747 matches
-
părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“. S-au reîntâlnit pe plajă și au încheiat un armistițiu. Pe malul mării au împărțit același cearșaf, pe care stăteau de vorbă, uitând de ei, prăjindu-se sub soarele puternic. Erau doi tovarăși
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
toată averea mea strânsă de-a lungul celor 35 de ani pe cele trei continente, dintre care îmi va rămâne în suflet, fierbinte, Africa, acolo unde am învățat că oamenii simpli sunt mai aproape de cele cerești, mai buni și fără ascunzișuri” - i-a spus Ștefănescu lui George Cușa în anul 2002, la reședința sa din Marbella, Spania, când i-a smuls promisiunea de a scrie o carte bazată pe toate materialele și notițele ce i le încredința atunci. Astăzi, când stau
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
afară din bloc pe o ușă camuflată de-un intrând. Am rămas o clipă în urmă ... vroiam să gândesc, trăgeam adânc aer curat în plămâni, eram fericit! - Piruetez pe acoperișul lumii! Visul oricărui alpinist spre culmi. Alcoolul îmi sclipea prin ascunzișuri, luna răsărea din vârful unor blocuri , atât de jos că puteam să o întorc ca pe-un ceas deșteptător și-mi fredona în ritmuri știute numai de mine arpegii multicolore. Trăiam trauma unui îndrăgostit, bețiv cum aveam să fiu multă
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
care iubirea, tristețea, perechea edenică, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce amintește de “o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos, fără pudori inutile, ceea ce se întâmplă în interiorul sufletului ei. Starea de tristețe a Danielei Voiculescu prinde, cu fiecare vers, un contur nou. Imaginile se îmbină natural, într-un amestec perfect de modern și romantic. “La malul Mării Imbrium
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
și netezește calea nădejdii spre curcubeul-paradis purtând pe umerii calzi dorurile noastre toate. Mama este sanctuarul Limbii noastre în care răsună serafic poemul liturgic. În ființa Ei-sclipirile de heruvim doldora de viață, cad pe mătasea gândului unde se adâncesc înalte ascunzișuri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor. În clepsidra sufletului Ei, timpul se oprește își modelează spiritul provocând fascinația Crucii din care odrăslește Verdele Învierii. Mama este marea taină rânduită de Dumnezeu, în fibrele căreia respiră și cântă adorabila și fermecătoarea natură
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
Vidrașcu a considerat cartea atractivă prin conținut, prin forma în care a fost scrisă și grafica foarte frumoasă realizată de fiica autorului, Ana Crisanta Mocanu. A remarcat combinația dintre profesia de inginer a lui Christian Mocanu, aplecarea spre cercetare prin ascunzișurile mitologiei și valorificarea harului dat de Dumnezeu, cât și preferința autorului pentru poezia cu formă fixă, rondelul, căruia i-a adus inovații. I-a dedicat poetului și un catren: „ O carte mică se lansează/Precum pruncu-n taină se botează,/ Dar
ZILELE BIBLIOTECII JUDEŢENE “NICOLAE IORGA”, PLOIESTI, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368896_a_370225]
-
de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane Se opresc din ritmul vieții Și-nfruntând priviri profane Sting sărutul tinereții. Plopii fără soț suspină Martori la atâta vrajă, Ascunziș de nelumină Fac iubirilor de strajă. Sufletu-mi furat de gânduri Fără veste înflorește... Amintiri se-aprind în ruguri, Oameni, locuri de poveste. Referință Bibliografică: Iașul - file de poveste / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI
IAŞUL – FILE DE POVESTE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368970_a_370299]
-
sfinți decât robi, au sfințit pământul țării cu sânge de mucenici. *Poporul român este mai aproape de ceea ce înseamnă „popor ales” decât multe alte popoare din Europa. Îl găsim aici de două mii de ani, creștinat, și-a făcut biserică și din ascunzișul dealurilor și din al pădurii, dar și din câmpia roditoare. Toate peisajele noastre frumoase au format un adevarat pridvor pentru Biserica neamului. Spune Sfântul Ioan din Kronstad că harul lui Dumnezeu se identifică cu omul, care este centrul universului. Vă
PIETRE PENTRU TEMELIA ROMÂNIEI DE MÂINE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369045_a_370374]
-
ceea ce au imortalizat secular în cuvinte sublime marii scriitori și poeți ca fascinație eroică, legendară, trăiau acum inimoșii partizani naționaliști-creștini pe crestele temerare ale Munților noștri Veșnici, în brațele Codrului Verde, în bordeie, în peșteri, prin văi, pe cărări, prin ascunzișuri, printre cetini și cer. Acolo, în munți, trăiam un moment sfânt de evocare a unui trecut aprig și eroic... Aflasem de rezistența din Dorna, Vrancea, Domașnea-Cornea și Făgăraș. Dincolo de jaful de expropriere națională, ofițerul-partizan urmărea și alte aspecte: La recensământul
