419 matches
-
a ajustării de conduită reflectantă, după un ritual al reprezentării vizionare care construiește edificii discursive pe un vast fundal de considerații ale unui simț epistemologic educat și înarmat cu tehnică sintetizatoare. Cu mijloacele sale utilitariste, înțelepciunea conferă cunoașterii un sens ascensional și o aduce, în chip paradoxal, la granița unui absolut dispus să dubleze vocația descriptivă a spiritului cercetător cu consistența autonomiilor sale ideale. Atingerea unui anumit grad de înțelepciune, însă, presupune intervenția conștiinței de sine exact acolo unde conștiința obiectelor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Apoi, dexteritatea neutră a întreprinderilor adaptative trebuie îmbogățită spiritual, iar această dublare a aptitudinilor nu poate veni decât de la forul reflexiv și de la știința sa suprastructurală. Evaluându-se și cunoscându-se cu acuratețe, persoana efectuează oarecum de la sine primul pas ascensional care adeverește strânsa intercondiționare ontologică a tărâmurilor ideal și pragmatic, indicând sensul dublu de vizare care apropie reciproc cele două regiuni. Fără generozitate suprastructurală și fără curajoasă și abstractivă esențializare a actului nu se poate construi unitatea indivizibilă a persoanei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tentează perfecțiunea. Exprimarea este o apropiere de suprastructura destinală și o înglobare existențială (cu sau fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale care alcătuiesc tabela categorială a unei transcendențe orientate către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
găsește identitatea, ci încercări de salvare din indigența și ignominia contingenței. Identitatea lui e aceea a unui veșnic, neobosit și neliniștit căutător (Vladimir Streinu îl numea „poet al libertății”). De unde, marea frecvență și pondere a sideralului și neptunicului. Poet al ascensionalului, ca și al orizontului acvatic, el aici își caută identitatea: „Mi-e auzul larg spre culmi aeriene:/ e-un du-te-vino printre stele albe/ ca niște șoimi pe care nu-i doboară/ nici iedera ce le-a crescut pe pleoapă” sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
de distribuția verticală a temperaturii aerului în acest strat. Pentru a caracteriza mișcările convective ale aerului în acest strat, determinate de existența unor gradienți verticali de temperatură pozitivi, se folosește numărul lui Reyleigh. Acesta se exprimă prin raportul dintre forțele ascensionale, ce determină convecția, și forțele de viscozitate care se opun acestor mișcări. Pentru cazul 43 aerului, aflat între două plane orizontale și paralele, ca cele din figura 4.1, numărul lui Reyleigh se exprimă: Ra = 00 3 T Tgh (4
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
ce caracterizează stratul sunt direct influențate de forțele ce acționează în strat și de existența și distribuția surselor de căldură. Se disting trei tipuri de strat limită ideal, diferențiate între ele prin rolul pe care îl au forțele convective (sau ascensionale) sau prin semnul fluxului de căldură la suprafața Pământului. 1) Stratul limită neutru (fig. 4.3.) În acest caz, temperatura la suprafața Pământului este egală cu temperatura aerului aflat imediat deasupra, iar fluxul de căldură la suprafață este egal cu
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
studiate separat. 3) Stratul limită stabil (fig. 4.5) Acest strat se formează când temperatura la suprafața Pământului este mai mică decât temperatura aerului situat imediat deasupra, iar fluxul de căldură, la suprafață este orientat pe verticală în jos. Forțele ascensionale ce iau naștere tind să stingă turbulența de origine dinamică dacă ea există. Amestecarea aerului este neînsemnată. În zona stratului de suprafață există 46 un gradient vertical al temperaturii potențiale medii mai mic decât gradientul adiabatic uscat și se înregistrează
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
sugera ideea că dinamica stratului limită se poate modela menținând densitatea constantă și utilizând teoria fluidelor omogene incompresibile. În general, această aproximație nu este realistă. Fluctuațiile densității nu pot fi neglijate în totalitate, deoarece acestea sunt esențiale pentru reprezentarea forței ascensionale. Totuși, este încă posibil să se facă simplificări importante în ecuațiile dinamicii pentru a se putea aplica stratul limită. Într-un fluid turbulent, câmpul unei variabile precum viteza măsurată într-un punct fluctuează în general rapid în timp pe măsură ce turbioanele
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
