. Dar au greșit în alegerea
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
oprim pe scurt la cele întâmplate în Vest când Războiul Rece se apropia de sfârșit. Deși victimele blocului sovietic au avut dovezi imense ale dezastrului provocat de lupta de clasă, de socialismul de stat și de teoria marxistă a artei, artiștii și intelectualii din Vest au continuat să pretindă că erau rebeli eroici împotriva opresiunii capitaliste, a imperialismului și a mediocrității burgheze. Deși tipul politic de socialism statal pe care-l iubeau a fost discreditat de revelațiile ororilor gulagurilor, multe idei
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
revelațiile ororilor gulagurilor, multe idei de stânga, modificate de hermeneutici postmoderniste, deconstructivism și corectitudine politică, au supraviețuit sub forma studiilor culturale, a feminismului radical, Foucauld-ianism și a studiilor post-coloniale. Acesta e modelul pe care înainte și după Revoluția de Catifea artiștii și criticii din Blocul de Est au ales să-l copieze; o tragică trădare a trecutului lor artistic. În mod ironic, forțele urii de clasă dezlănțuite de opresori s-au întors împotriva lor într-o altă formă, aduse de imaginarii
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
fără nimic din această recuzită. Se folosește de fizionomie, de mâini, de picioare și mai ales de inteligența lui artistică, ieșită din comun. Se exprimă exclusiv prin el însuși. Când se termină spectacolul, nimeni n-are de strâns nici un decor. Artistul se ia pe sine și pleacă acasă. Nu există stare de spirit pe care Dan Puric să nu o poată exprima, făcând un mijloc de exprimare din propria lui ființă. Este, succesiv, tandru, îndrăgostit, rușinat, înfricoșat, entuziast, victorios, confuz, năuc
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
pe un scaun imaginar, se "vede" pianul, cu capacul care îi cade pe degete pianistului și cu pedalele apăsate nervos de picioarele lui, se "vede" scaunul, întors energic în stânga și-n dreapta de mișcările celui ce stă pe el. Când artistul interpretează rolul evadatului (într-o parabolă politică plină de dramatism, greu de uitat), pe scenă se înalță instantaneu zidul înalt și zgrunțuros care trebuie escaladat. Dan Puric nu se rezumă să joace roluri, el creează, singur, o lume. Când se
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
contrazice, ea spune foarte multe despre continuitatea unor motive, despre recurența unor teme și chiar înlesnește înțelegerea nenumăratelor obsesii în jurul cărora se construiește orice conștiință artistică. De multe ori, în perioade mai tîrzii, cînd ar fi de așteptat ca un artist să se manifeste mult mai liber în relație cu o temă deja tratată, se întîmplă ca el să ajungă la soluții care, în ordine formală, sînt anterioare celor deja rezolvate într-o etapă mai timpurie. Această contradicție dintre cronologia exterioară
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
arhitectură barocă și churriguerescă - creații ale arhitectului spaniol José Benito Churriguera, ca Templul Valenciana sau Bazilica Nuestra Señora de Guanajuato - prin construcțiile sale neoclasice, ca Teatrul Juárez, dar și prin Festivalul Cervantino, care în luna octombrie a fiecărui an reunește artiști din toate colțurile lumii. Teatrul Principal găzduiește în 10, 11 și 12 octombrie primele trei reprezentații. Până atunci avem ocazia să ne familiarizăm cu atmosfera aparte, care degajă o anumită poezie și să încercăm să înțelegem sufletul viitorilor spectatori. O
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
autorul). Entitatea care dă titlul volumului (Acoperișul fără casă) se constituie într-un soi de "carte de vizită" a eului auctorial. Obsesiile acestuia se regăsesc la tot pasul, deschizând cartea la întâmplare și alegând pentru lectură aproape orice paragraf. Un "artist" sociofob, o personalitate excentrică și ușor paranoidă își construiește casa "cu fundul în sus" alcătuind pereții din păreri și sugestii de împrumut, cu două ipoteze personale drept ferestre și cu o ușă confecționată dintr-un regret mai vechi. Preocuparea majoră
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