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
au odihnă, n-au răsărituri de soare, Ei vâslesc suspine, doruri, iluzii moarte, În oceanul meu... În abisul oceanului meu înoată pești orbi, Ei se lovesc de stânci grele, reci, ascuțite, Ei nu au liniște, nu au dimineți, nu au ascunziș, nu au răgaz, Taie agitați și haotici apele-n lung și-n lat fără nicio direcție, În căutare de necunoscut În oceanul meu... În oceanul meu e noapte, e târziu, e zbucium, E simfonia clocotitoare a vieții, E țipat de
OCEANUL MEU de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370387_a_371716]
-
inimile curate ca o umbră luminii îi este umbrela de ceară în adâncurile ființei pătrunzi ca un șarpe al zilelor înălțării când în fiecare textură a chipurilor eului ceva se ridică ceva cunoaște altceva ceva va izbucni din zidul fortărețelor ascunzișurilor subconștientului mintea crede. mintea atacă. mintea caută nimicul înrobit în necunoaștere și doare Doamne doare în mine întunericul acesta caut mereu calmul cristalului fumuriu și dau prin pasul șarpelui tot de deșertul gândului necuvântătoare a rostirilor repezi îmi cred minții
UMBRĂ LUMINII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369742_a_371071]
-
-i lăsăm în urmă... La ei rămâne tristețea, descurajarea, neputința. La familia îndoliată rămâne toată durerea. Poate stă în firea omului, ca această durere să fie mereu ascunsă în suflete și atunci, când inevitabilul își face apariția, să iasă din ascunzișul sufletului... pentru a se revărsa peste noi. Biata inimă... Mi-o imaginez, deseori, cu numeroase cicatrice... fiecare dintre ele reprezintă câte o persoană căreia i-am dăruit dragostea noastră, dăruind astfel câte o bucățică din inimă. De multe ori primim
MOARTEA MEA... NU MĂ DOARE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369753_a_371082]
-
revelează ceea ce este caracteristic în cel întruchipat, la fel procedează și mânuitorul cuvântului, semnatarul bucoavnei despre care vorbim. Autorul portretelor humuite din slovă scoboară adânc în lumea lăuntrică a modelelor sale, cunoaște, cât e putință, cele văzute și cele nevăzute, ascunzișurile, cu tainele lor ce merită a fi știute. Înainte de a oficia modelajul, creatorul chipurilor străbate un lung și minuțios drum al aflării a ceea ce definește sursa inspiratoare. Cercetează cu acrivie, când este cazul, arhive și cancelarii, dar, totodată, stă tăifăsuitor
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
Acasă > Stihuri > Semne > ROSTURI Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Cutreiera fără odihnă prin hătișuri, unde fiare feroce își ling rană; curajos răscolește a lor ascunzișuri, fiindcă rostul pădurii e poiana. Nu te lega de lucruri, de timp și de oameni, înșelătorului viclean nu-i fă jocul; nu rândui, încercând cu stâncă să sameni, fiindcă rostul ordinii este focul. Asculta cum în trunchiuri de fagi urca
ROSTURI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368234_a_369563]
-
1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului A fost odată ca-n povești O țară mândră și frumoasă, Emoții simți, când te gândești La strămoșii ce ne-o lasă Avea munți cu piscuri-nalte, Numai ei le știau locul, Ascunzișuri unde să salte Protecția, contra stihiei și focul... Avea păduri cu cetini grele Care-i ascundeau de invazii, Ce-i amenințau cu arme rele, Iar scutul viu, le erau brazii... In munți, în vremuri de răstriște Se ascundeau în peșteri
STRĂMOŞII NOŞTRII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370269_a_371598]
-
vindecă răni sau chiar te mântuie de moarte... Tocmai acolo, mânat de glas curat de Maică, a răzbit, a așteptat și-a agonisit din apa aceea. Dar n-avea liniște! Îi zicea sfânta șoaptă în ureche despre un smârc mocirlos, ascunzișul unei alte ape... Apoi, pe drumul de întoarcere, din mlaștina aia verde și mirositoare, a luat un ulcioraș de apă moartă... Știa el de ce! Întors acasă, căzuse lat în pat, adormind... Și lucru ciudat, ținuse minte visul ceva timp. În
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
Priveam cu spaimă cum pădurarii risipesc zmeura bieților oameni veniți de cine știe unde să câștige un ban. Ne-am pitit ca potârnichile în tufișuri. Abia după o jumătate de oră, văzând că nu mai era nimeni prin preajmă, am ieșit din ascunziș să strângem zmeură cât să umplem căldările. Când eram gata să plecam acasă, ne-a fost frică să mergem pe drumul de lângă pârâu, să nu cumva să ne întâlnim cu pădurarul. Am luat-o pe coasta pietroasă a muntelui și-