Forma completă a acestei ecuații este destul de complicată dar esența sa poate fi exprimată în mod simbolic după cum urmează: este energia cinetică turbulentă pe unitatea de masă, PM este producția de energie mecanică, PPA este producția sau pierderea de energie ascensională, RT reprezintă redistribuirea energiei prin transport și forțele de presiune iar reprezintă disiparea prin frecare. este întotdeauna pozitiv, reflectând disiparea de energie turbulentă prin viscozitate moleculară la cele mai mici scării. Termenul ascensional din (4.16) reprezintă conversia energiei între
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
PPA este producția sau pierderea de energie ascensională, RT reprezintă redistribuirea energiei prin transport și forțele de presiune iar reprezintă disiparea prin frecare. este întotdeauna pozitiv, reflectând disiparea de energie turbulentă prin viscozitate moleculară la cele mai mici scării. Termenul ascensional din (4.16) reprezintă conversia energiei între energia potențială a curgerii medii și energia cinetică turbulentă. Acesta este pozitiv (negativ) prin mișcări care coboară (ridică) sistematic centrul de masă al atmosferei. Acesta are forma Producția de energie ascensională pozitivă apare
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
scării. Termenul ascensional din (4.16) reprezintă conversia energiei între energia potențială a curgerii medii și energia cinetică turbulentă. Acesta este pozitiv (negativ) prin mișcări care coboară (ridică) sistematic centrul de masă al atmosferei. Acesta are forma Producția de energie ascensională pozitivă apare atunci când există o încălzire la suprafață astfel încât în apropierea solului se dezvoltă un gradient vertical al temperaturii corespunzător unei stratificări instabile și poate apărea spontan o circulație convectivă. Așa cum este prezentat schematic în fig. 4.6, turbioanele
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
Rf < 0 iar turbulența este susținută prin convecție. În condiții de stabilitate, Rf va fi mai mare decât zero. Observațiile sugerează faptul că numai atunci când Rf este mai mic decât aproximativ 0,25 (adică producția de energie mecanică depășește atenuarea ascensională de aproximativ 4 ori producția de energie mecanică va fi suficient de intensă pentru a susține turbulența într-un strat stabil. Deoarece PM depinde de forfecare, acesta devine întotdeauna mare suficient de aproape de suprafață. Pe măsură ce stabilitatea crește, adâncimea stratului în
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
verticală a vântului geostrofic în stratul limită). Dar, chiar și în situațiile staționar barotrope cu stabilitate statică aproape neutră, spirala Ekman este rar observată. Se dovedește că profilul vântului în stratul Ekman este, în general, instabil pentru o atmosferă neutru ascensională. Circulațiile care se dezvoltă ca rezultat al acestei instabilități au scări orizontale și verticale comparabile cu adâncimea stratului limită. Astfel, acesta nu pot fi parametrizate printr-o simplă relație flux- gradient. Aceste circulații transportă, în general, o cantitate considerabilă de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
-n soare,/ În largurile vieții revarsă un trecut". Roiul de existențe ce răsare din neființa unității înfășurate în sine configurează forme existențiale posibile sau potențe ale increatului desfășurate în marea țesătură a undei creatoare, șir de forme în peregrinarea lor ascensională spre lumina ființei. Imaginea- undă se desprinde astfel "din apele eterne" pentru a-și însuși "vestmântul acelor care mor"; întruparea sa în lumină ia forma pieritoare a lucrurilor create. Ieșirea din ascunderea universalei inaparențe este o permanentă facere și prefacere
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cărnii lucrurilor, urcând din rădăcina Vieții universale, din miezul sălbatic, silvestru, al pre-făcutului. Căci ceea ce se vede - lucrurile care se văd - formează imaginea prefăcută a ceea ce apare "de sus, din ce păruse a fi frunzișul". Un ultim prag în calea ascensională a inițierii văzului căci, pentru a vedea cu adevărat, ochiul trebuie "să suie și să vadă", să se înalțe până la nivelul de unde se deschide noua perspectivă a adâncului, ascunsul răsfrânt, dat pe față. Atunci îi e dat să vadă "râzând
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se pare, configurată la altitudinea unei imposibile cuprinderi; nu imaginarul tărâm de nicăieri, rod al spaimei de real și al distanțării compensatorii, ci lumea reală a cărei culme e veșnicia însăși, slava ei întrevăzută în aprinderea astrului. Imaginația realizează conversiunea ascensională prin care ceea ce apare deasupra sensibilului și sub inteligibil se arată a fi fâșia îngustă a unei liziere invizibile 3 din care accesul se face în ambele direcții, cota înaltă de pe culmea căreia se vede atât versantul manifestărilor materiale cât