aceste două lumi și le facilitează și spectatorilor călătoriile pe tărîmuri misterioase cu personaje pe care nu le întîlnești decît acolo. M-am mai oprit la Arad și pentru că mi s-a păruit incitant să văd aventura propusă de doi artiști importanți ca regizorul Victor Ioan Frunză și scenografa Adriana Grand plecînd de la basmul Făt Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu și cel al lui Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrînțe și viață fără de moarte. Accentul cade pe fantastic și pe
Basmele românilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14605_a_15930]
-
în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor specifice. Și acum, la cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în spațiul culturii, la fel de însetată de ultimele noutăți și la fel de precisă și
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
succesul de public scontat. Deși e de o plasticitate ieșită din comun (autorul imaginii e același legendar Conrad L. Hall, de două ori "oscarizat", pentru Butch Cassidy și Sundance Kid și pentru American Beauty), deși totul trădează ochiul unui regizor artist - filmul, ciudat, nu s-a bucurat nici de succesul de critică scontat. Acest Drum... cu un destin ciudat va rămîne în filmografia lui Mendes ca "un film care ar fi putut fi mare"... S-ar putea ca armonia întregului să
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
mult timp în târg, până spre căderea iernii. Îmi mai aduc aminte de claunul numit Janino, care, prin toamnă, putea fi des văzut în piață tocmindu-se pentru zarzavaturi, în vreme ce spectatorii și-l arătau cu degetul. Prima dată vedeam un artist în carne și oase făcând piața, ca oricine, ceea ce mă șocase. Pe atunci, eram convins că artiștilor totul li se servește, dacă nu pe gratis, oricum ei nu intrau în contact cu negustorimea șmecheră și murdară. Auzisem că mulți circari
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
prin toamnă, putea fi des văzut în piață tocmindu-se pentru zarzavaturi, în vreme ce spectatorii și-l arătau cu degetul. Prima dată vedeam un artist în carne și oase făcând piața, ca oricine, ceea ce mă șocase. Pe atunci, eram convins că artiștilor totul li se servește, dacă nu pe gratis, oricum ei nu intrau în contact cu negustorimea șmecheră și murdară. Auzisem că mulți circari se împrieteniseră cu târgoveții locali, iar o fată, femeia-șarpe, care se îndoia atingând rumegușul arenei cu palmele
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
să se autointituleze "God's own country", într-un delir de identificare, tot astfel, comunistul este fiu iubit Partidului cu autoritate metafizică. Această femeie excepțională înțelege să lucreze nu doar din datorie, ci din simț estetic, are o percepție de artist asupra muncii, bumbacul e sensul vieții și obiect al contemplației: "Începu să-i spună repede, aprinzându-se, cum mai întâi baloturile trec la fărâmițat, pe urmă la bătut, pe urmă iar la bătut, la scărmănat, la curățat, apoi la prima
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
sau, cum spunea Ionescu, "un delir în doi." Nu este greu de citit în acest sens, pentru că eu am dovada ecoului experienței istorice trăită de românul care sunt, sub regimul "macbettian" al Ceaușeștilor de tristă amintire. Fac parte dintre acei artiști care nu pot să disocieze viața de artă." Protagonist în spectacole antologice ca Hamlet, Leonce și Lena, Iulius Caesar, Răceala, Vicarul, erou pe baricadele evenimentelor din '89 și al luptelor politice care au urmat, Ion Caramitru a cunoscut pe scenă
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
vizibilă este forma ce convine cel mai bine acestui spirit original, care face literatura pură "din așchii smulse Timpului." Fragmentele conțin mici povești, iluminări din amintiri, vise, halucinații, citate, reflecții aparent discontinue dar legate subteran de timbrul unic al unui artist grav și profund. Modelele îndepărtate ale Ultimului regat ar fi Montaigne cu Eseurile lui și excentricul preot anglican din sec. XVII Robert Burton cu Anatomia melancoliei. În "Le Monde des Livres" din 27 septembrie, Patrick Kéchichian admiră fără rezerve edificiul
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