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
ceară neamului lui săpărăseascăvechile divinități și marele Monolit pe care strămoșii și părinții lui îl adorau. Vestea existenței unei singure puteri deusienea înflăcărat cu o violențăneobișnuitălumea unei mari părți a planetei, de la hotarele Indiei și pânăla porțile din Cathay, din ascunzișurile trecătorilor Caucazului, din Egipt și pânăîn Andaluzia. De la începutul său, valul musulman va năvăli peste valea stâncoasăa Ierusalimului, înghițind pânăși mormântul lui Hristos. Psihosocial, din acel moment al venirii profetului arab, lumea avea săse divizeze,conceptual,în douămari grupări religioase
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
și fac stânga împrejur ca să nu-i vină vreo ideie prin cap. Nu pot să nu remarc că vasul se deplasează în altă direcție decât cea pe care o știam și mă gândesc că pirații ne duceau undeva în vreun ascunziș de al lor, urmărind, probabil, să ceară și răscumpărări. - Stai! îmi poruncește el, venind către mine. Parcă te-am văzut trăgând de la pupa? Ridic mâinile în sus și-l las să mă pipăie. - N-am ținut în viața mea un
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
în rânduri multă sete de tine, Ancorasei apusul unei umbre străine. Ți-eram fum și ispită într-o lume nebună, Mi-erai ziuă și noapte și senin și furtună. Înnodam între sensuri coborâri și suișuri Ne găseam adăposturi, ne pierdeam ascunzișuri. Urmăream cavalcade în zăpada tăcerii, Curcubeie desculțe prin livezile verii, Frunze albe și negre în vârtejul de vise, Rotunjimi de secundă în clepsidre deschise Și-mi erai înserare când ți-eram dimineață. Doar în zarea iubirii mi-erai foame de
ÎN ORIZONTUL CENUŞII de AURA POPA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353622_a_354951]
-
-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi desfăt plimbarea chiar cu Carul Mare.” (Gheorghe Constantin NISTOROIU - Curcubeul Toamnei) „O, munte, munte! Ascunziș de foc, de aur, de ghețare,/ cu orice pas ce-l fac pe cărăruile-ți prăpăstioase și haine,/ flămând de mine însumi și stingher,/ parcă mă urc biruitor, cu câte-o treaptă tot mai sus în mine,/ prin întunericul, pe
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
SUNT Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 444 din 19 martie 2012 Toate Articolele Autorului Culege-mă cum sunt Sunt ca și tine, eternă, creată în mister Sunt arborele ce-și are seva, rădăcinile în cer Binecuvântat, ivit din ascunzișul pur al zării Încarnat, răsfrânt în dulcea taină a înflorării Ramurile lui cresc ciudat, așa ca din iubire Până ating pământul spre marea împlinire Sau dimpotrivă, cresc drepte, rămurind în sus Amintindu-ne de Pomul vieții din Eden, de Iisus
CULEGE-MĂ CUM SUNT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354662_a_355991]
-
Te-am văzut! Sunt mai ager decât tine, sâc!”. Asta se întâmpla însă în alte zile. Acum bunicul, într-o rătăcire de câteva clipe, făcea pereche cu un alt copil, cu băiețandrul acela care s-a împotrivit să îmbătrânească în ascunzișul lăuntric al celui ce-l purta. Cu el stătea de vorbă batrânul acum, în cuvinte nerostite. Mărunțel, uscățiv, cu bărbuța tunsă scurt și cu ochii ațintiți într-un loc nedefinit, bătrânelul, încă nu destul de bătrân, se apropia ușor de portretul
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
spirituale în planul sensibil mental și chiar în obiectualizarea faptică, pesemne. Cu un aplomb mai rar întâlnit, Miradie Maliqi trosnește în ele concepte cu care suntem obișnuiți ca trăitori sub bolte și pe pământ, îmbrăcați în lumina realului și în ascunzișul visării. „Eu sunt vântul” declamă poeta într-un moment al regăsirii și rezistenței sale într-o lume sufocată de mai multe limite decât desigur ar putea suporta gândirea... „Dacă îți spun că nu mai sunt/ să nu-ți pierzi cumpătul
DANIEL MARIAN DESPRE MIRADIE MALIQI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347147_a_348476]
-
întinde în familia Marinoi. Era un rotar foarte căutat pe vremuri, îmi povestea când eram mai mărișor, despre drumurile lui peste munți în Ardeal, după lemn de ulm pentru roți, despre întâlnirea lui cu vestiții haiduci de-ai locurilor și ascunzișurilor de sub Piatra Craiului, Fulga și Budac și multe alte aventuri care le-a petrecut în viața lui. Era un moșneguț blând, puțin adus de spate, nu prea înalt, cu părul alb ca un patriarh bătrân cum voi vedea mai târziu
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]