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-o lume intermediară - a lui nici...nici - în care spațiul și timpul sunt încremenite 4, totuși poate o lume a veșnicei culmi ("Poate e un etern amurg"), lumea dintre. Nu numai că exterioritatea se înscrie în dispariție, dar conversiunea ascensională amintită este o interiorizare, o adâncire din perspectiva căreia datele prezenței exteriorului devin nevăzute. Interiorul se răsfrânge în exterior, ab extra ad intra, întoarcere pe dos a stărilor spirituale lăuntrice ieșite în afară, manifestate în imagini care se arată în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
străbătătoare 3. O oglindă a trecerii în care, pentru a fi văzute, imaginile răstoarnă inaparentul, îl desfășoară în chipul invers al manifestării 4. Nu surprinde, în acest peisaj mișcat, faptul că muntele reconfigurează pe verticală mările, adâncul acestora fiind răsfrânt ascensional, astfel încât muntele devine însuși orizontul de vizibilitate al invizibilului marin, imagine a inaparentului care se vede, apare doar în figura întoarsă a transparenței, precum pietrele adormite pe prunduri care ajung să strălucească în albastrul de sus al luminii soarelui. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al sufletului. Iar atingerea aceasta este înălțare, ridicare fără egal la înălțimea inegalabilă. Pustiul nu poate fi străbătut decât în zborul rugăciunii; nu se intră în nevedere și nu se iese la lumină decât trecând prin Non-Imaginea nimicului, în retragerea ascensională. Aici - acolo - totul se pierde din vedere, scapă în trecere; inaparentul se vădește în urmă, în aură și-n brumă de aur. Imaginea acestei fețe întoarse e nimbul unei absențe, umbra prezenței nevăzute. Dacă ceea ce este trece în nevedere, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginem), spune el în Itinerarium mentis in Deum, înseamnă "a vedea prin oglindă în mister (per speculum in aenigmate)", în op. cit., p. 26. Cf. 1 Cor. 13, 12. Patria este, prin urmare, termenul ultim al călătoriei spirituale, al unui pelerinaj ascensional către locul originii. Potrivit lui Plotin, "Patria noastră este locul de unde am venit și tatăl nostru se află acolo. Ce fel de călătorie este, deci, și ce fel de fugă? Nu cu picioarele trebuie împlinită, căci ele te poartă pretutindeni, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Aristotel, Fizica B, 1, 192 b 8 - 193 b 21. 94 Martin Heidegger, Despre esență și conceptul lui ΦYΣΙΣ (Aristotel, Fizica, B, 1), în Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, București, 1988, p. 226. 95 "Un exod continuu, o normă ascensională, o mișcare" prin care realitatea devine în chemarea finalității, "un dinamism intern a cărui noțiune tradițională de natură, esență, adevăr inteligibil, traduce într-o formă statică prezența constantă și finalitatea eficace" (Maurice Blondel, L'Être et les êtres. Essai d
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
recesivitate (cu cetățenia filosofică pe care i-a dat-o Mircea Florian 23), primul concept, acela de operă, fiind cel dominant. Un atare raport face, credem, dreptate deopotrivă celor două dimensiuni ale personalității lui Mircea Vulcănescu, lăsînd totodată libertatea meritelor ascensionale de ambele părți. Ceea ce ne interesează, aici și acum, e altceva: continuitatea în care se înscrie lucrarea de-o viață a lui Vulcănescu. Ne referim nu la varii influențe sau la accentele unor posibile convergențe, ci la felul propriu de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
descoperirii. Așadar, descoperirea este cea care face să existe subiectul. Kant are o concepție juridică asupra judecății; este vorba ca subiectul să determine prin raportarea la o regulă de drept aplicarea judecății la cazurile particulare. Această orientare către principiu este ascensională și trebuie ca ea să se limiteze singură dacă vrea într-adevăr să-l înfățișeze gîndirii. În subiectul transcedental este un manifestat ce lasă să apară, pentru că subiectul se afirmă ca o conștiință de sinteză. La Descartes trebuie gîndit mai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și binelui, simbol al drumului ascensional și al sacrificiului altruist (,,O, Febus,/ Părinte al luminii tăcut,/ Tu verbul pe veci înflorit în splendoare,/ Uimit în genunchi te salut,/ Supremul meu cântec, o, Soare,/ Și urma ta albă sărut.//[...] Și cum ești în faptă sublim/ Pe calea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
două porți încadrate în zidul precedat de coloane. Navele longitudinale sunt între‑ rupte de alte trei nave dispuse transversal și luminate generos, la intersecția cărora trebuia să se ridice cupola. Spre deosebire de antecesori, cupola dese‑ nată de Michelangelo are o mișcare ascensională marcată de nervurile care își au originea în coloanele duble ale tamburului și care se extind în nervurile lanternoului. Atât prin ansamblul armonios pe care îl alcătuiește cât și prin detalii, cupola reprezintă una dintre creațiile cele mai originale ale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]