427 matches
-
de pedalizare implică activarea permanentă a surdinei. Desfășurând în mod constant patru planuri evolutive, aspectul de discurs ia amploare odată cu intensificarea evidentă a sferei dinamice (mf cresc. - f - cresc. - ff strident). Adevărate sugestii onomatopeice se dezlănțuie odată cu apariția figurației scalar ascensionale în tonuri, repetată cu insistență și marcată, prin același ritm dublu punctat, de puternice acorduri de septimă, amplificând disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce corespunde cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de limbaj măiestrit alese, concură la aceeași evocare feerică a poveștii lui Oberon, craiul duhurilor, ce pune la încercare virtutea doamnei Titania, prin complicitatea poznașă și abilă a spiridușului Puck. Acest tablou narativ apare conturat cu plasticitate prin intermediul formulelor melodice ascensionale, ritmurilor punctate, apogiaturilor multiple, dar și cu aportul unei fluidități marcante a evoluției agogice, care semnalează prezența a 18 indicații pe parcursul celor 96 de măsuri. Alături de Danseuses de Delphes, La cathédrale engloutie și Voiles, preludiul La danse de Puck va
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ale decorului spaniol pierdut în urmă. Dansul Zânelor va deschide astfel o nouă etapă în contextul succesiunii de preludii ale acestui caiet secund. Decorul „aerian” se va instala o dată cu afirmarea ostinato-ului ritmic al introducerii, ale cărui salbe de arpegii ascensionale ce avansează spre rezonanțele eterice și diafane ale registrului acut, creează o permanentă sugestie a zborului. Dinamica extrem de redusă a discursului (pp), ritmul izocron al , țesătura rarefiată a scriiturii orizontale, precum și bitonalismul desfășurat într-o culoare armonică generală de (afirmată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
două porți încadrate în zidul precedat de coloane. Navele longitudinale sunt între‑ rupte de alte trei nave dispuse transversal și luminate generos, la intersecția cărora trebuia să se ridice cupola. Spre deosebire de antecesori, cupola dese‑ nată de Michelangelo are o mișcare ascensională marcată de nervurile care își au originea în coloanele duble ale tamburului și care se extind în nervurile lanternoului. Atât prin ansamblul armonios pe care îl alcătuiește cât și prin detalii, cupola reprezintă una dintre creațiile cele mai originale ale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
lumii); 2. legătura dintre om și pământ; 3. aspirația spre absolut, nostalgia cerului și a formelor primordiale. V. G. Paleolog spunea: „Brâncuși vrea să sculpteze cu lumină.” pentru că a căutat să sugereze zborul, esența zborului. Aspirația spre lumină și elanul ascensional, Brâncuși le-a exprimat în arta care este prin excelență refractară acestora: sculptura. Zborul înseamnă transcendere și libertate, înseamnă aspirație spre absolut, spre sacru, spre lumină. Poate de aceea în creațiile sale e o firească întâlnire, doar aparent paradoxală, între
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dar și vegetală: „Cad pletele, blonde și lungi spice de aur. . . . . . . . . . . . În vis umbra râde și lungile-i plete Ca aurul blonde se las răschirate Pe netezii umeri, pe albul ei gât.” Aurul face parte la Eminescu din izomorfia sombolurilor ascensionale. „Spre deosebire de aur, principiu activ, viril, solar, celest, argintul e pasiv, feminin, lunar, acvatic” (Dicționar de simboluri - Jean Chevalier și Alain Gheebrant). Cei doi aștri structural antinomici mai opun alte serii subsumate lor, ca, pentru soare, focul implicit, esența, creierul, forma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-mi involuntară Se mișcă tremurând pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la tulburii creieri în van eu samă cer.” Arfa vijelioasă a durerii exprimă nucleul etern al eului, forța creației proiectată în imagini ascensionale: „Cântând pe a mea arfă sălbatecă, vibrândă, Am pus în ea o parte a sufletului meu. E partea cea mai bună. Mai pură și mai sfântă Ce într-o noapte albă, pe-o rază tremurândă Părăsi lemnul putred, zburând la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poemului e apropiată de cea a alegoriei baudelairiene. Spațiul exterior e cel al angoasei care își ia libertatea să capete proporții "cosmice". Lumina este "închisă", "asediată", pentru a avea acces la ea trebuie să se deschidă "porțile" turnului, un simbol ascensional, dar și unul al sinelui care încearcă să se contureze ("Ah! În noaptea aceea căutam zorile,/ În turnul norilor, pe stânci,/ Vântul îmi destrăma chemările/ Și jarul ochilor se topea în lacul negurilor adânci. (...)// Atunci porțile zorilor s-au deschis