articulat al atmosferei nocturne - prezentă în mai bine de jumătate din numărul poeziilor. Ignor înțelepciunea (Konstantin Balmot), Poetul (Marina țvetaeva) sau Cuvintele, Babică, Ca într-un ascensor zănatic (Ion Covaci), iată câteva poezii care pot caracteriza viziunea autorilor despre natura artistului. Aceeași imagine domină și în Astăzi umblu numai pe muchii (Imonts Zicdonis), unde acesta este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
Lautrec, cu mănuși, pălărie și umbrelă. Când am intrat, neprevenit, la Gauguin, îmi pierdui pe loc respirația... Exploziile mănâncă oxigenul. Vairamati, femeia cu gâsca galbenă apucând în cioc o șopârlă. Femei din Tahiti, galben, galben, galben... Prânzul cu bananele... Portretul artistului cu Cristul tot galben în dreapta lui contrastând cu același albastru care-l obseda și pe Van Gogh. Dar unde e nebunul? Nu dau de nebun!... Întreb la nimereală un paznic unde e șampdeblé, numai atât uitând că am văzut tabloul
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
e șampdeblé, numai atât uitând că am văzut tabloul pe vremuri la Londra, la Tate Galery. Omul a înțeles însă și îmi spune; și intru, în fine, la Van Gogh, liniștit, ca-ntr-un lan blond de grâu... Arleziana... Odaia artistului, cu perspectiva ei imposibilă... La Guinguette... Biserica din Anvers, bleu adânc, sauvage, de ocean încruntat. După două ceasuri, amețit, cobor clătinându-mă scările de fier ca de ieșire în caz de foc, și când o văd la parter, nemișcată, la
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
chipul sălii, pălit de prea multă nepăsare, să aducă un iz mai dinamic unui loc cu o istorie importantă. Să nu uităm că după Piatra-Neamț, Teatrul din Oradea a avut aură și a atras nume cu forță, cu statut, unii artiști nonconformiști, alții mai clasici, unii hipioți sau avangardiștii momentului, debutanți sau nu, alții conservatorii genului clasic. Nu am avut timp să stau prea mult de vorbă cu actualul director. Habar n-am cum și-a construit strategia pe termen scurt
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
acest demers, pe care mai mult îl intuiesc decît îl cunosc, Lucian Silaghi și-a luat ca secund o importantă actriță a trupei, Elvira Platon Rîmbu, devotată locului, foarte motivată ca regizorii importanți să fie atrași spre un spațiu unde artiștii își doresc să se întîmple, iarăși, ceva. Și cred, în acest sens, că spectacolul lui Măniuțiu este de bun augur, el ridică ștacheta lucrului regizorului cu actorul, al muncii în echipă, într-un timp precis stabilit, într-un ritm extrem de
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
aceasta s-ar putea datora, în eventualitatea unor resentimente machiste, superiorității pe care în relația dată, o deține femeia, prin tinerețea ei. Este un fel de forță necruțătoare a destinului ca tocmai într-o relație cu un celebru și minunat artist și filozof vîrstnic, tinerețea să fie cea care-i dă cîștig de cauză femeii. Așa ceva îi poate necăji pe unii bărbați. R.B.:V-ați referit la o superioritate. Dar vîrsta nu este nici merit, nici dezavantaj. Să revenim la receptarea
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se irosește în timpi lipsiți de intensitate. Dominate de soluțiile simple sugerate de instincte, personajele își trăiesc monomaniile, în afara moralei, nesocotind obstacolele concrete, într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o lume brutală
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Marina Constantinescu Este ceea ce ne dorim cu toții, artiști sau spectatori. De unsprezece ediții, Uniunea Teatrală din România UNITER organizează deja binecunoscuta Gală în care se acordă, anual, premii pentru întreaga activitate stabilite de Senatul Uniunii și premii pentru fiecare domeniu artistic. Discuția se poartă pe un anumit interval
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
recunoaștere. Au fost ediții cu totul remarcabile, ca cea din 1997, de la Sala Palatului, sau cea de anul trecut. Au fost, de-a lungul timpului, invitați ca Gérard Depardieu, Fany Ardant, Ileana Cotrubaș sau Vanessa Redgrave. Au fost sărbătoriți mari artiști ai teatrului românesc regizori, scenografi, actori, actrițe, critici de teatru, păpușari, pedagogi, actori pentru revistă sau pentru teatru de copii. Au fost și ediții mai puțin reușite, așa cum o consider, de pildă, pe ultima, desfășurată la Teatrul Național din București
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]