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contexte - și accentuând suferința tocmai prin sublinierea neputinței de exteriorizare: "Luna cât un jnep, cât o femeie,/ atârna la geamuri - buruiană,/ inimă plângea pe zid: virană/ pasăre tăiată-n curcubeie." (Pacienți). Vidul interior pare a intra în contradicție cu simbolul ascensional al păsării, dar posibilitatea acesteia de a accede la spațiul cosmic este negată. Deși curcubeul este un simbol sacru, răsfrângerea sufletului în semicercurile acestuia, violența pe care o implică adjectivul participial "tăiată" sunt expresia unui zbor ratat. Ipostaza umană cea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a granițelor dintre viață și moarte. Câinele este, în acest caz, doar un simbol al degradării maxime. Mișcarea este fie zbatere a trupului agonizând, fie alergare în cerc a celui care nu-și găsește nici liniștea, nici salvarea. Toate simbolurile ascensionale (copacul, pasărea) se modifică pentru a sugerea căderea, este un "zbor întors", o prăbușire în sine, dar care nu are capacitatea de a apropia omul de centrul său, de sine: "Muzeul cu bătătura sa largă,/ tras de-o pasăre slobodă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
infinitul unui pahar de hidromel”, cum se întîmplă undeva la același Minulescu 7). în folosirea acestui cuvînt, Bacovia e mai aproape de contemporanul său decît de Eminescu. La el „infinit” duce cu gîndul o singură dată la o mișcare prin aer, ascensională: -Hai;/ -în infinit.../-în infinit;/ - Cîntă...”8). Nu e deprins să privească pe verticală, ci doar pe orizontală. „Infinitul” înseamnă, prin urmare, lărgime, ca în acest frumos vers din „Alb” („Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă”)9) sau depărtare, adîncime
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a ajustării de conduită reflectantă, după un ritual al reprezentării vizionare care construiește edificii discursive pe un vast fundal de considerații ale unui simț epistemologic educat și înarmat cu tehnică sintetizatoare. Cu mijloacele sale utilitariste, înțelepciunea conferă cunoașterii un sens ascensional și o aduce, în chip paradoxal, la granița unui absolut dispus să dubleze vocația descriptivă a spiritului cercetător cu consistența autonomiilor sale ideale. Atingerea unui anumit grad de înțelepciune, însă, presupune intervenția conștiinței de sine exact acolo unde conștiința obiectelor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Apoi, dexteritatea neutră a întreprinderilor adaptative trebuie îmbogățită spiritual, iar această dublare a aptitudinilor nu poate veni decât de la forul reflexiv și de la știința sa suprastructurală. Evaluându-se și cunoscându-se cu acuratețe, persoana efectuează oarecum de la sine primul pas ascensional care adeverește strânsa intercondiționare ontologică a tărâmurilor ideal și pragmatic, indicând sensul dublu de vizare care apropie reciproc cele două regiuni. Fără generozitate suprastructurală și fără curajoasă și abstractivă esențializare a actului nu se poate construi unitatea indivizibilă a persoanei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tentează perfecțiunea. Exprimarea este o apropiere de suprastructura destinală și o înglobare existențială (cu sau fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale care alcătuiesc tabela categorială a unei transcendențe orientate către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la nivelul simbolurilor, sentimentelor și al mesajului. Cântec (Nichita Stănescu) vs. Primele iubiri (Nicolae Labiș) - Tema este notată în centru, punctele comune sunt scrise pe fundalul unui curcubeu; elementele distincte apar pe profilul unor copaci, respectiv, al unor fluturi - simbol ascensional și al metamorfozei în același timp. Odă (Mihai Eminescu) vs. Pasărea cu clonț de rubin (Nicolae Labiș) - Fondul posterului e reprezentat de o apariție monstruoasă reprezentând moartea, pe laterale sus apar două reprezentări în paralel ale păsărilor-simbol din texte, în
Posterul - între istoria artei şi practica didactică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Pavel-Bărbăcuţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1354]
-
non-socială", desolidarizată de destinul cetății. Urmele republicane, ochelarii de cal ai democrației Ar trebui să ne temem atunci când constatăm cum cultura politică a Franței frânează constituirea unor dispozitive susceptibile să ofere ansamblului locuitorilor posibilitatea de a avea un parcurs rezidențial ascensional, singura perspectivă care ar putea evita fragmentarea ce amenință orașul metropolitan. Mai întâi, modelul nostru republican recunoaște greu existența vitezelor diferite ale orașului, întrucât aceasta ar știrbi principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Apoi, atunci când este imposibil să se mai
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe transmigrația sufletelor, de la locașurile lor astrale spre "temnițele" corporale terestre. Pitagora a fost primul gânditor grec care a căutat în structurile corpului suportul material pentru fenomenele sufletești, care a formulat în termenii acelor vremuri relația suflet corp. Descrierea evoluției ascensionale a sufletului este făcută ezoteric, fiind exprimarea unui dualism conceptual: sufletul își construiește propriul corp mintal, pe care-l depune pe "carul subtil al sufletului", care, după moarte, va ridica sufletul în ceruri. Fenomenele sufletești sunt generate de "mișcarea" pneumei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cînd deosebea istoria, înțeleasă ca obiectivare a spiritului și lege constrîngătoare pentru om, de timpul existențial în care persoana ia contact cu veșnicia prin experiența contemplativă sau prin actul creator. Pentru Berdiaev, actul creator al persoanei este act eschatologic, elan ascensional cu acces la împărăția libertății. El pregătește astfel parusia, o face prezentă în istorie, conferindu-i acesteia adevăratul sens, anume orientarea către sfîrșitul ei transcendent. Atitudinea persoanei față de parusie trebuie să fie, după Berdiaev, nu așteptarea, ci colaborarea activă la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
condiția lui de infinit în finitudine și de ființă interval îi dă omului posibilități metafizice, dinamica unui traseu vertical. Pentru Berdiaev, de asemenea, fiecare persoană își împlinește existența și destinul în măsura în care folosește interior dinamismul opuselor în conjuncție : contingent drept scară ascensională spre divin. A alerga spre Dumnezeu prin văz înseamnă a pune la lucru toate treptele văzului, de la cel sensibil la cel intelectual și la cel contemplativ (cf. Despre căutarea lui Dumnezeu, traducere în limba română în Nicolaus Cusanus, Coincidentia oppositorum
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
istorie, impune gîndirii tema sfîrșitului istoriei, dar un sfîrșit pe verticală, făcut prezent în țesătura istoriei de acte umano-divine ale libertății. Pentru Berdiaev, spectacolul conflictelor și al crizelor lumii orientează gîndirea spre Ultim, așa încît istoria e transmutată în energie ascensională și își află astfel sensul cel mai tare : Atît timp cît lumea există, contradicțiile sînt inevitabile. Gîndirea ajunge de aceea în mod obligatoriu la o perspectivă eschatologică ce proiectează o lumină retrospectivă asupra lumii, clarificînd paradoxurile și contradicțiile ei. A
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sa este în întregime ocazională, strict determinată de împrejurări biografice, dar ‹‹sunetul›› pare straniu și face aceste împrejurări de nerecunoscut sau neglijabile în sine.” Muntele deține o seminificație complexă în teritoriul mitic labișian, nu numai ca proiecție a unei imaginații ascensionale, cât mai ales în calitate de corespondent cosmic al conului magic al „adâncurilor”. Despre un asemenea subiect, Sf. Augustin scria undeva: „Valea semnifică umilința, muntele semnifică trufia. Muntele prin care noi urcăm este o anumită trufie spirituală.” Poezia Sunt spiritul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu sentimentul pierderii meleagului originar al copilăriei și reluarea imaginilor în care seninătatea ascensională ficționează cu tentă edenică, transformă spațiul poetic în priveliște mitică: „În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș Izvoarele îngheață în clinchete subțiri Și caprele de munte nervoase prin poene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” (Scrisoare mamei) Ambianța montană este
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
prundișuri și resturi de cochilii și un orizont superior de 4-5 m grosime alcătuit din aluviuni mai fine, luto-nisipoase,argilo-nisipoase și chiar argiloase. Stratul de apă principal înmagazinat în orizontul psemito-psefitic,în unele sectoare se află sub presiune, având caracter ascensional, cum a dovedit forajul executat la Hălceni (Bomher E., 1976). Lentilele de apă sunt suspendate la nivele diferite deasupra orizontului acvifer din baza aluvionarului, astfel că, în șesul Miletinului, apa subterană se află la adâncimi foarte diferite, fiind în general
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
a durea (pe cineva) în fund sau a durea (pe cineva) în cot -, opusul FURIEI și, în ultimă instanță, al oricărei emoții, adică indiferența. 2.2.2.2. În rest, progresia FURIEI se realizează, în limba română, pe un traseu ascensional, asemănător celui identificat de Matsuki pentru japoneză. Astfel, sunt afectate pe rând "burta"/ zona abdominală (a-l arde la ficați, a(-i) crăpa fierea-n el, a i se umfla pipota), "pieptul"/toracele (a pune la inimă, a avea catran
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
faciale). 2.3.1. "Scenariul prototipic" descris mai sus necesită încă două observații. Prima dintre ele vizează proiecția sistematică a FURIEI într-un alt câmp idiomatic. Astfel, există numeroase expresii care, deși nu pot fi situate cu exactitate în traseul ascensional amintit, indică cu certitudine o culminare a acestuia. Ele se configurează, în mod generic, în jurul metaforei conceptuale FURIA ESTE O BOALĂ sau, în mod mai specific, în jurul metaforei FURIA ESTE NEBUNIE: a băga în (toate) boalele, a-și face sânge
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]